Iata 10 sfaturi din partea unui om care si-a depasit cu succes diagnosticul de schizofrenie. – “Indiferent de problema cu care ne confruntam, sa avem incredere in potentialul nostru, in unicitatea noastra, in propria noastra forta interioara.”

Publicitate

“Omul prețuiește întotdeauna mai mult ceea ce nu are. Sau pentru că n-are. Sau pentru că nu vrea să aibă. “— Liviu Rebreanu

Eleanor Longden a fost diagnosticata cu schizofrenie in timp ce isi incepea studiile de psihologie. Timp de mai multi ani a bajbait in sistemul clasic de psihiatrie, pentru ca, la un moment dat, un psihiatru sa o determine sa coreleze vocile pe care le auzea, ca simptom al acestei tulburari, cu propriile ei experiente de viata. A fost momentul in care Eleanor si-a privit cu alti ochi ”boala” – folosind in mod creativ mesajele pe care vocile i le dictau; a inteles conexiunea dintre vocile pe care le auzea si istoria sa de viata, dintre simptomele schizofreniei si ranile sale emotionale foarte profunde – rani pe care le-a dobandit inca din copilarie si pe care le-a adunat in sufletul sau, rani despre care nu vorbise niciodata cu nimeni.

Experienta sa confirma faptul ca sentimentele ingropate de vii nu mor niciodata, ci gasesc intotdeauna moduri de a se exprima, de a trage semnale de alarma si de a cere sa fie scoase la suprafata intr-un mod sanatos pentru noi.

Schizofrenia, una dintre tulburarile psihice foarte grave care duce la afectarea vietii personale, de familie, sociale si profesionale, poate fi gestionata cu succes – un mic procent dintre cei afectati de aceasta tulburare putand sa fie integrati social si profesional. Conditia? Persoana afectata sa fie atent indrumata de catre medicul sau psihiatru, sa nu isi piarda speranta si increderea in sine si in viata, iar cei din jur sa inteleaga ce au de facut pentru a sustine resursele de care aceasta persoana inca dispune.

Iata 10 sfaturi din partea lui Eleanor Longden – un om care si-a depasit cu succes diagnosticul de schizofrenie. 10 sfaturi pe care le putem urma atunci cand viata ne pune in situatii delicate:

Publicitate

1. Sa fim recunoscatori tuturor oamenilor care ne ajuta, si sa nu ne gandim la cei care nu ne-au putut ajuta (fie pentru ca nu au vrut, fie pentru ca nu au stiut cum)

2. Sa consideram gandurile mai putin pozitive pe care le avem despre propria persoana ca pe fatete ale noastre care trebuie acceptate, intelese si asumate, in niciun caz negate; daca nu ar fi avut un mesaj semnificativ pentru noi, astfel de ganduri nu ar fi aparut.

3. Daca nu reusim sa gestionam singuri aceste ganduri ce pot deveni coplesitoare, sa cautam ajutor de specialitate, sa exploram, cu atentie, impreuna cu persoana care ofera ajutor de specialitate, toate semnificatiile posibile ale acestor ganduri.

4. Sa nu ne luptam cu astfel de ganduri, pentru ca ele vor deveni mult mai intense si mai numeroase.

5. Sa nu ne izolam, sa nu renuntam la viata noastra sociala si profesionala.

6. Sa luam totul ca pe o experienta din care avem ceva de invatat despre noi insine, in loc sa ne speriem si sa ne lasam coplesiti de situatiile mai putin pozitive prin care trecem.

7. Sa vedem ca dincolo de orice situatie negativa in care ne putem afla, exista compasiune, toleranta, intelegere si acceptare si sa fim recunoscatori pentru toate acestea, atunci cand le primim.

8. Cand depasim situatia delicata cu care ne-am confruntat, sa nu ezitam sa ii ajutam pe cei care se confrunta cu situatii similare – si, ca parte din ajutorul concret, sa le oferim compasiunea si intelegerea noastra, in procesul lor de vindecare.

9. Indiferent de problema cu care ne confruntam, sa avem incredere in potentialul nostru, in unicitatea noastra, in propria noastra forta interioara.

10. ”Ceea ce se afla in noi nu poate fi niciodată cotropit, smuls sau rapit. Lumina nu se stinge niciodata.”

“Cu toții murim. Scopul nu e să trăim veșnic, ci să lăsăm în urmă ceva nemuritor. “— Chuck Palahniuk

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Dezvoltare Personala

Povestea unei fete plecata la munca in strainatate: „Am urat Romania pana am vazut Anglia. Vreau acasa!”

Publicitate

Dragii mei, eu nu am sa ma lansez in contradictiile si dezbaterea asta care este si va fi interminabila din cate imi pot da seama, pe tema scrisorii studentei romane in Anglia, dar am ceva de adaugat la ceea ce aceasta fata a scris. Tin sa mentionez ca nu sunt o fanatica a religiei, sunt o persona care se bazeaza in mod regulat pe stiinta pentru a explica anumite incidente si lucruri, dar un aspect pe care lam invatat de la bunicii si parintii mei si de la comportamentul celor din jurul meu din Romania este bunatatea si credinta ca daca faci ceva bun, favorul ti se va intoarce.

Locuiesc in Anglia de 4 ani, am facut aici o facultate,un master si am inceput o cariera. Dar ieri am fost scarbita pana la refuz de incapacitatea englezilor de a fi oameni. Acest articol a fost vazut de o comunitate de romani din Southampton care s-au adunat cu mic, cu mare, pe Facebook sa ofere donatiide sange, bani, canapeaua din sufragerie, etc. pentru niste romani intr-o situatie nefasta .

Ce au primit inapoi? Refuzul si batjocura englezilor si replica: De ce ai ajuta daca nici nu stii cine e persoana pentru care suni. O amica a fost intampinata de intrebarea ironica ‘In calitate de ce suni tu aici?’ iar ea a dat un raspuns edificator pentru modul in care gandesc romanii cu principii si educatie: ‘In calitate de OM’.

Asta au uitat englezii sa fie, oameni. Daca te intreaba pe strada in mod automat dintr-un obicei ‘ce faci?’, nu stau sa asculte daca le raspunzi ca esti pe moarte sau tocmai ce te-ai logodit. Oameni cu care ai lucrat si care in fiecare zi te-au sufocat cu complimente si atentie, nu te mai saluta pe strada la 2 zile dupa ce ai terminat contractul de munca.

Am tot ce imi pot dori aici, un apartament la care imi pot plati chiria din salariul propriu, posibilitatea de a ma duce la cina la restaurant in fiecare seara daca doresc, sifoniere indesate cu haine, pantofi care nu mai au loc in sertare si pe jos. Dar stiti ce nu am? Nu am siguranta ca maine daca voi lesina pe strada de caldura, nu ma va calca cineva pe mana trecand grabit pe langa mine. Da, e adevarat ca in Romania parca se baga lumea in sufletul tau si vecinii toti stiu ce mananci la pranz si la ce ora faci dus pentru ca sunt prea interesati de capra vecinului.

Dar prefer asta, dupa ce am vazut reversul medaliei, pentru ca in Romania exista posibilitatea sa intinzi o mana si sa apuci pe cineva de brat, fie ca iti este strain, care te va ajuta la batranete sa te ridici de pe scaunul din autobuz, si nu te va da in judecata pentru hartuire fizica. Este ingrijorator sa stiu ca, desi ne plangem de impresia pe care o au strainii de tara noastra, avem cu totii impresia ca se datoreaza romilor care fura si cersesc.

Publicitate

Nu toti strainii sunt niste inculti incapabili sa discerne intre cele doua categorii de oameni, insa toti par sa aiba aceiasi impresie eronata ca stam intr-o tara fara apa curenta si pentru romani un calculator e ceva rar intalnit. Dar stiti ce am observant din ce in ce mai des? Ca romanii veniti la studii, munca sau in vacanta, deschid gura sa spuna lucruri negative despre tara din care provin. Suntem singurul neam care are mania asta.

Englezii au o tara cu nenumarate hibe: sistemul medical e la pamant, educatia este ultima activitate pe lista de prioritati a tinerilor (consumul excesiv de alcool si droguri fiind prima), lipsa de fonduri ale guvernului care intretine drogati si mame de 15 ani (ori lenesi care nu au chef sa gaseasca un loc de munca) se inrautateste in fiecare an., s.a.m.d. Dar stiti ce spun ei despre tara lor? “Marea Britanie este singura tara din lume care are cuvantul GREAT (evident, de la Great Britain) in numele ei, suntem atat de norocosi ca ne-am nascut aici.” Si stii ceva? Nu sunt… Pentru ca eu am trait si lucrat in ambele tari si stii ce? Considerati-va norocosi ca v-ati nascut in Romania. Si daca nu va place, partea buna este ca puteti sa plecati. Nu mai este o tara comunista, a intrat in Uniunea Europeana, vize catre America se obtin mai usor.

Luati-va bagajul si urcati-va in primul avion catre tara pe care o visati si pe care o considerati grozava, dar am o singura rugaminte: cand ajungeti acolo si va intreaba cineva de tara din care veniti, spuneti ca bunicii va asteapta cu paine calda de casa cand ii vizitati, ca patiseriile si cofetariile din Romania sunt grozave, ca avem niste fete cu gene frumoase si ca ne tragem din latini, si de aia suntem asa de pasionati de muzica si de reuniuni de familie mari. Spuneti orice altceva va trece prin cap, dar nu de rau. Pana la urma daca ati plecat din Romania, nu va blamati familia, parintii si eventual urmatoarea generatie prin a spune lucruri rele (si de cele mai multe ori exagerate si scoase din context) despre tara noastra.

Fiti mai buni si mai intelegatori.

Cu drag, o romanca ce a urat Romania pana a vazut Anglia, iar acum tot ce vrea e sa se intoarca.”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
LifeStyle