Un om sarac traia cu nevasta sa si cei sase copii intr-o casuta foarte mica, cu o singura camera. Spatiul era mic si se impiedicau mereu unul de celalalt.
Omul nu a mai suportat aceasta situatie care devenise absolut insuportabila si disperata pentru ei. A vorbit cu sotia sa si impreuna s-au consultat cu privire la ce e de facut… Sotia l-a sfatuit sa mearga sa ii vorbeasca Rabinului si el asa a facut.
Omul sarac i-a spus Rabinului cat de mizerabila era situatia la el acasa, cu sotia si cei sase copii, toti mancand si traind intr-o singura camera. Sarmanul om ii spuse rabinului: „Din aceasta cauza strigam si ne certam unii cu ceilalti. Viata e foarte grea. Sunt disperat si nu stiu ce sa mai fac…”
Rabinul s-a gandit foarte profund la problema acestui om amarat si apoi spuse: „Fa exact cum iti spun si lucrurile vor incepe sa fie mai bune pentru tine. Promiti?”
„Promit”, a spus omul sarac, punandu-si toata speranta si amaraciunea in grija acestui Rabin cunoscut pentru intelepciunea lui.
Apoi Rabinul l-a intrebat: „Tu ai animale?”
„Da, am”, a spus barbatul. „Am o vaca, o capra si cativa pui.”
“Bine”, spuse, Rabinul. “Cand te intorci acasa, ia-ti toate animalele in casa sa locuiasca cu tine”.
Barbatul a ramas uimit sa auda sfatul Rabinului, dar a promis sa faca precum il sfatuise Rabinul. Asa ca, atunci cand a ajuns acasa si-a luat toate animalele sa locuiasca in casa cu el.
A doua zi, barbatul a fugit repede inapoi la rabin ca sa ii spuna: „Ce mi-ai facut, Rabinule?”, s-a plans el. „Este ingrozitor. Am facut ceea ce mi-ai spus, am luat toate animalele in casa, asa cum mi-ai spus si e ingrozitor! Rabine, ajuta-ma!”
Rabinul a ascultat si a spus cu calm: ”Acum du-te acasa si scoate puii afara.”
Sarmanul barbat a facut asa cum i-a spus rabinul si s-a intors apoi a doua zi: „Am scos puii, rabine! Dar capra, capra strica toata mobila si tot ce ii apare in cale!”, s-a plans el. Bunul Rabin ii spuse: „Du-te acasa si scoate capra si fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze!”
Asa incat sarmanul s-a dus acasa si a scos si capra. Dar apoi s-a intors repede la Rabin, milogindu-se si plangand: „In ce cosmar m-ai pus sa traiesc la mine in casa, Rabine! Cu vaca e ca si cand as trai intr-un grajd! Nu se poate ca niste fiinte umane sa traiasca in acest mod!”
Rabinul i-a raspuns cu blandete: „Dragul meu, ai dreptate. Domnul sa te binecuvanteze. Mergi acasa si scoate vaca din casa ta.” Omul s-a dus repede acasa si a scos vaca din casa.
A doua zi s-a intors intr-un suflet la Rabin: ”Oh, Rabine”, a spus el cu un zambet mare pe fata. „Avem o viata minunata acum. Animalele au fost scoase din casa. Acum avem destul loc si ne intelegem bine.”
Din acea zi, omul nostru si familia sa au fost mult mai recunoscatori pentru ceea ce au deja si, treptat, lucrurile au inceput sa mearga mult mai bine pentru toti. De atunci au fost mult mai multumiti cu ceea ce aveau deja, iar starea aceasta de multumire si optimism l-a ajutat pe omul nostru sa isi gaseasca un loc mai bun de munca si incet, incet sa iasa din saracie si sa isi multumeasca familia.
Fericirea nu este a avea ceea ce iti doresti. Este a-ti dori ceea ce ai deja. – Rabinul Hayman Schachtel
Sursa: garbo.ro
Greutatea unui păcat
Un tânăr, care deseori batjocorea credinţa a venit la un preot şi l-a întrebat în zeflemea:
– Aţi putea să-mi spuneţi cât de greu este un păcat? Are cumva 10-15-20 kg? Vă întreb, căci eu fac mereu păcate, dar nu simt nicio greutate…
Preotul l-a privit şi apoi i-a răspuns tot printr-o întrebare:
– Dacă pui o greutate de 100 kg peste un mort, spune-mi, va simţi el ceva?
– Nimic, bineînţeles, pentru că e mort, a răspuns batjocoritorul.
– Tot aşa nici tu nu simţi nimic pentru că sufletul tău este mort…păcatul se simte cu sufletul!
Tânărul nu s-a aşteptat la o asemenea replică înţeleaptă, care l-a pus pe gânduri.
Din acel moment conştiinţa sa a început să lucreze, să mediteze si să inteleaga de fapt care este greutatea unui păcat…
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
