In credintele populare, ceasurile zilei pot fi bune, rele sau obisnuite. Oamenii trebuiau sa se fereasca si sa calatoreasca numai in momentele faste. Si tot in aceleasi traditii, pe copilul nascut in Ceas bun il asteapta o viata fericita.
Exista un timp pentru toate, par a spune vorbele intelepte ale celor din vechime. Si pentru bune, si pentru rele. Cum altfel s-ar explica credinta in puterea misterioasa si malefica a “ceasului rau”? Atunci, in acel ceas, fortele intunericului devin atotputernice. Ca sa se puna la adapost, inainte de orice oamenii isi faceau urarea “Sa fie intr-un ceas bun!”. Si fi disparut cu totul aceste credinte? Nicidecum….
Conform traditiei, cele mai multe ceasuri bune sunt ziua. Si tot ziua, cele rele sunt doar trei, martea si sambata, celelalte zile avand fiecare numai cate unul. Zilele favorabile ale saptamanii erau considerate duminicile si marile sarbatori.
Copiii nascuti in aceste zile erau considerati a fi mai norocosi decat ceilalti.
Dar la venirea pe lume a pruncilor se spunea ca apare pe cer o stea a lor, care se si numea “ceas bun”. Batranii puteau ghici viitorul copilului in functie de momentul nasterii (noaptea sau ziua), ziua saptamanii, luna, anotimpul si anul.
Descoperirile stiintifice de ultima ora din medicina si astrobiologie confirma relatia dintre insusirile omului, sanatate si ritmurile terestre si cosmice. Revenind la ceasurile dintr-o zi, cel de inceput este considerat a fi cel mai bun. El era inchipuit ca o femeie frumoasa care “impleteste” o suma de evenimente aparent fara legatura, pentru ca destinul celui in cauza sa se implineasca. Si ceasul rau si cel bun sunt executanti ai sortii, indeplinind ceea ce ii este omului predestinat sa traiasca, bun sau rau.
Ceasul rau sau ceasul bun mai erau denumite si Ceas nenorocos si Ceas norocos sau, pe scurt, Nenoroc si Noroc. Ceasul rau apare cu precadere in intervalul de dupa miezul noptii si pana la al treilea cantat al cocosilor. Calatorul pe care il prinde aces ceas pe drum trebuie sa zgarie pe pamant un cerc si sa intre in el, pentru a se apara de tot felul de creaturi demonice: moroi, pricolici, iele, oameni rai si animale infernale.
Pe langa ceasurile cronologice (care nu coincid cu o ora anume, ci au drept criterii de masurare evenimente din natura) mai erau numite Ceasurile rele si personajele demonice cu infatisari monstruoase, avand tot felul de infirmitati si dimensiuni gigantice (cocosate, schioape, cu capul cat banita, ochii cat pumnul, vinete, galbene sau negre, avand in loc de degete gheare, in loc de dinti cutite). Ele erau personoficari ale diferitelor boli sau infirmitati ale oamenilor si animalelor, de care trebuia negresit sa te feresti, pentru ca umblau prin lume cu scopul sa te indemne la rau, sa te imbolnaveasca, sa te poceasca sau chiar sa te omoare daca le iesi in cale.
De aceea, trebuia negresit sa te feresti de ele. Pentru a se asigura ca vor avea parte de un ceas rau, oamenii spuneau adesea: “Bate-te-ar norocul sa te bata” sau “Noroc bun, la ceas rau”. Ramane si azi de bun augur urarea “Sa fie intr-un ceas bun!” pentru inceputul unei lucrari. Pentru a se feri de raul adus de ceasul rau, oamenii se inchinau, bateau cu degetul in lemn si spuneau: “Doamne ajuta!”.
Bunicile mai spuneau si un descantec care alunga orice forta malefica.
Descantec de ceasul rau
Ceas rau cu pocitura,
Ceas rau cu sagetatura,
Ceas rau cu spaima,
Ceas rau de cu seara,
Ceas rau de la miezu’-noptii
Ceas rau de cu ziua,
Sa te duc pe munti,
Pe sub munti,
C-acolo-s a tale curti!
C-acolo-s mese asternute
Si pahare umplute
Si scaune asternute
Pentru tine gatite!
Acolo sa traiesti
Acolo sa vecuiesti
De (numele persoanei)
sa nu gandesti.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
