Femeie la 40 de ani … “Nu regret nimic!”

Publicitate

Vad ca a devenit foarte popular un text despre femeile de 40 de ani. Unul care incepe cam asa: „Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa… m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.

Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară…” Dupa inca cateva pasaje de-astea cu rateuri date pana la 40 de ani, primesc un „Dar, cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-aş privi cu adevărat … l-aş trăi … Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte.” Am zis ca e momentul pentru o perspectiva noua.

Femeile de 40 de ani sunt misto. Cele mai misto. Multe dintre ele sunt mame de ceva vreme si stiu cum e sa iubesti cu toata puterea fiintei tale un bot de om care s-a nascut din tine. Au iubit, uneori au plecat din casnicii mai putin incantatoare. Dar au ramas mereu ele insele. Cu dureri si cu sufletele tinere si luminoase. Au joburi faine, sunt in stare sa faca lucruri pentru ele, stiu ce nu le face bine. Se respecta pe ele, se autoanalizeaza mai mult decat o faceau cu 10 ani in urma si ies din discutiile astea in oglinda mai intelepte si mai senine.

Indiferent de varsta, exista nimicuri meschine care te vor macina. Lucruri marunte care nu iti ies. Nu e totul lin si roz. Ba chiar nimic nu e asa. Relatiile se construiesc si se muncesc, joburile se tin cu greu sau nu sunt ce ne dorim, prieteniile se mai tocesc…Dar fac parte tot din viata.

Din ansamblul de experiente care ne definesc. Din ceea ce, in final, ne duce mai departe spre femeile care suntem. Ar trebui sa regretam ca nu le vedem pe toate minunate si detasat? Oh nu! Suntem mai fericite cand iubim cu pasiune, cand plangem dupa o iubire care ne-a rupt in doua, cand ne certam pentru o prostie. Inseamna ca ne pasa, ca suntem vii, ca am dus acolo, in relatia aia, cea mai buna parte din noi. De ce am vrea oare sa schimbam asta?

Anul asta, peste putin timp, implinesc 40 de ani. Sa va spun ceva: n-as schimba nimic din viata mea de pana acum. NIMIC! Le-am trait pe toate sau, mai corect, multe dintre ele. Am pierdut bani, am pierdut job, dar cel mai mult m-au durut pierderile oamenilor pe care i-am iubit cu toata fiinta mea: bunicii, tata. Am trait cu foarte putin si-am invatat ca foarte mult nu e neaparat foarte bine. Am pierdut prietenii in care am dat tot. Si-am castigat altele.

Publicitate

Am calatorit si m-am intors mereu la ceea ce iubesc. Am cumparat lumanari si le-am ars facand dragoste cu barbatul iubit la lumina lor. Am lipsit de la birou numai cand am fost plecata din oras sau din tara si cand am fost extrem de bolnava. Pentru ca imi iubesc jobul, nu pentru ca incerc sa demonstrez ceva cuiva. Am iubit uneori tampiti si de cele mai multe ori barbati minunati. Mi-am dorit sa fiu cu unii si am aflat ca mi-era mai bine cu altul. Pentru ca se legau lucrurile mai simplu, pentru ca era mai firesc, pentru ca…

Am descoperit artele martiale anul trecut. Si, la aproape 40 de ani, descopar frumusetea unor directe care isi ating tinta in antrenamente cu un grup de barbati. Tineri, frumosi si destepti. Prietenii mei. Da, la 40 de ani sunt in stare sa duc un antrenament cot la cot cu ei, uneori sa fiu mai in forma ca ei, desi sunt cu vreo 15 ani mai tineri.

Si da, la 40 de ani ai mei, stiu ca atunci cand nu port adidasi si manusi de box se uita admirativ dupa picioarele mele (scuze, baieti, dar chiar nu sunt inconstienta 🙂 ). Asa cum stiu si ca imi sta bine in rochii si pe tocuri. La 40 de ani am devenit mult mai constienta de mine, de ceea ce sunt, de ceea ce pot. Si pot atat de mult, ca ma surprind chiar si pe mine. Si sunt atat de mult, ca nu stiu ce m-ar putea opri sa fiu tot ce vreau.

La aproape 40 ani, spun tare si raspicat ca nu am niciun regret. M-am descoperit pe mine mai femeie decat am fost pana acum (si da, e meritul meu ca am lasat in viata mea un anumit barbat fain care sa imi arate asta). Pentru ca stiu ce vreau si stiu sa cer ce vreau. Daca nu am facut-o pana acum a fost alegerea mea. Dar nu inseamna ca regret asta. Inseamna doar ca nu era momentul potrivit. Viata asta minunata inseamna multa lupta si mult compromis. Dar inseamna, in primul rand, optiune. N-o sa incetez niciodata sa spun asta.

La 40 de ani, singurul regret e ca nu pot vorbi destul de mult despre cat de faina e viata mea.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
LifeStyle

Cum sa treci cu succes peste o despartire, oricat de mult te-a adectat! “Haide, odihneste-te, ridica-te si porneste mai departe. Da-ti timp. Si-ai sa vezi ca intr-o zi, toate astea vor pali in fata minunilor care te asteapta.”

Publicitate

“Dacă bărbatul este cel care construiește drumurile, femeia este cea care trasează direcțiile.” – Andre Levy

Stiu ca doare. Doare inzecit, doare albastru inghetat, doare cu ecou. Toate amintirile s-au trezit acum si-si cer portia la durere. Ai fost atata timp a lui, iar acum iti esti doar a ta. Si nu stii ce sa faci cu tine.

Ai fugi daca ai putea, dar n-ai cum sa te lasi in urma. Ai zbura, dar esti lipita de tot ce-ai trait. Durerea pe care o simti esti tu. E acolo, in mijlocul pieptului, apasa uneori mai greu, uneori mai surd, alteori arde palpaind pe dinauntru. S-a intins ca o umbra peste toata viata ta. Nimic nu se mai intampla fara sa vezi valul despartirii prin care treci. Ca o casa in care intr-o camera cineva a lasat deschis un radio. Si-l auzi. Si-l auzi. Si-l auzi.

Stiu ca doare. Dar o sa treaca. O. Sa. Treaca. O sa taca. Durerea.

Draga mea, n-ai incotro decat sa te vindeci. Sa-ti traiesti durerea pana la capat, ca un pahar de medicament pe care, ca sa te faci mai bine, trebuie sa-l dai pe gat. Si nu merge decat cu inghitituri mici, noduroase, sfredelitoare. Are un gust mizerabil, aspru, dar face bine. Ai incredere. Cauta punctele propozitiilor neterminate din povestea ta. Incheie conversatii, incheie amintiri, incheie de formulat raspunsul tuturor intrebarilor. Stiu. Ai multe intrebari, asta doare cel mai tare. Ele apasa cel mai greu.

Da-ti timp. Ai sa gasesti raspunsuri in oamenii care te iubesc. Oamenii care te-au iubit si inainte sa-l cunosti pe el, oamenii care te iubesc si dupa ce relatia voastra s-a frant. Ai sa gasesti raspunsuri in vorbele mamei tale, ale tatalui tau, ale prietenei celei mai bune, ale fratelui, ale profei de chimie din liceu, ale bunicii, ale vreunul scriitor care, desi nu te cunoaste, iti vorbeste printr-o hartie.

Ai sa gasesti raspunsuri intr-o melodie, ai sa gasesti raspunsuri in bucuria cu care catelul tau face aceleasi lucruri ca si pana acum, inconstient de furtuna din viata ta, ai sa gasesti raspunsuri intr-un film, intr-un cuvant, intr-o cutie de acrilice, intr-o plimbare intr-un parc oarecare. Asta e primul lucru de care trebuie sa te apuci cand traiesti o despartire. Sa-ti gasesti raspunsurile, ca sa poti trece mai departe. ”Closure”, i-a spus englezul. Si-ai sa vezi, unele nu vor avea nicio noima, altele nu vor fi foarte clare si cateva nici nu le vei putea intelege pe de-a intregul. Acum. Ia-le ca atare. Candva, vei pricepe clar, simplu: tot. Dar da-ti timp.

Publicitate

Despartirile dor. Nu stiu cati ani ati fost impreuna, nu stiu ce s-a rupt in voi, nu stiu ce ziduri au crescut intre toate rasariturile si apusurile pe care le-ati impartit. Dar stiu ca, in timp, nu va mai conta. Ai crescut. Acum esti un copac un pic mai inalt, un pic mai vanjos, cu radacinile un pic mai puternice. Nu te mai ating aceleasi vanturi, nu-ti mai pasa la fel de mult daca ploua, nu te mai indoi ca sa mirosi orice floare. Si, cel mai important, acum esti mai aproape de soare.

Va veni o zi in care te vei uita in urma, si, la umbra crengilor noi care ti-au crescut, iti vei admira scoarta trunchiului. Si-n interior, cercurile-ti vor trada toate incercarile care te-au perpelit, dar peste care ai trecut. Cu bine. Deasupra tuturor durerilor a crescut un tesut protector, o scoarta puternica, frumoasa, cu mici crestaturi imperfecte. Numai tu vei sti ce-i dedesubt. Caci ai sa vezi, asta inseamna despartirile, un ragaz in care sa stai de vorba cu tine insati. Sa te cunosti. Sa te intelegi. Sa te iubesti.

Iti promit. Va veni o zi in care ii vei da dreptate lui Marin Preda. ”Ce este o despartire? O simpla separare de corpuri.” Si omul pe care l-ai iubit nespus va deveni un simplu corp. Caci nu ti-a fost gara. Nu ti-a fost tarm. Nu ti-a fost farmec. N-a fost el, desi ai fi vrut sa fie. Desi erai sigura ca e. Insa, iti spun, Omul tau nu te-ar fi ranit niciodata atat de mult. Omul care-ti va fi gara, tarm, farmec, echilibru, soare, meterez si dimineata, omul acela e undeva in lume. Mama imi spunea mereu cand ma vedea in relatiile gresite: ”Si daca omul potrivit pentru tine e langa tine, dar nu poti fi cu el pentru ca esti a altcuiva?”

Haide, odihneste-te, ridica-te si porneste mai departe. Da-ti timp. Si-ai sa vezi ca intr-o zi, toate astea vor pali in fata minunilor care te asteapta. Iti promit.

de Laura Baban

Publicitate
Alte Articole
Relatii