Cand Dumnezeu a facut femeia, deja era in a sasea zi de munca si facea ore suplimentare. Atunci, aparu un inger si-l intreba:
– De de iti pierzi atata timp cu asta ?
Si Domnul raspunse:
– Ai vazut cartea tehnica? Trebuie sa fie lavabila in totalitate, dar sa nu fie de plastic; sa aiba mai mult de 200 de piese mobile si sa fie capabila sa functioneze fiind alimentata cu orice, chiar si cu resturi; in poala ei, sa stea comod pana la patru copii in acelasi timp, sa aiba un sarut care sa poata vindeca de la un genunchi julit pana la o inima ranita si sa faca totul cu numai doua maini.
Ingerul se minuna de cerinte.
– Cu doar doua maini…Imposibil!
– Si asta e doar modelul standard!
– E prea multa munca pentru o singura zi…asteapta pana maine ca sa o termini.
– Nu, n-am s-o las pe maine, protesta Domnul. Sunt pe punctul de a termina aceasta creatie care este favorita inimii mele: ea se vindeca singura cand e bolnava si poate munci pana la 18 ore pe zi.
Ingerul se apropie si atinse femeia.
– Dar ai facut-o atat de delicata…
– Este delicata, spuse Domnul, dar in acelasi timp, atat de puternica. Nu-ti poti inchipui cat e de rezistenta si de ce reusite e in stare.
– O sa fie in stare sa gandeasca? intreba ingerul.
Dumnezeu raspunse:
– Nu numai ca o sa fie capabila sa gandeasca, ci si sa negocieze.
Atunci, ingerul vazu ceva si, intinzand, mana atinse obrazul femeii…
– Doamne, mi se pare ca modelul asta pierde lichid! Ti-am spus ca incerci sa pui prea multe lucruri in ea!
– Nu pierde lichid, e o lacrima, il corecta Domnul.
– Pentru ce e lacrima? intreba ingerul…
Si Domnul spuse:
– Lacrimile sunt felul ei de a-si exprima jalea, dragostea, singuratatea, tradarea, suferinta si orgoliul.
Asta il misca mult pe inger:
– Esti un geniu, Doamne, te-ai gandit la toate! Femeia este intr-adevar minunata.
– Este! Femeia are puteri ce-i uimesc pe barbati: trece prin dificultati, face fata greutatilor, dar este fericita si indragostita.
Surade cand vrea sa tipe. Canta cand vrea sa planga. Plange cand e fericita si rade cand e nervoasa.
Lupta pentru a-si apara valorile. Infrunta nedreptatile. Nu accepta un “nu” ca raspuns, daca ea crede ca exista o solutie mai buna.
Isi rupe de la gura pentru ca familia ei sa aiba cele necesare.
Merge la medic cu o prietena careia ii este frica sa mearga singura. Iubeste fara sa ceara nimic in schimb.
Plange cand fiii ei reusesc in viata si se bucura cand prietenii obtin premii.
Este fericita cand aude de o nunta sau de nasterea unui copil. I se frange inima cand moare o prietena.
Sufera cand pierde pe cineva drag, in schimb se dovedeste a fi puternica atunci cand crezi ca a epuizat toate fortele.
Stie ca poate vindeca suferinta cu un sarut si o imbratisare.
Si, totusi, femeia are un defect: nu isi cunoaste adevarata valoare…
Sursa: teinformezi.com
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Citeste o poveste minunata mai jos
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.
Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat.
Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
