Cât de importante sunt dovezile de iubire într-un cuplu?
Foarte importante. Ele ajută la manifestarea iubirii, o activează asemenea unui carburant, creează o atmosferă benefică, de încredere reciprocă, extrem de importantă, pentru ca sentimentele să se poată manifesta în plenitudinea lor. Pentru ca o relaţie să dureze, este vital ca partenerul să ştie că e iubit. Dovezile de dragoste intensifică o relaţie, o fac să ardă, indiferent de natura gesturilor de afecțiune: mângâieri, declarații. Sprijinul sufletesc şi încrederea sunt fundamentale într-o relație.
Poate funcţiona un cuplu şi fără dovezi de iubire?
Nu. Iar dacă totuşi funcționează, este vorba de un cuplu sudat pe alte interese decât dragostea: interese materiale, o reputaţie care trebuie apărată, o relaţie care fiecare din parteneri trăieşte o viată dublă, dar rămân împreună datorită copiilor. E clar că într-o asemenea „asociere”, sentimentele nu contează. Dar acolo unde ele există, trebuie să fie neapărat şi dovezi. Oamenii care nu au curaj să-şi recunoască sau să-şi exprime sentimentele au probleme psihice grave, care se acutizează cu timpul.
Nu doar ei sunt nefericiţi, ci şi cei alături de care trăiesc. Este adevărat că după un număr de ani, în unele cupluri, dovezile de dragoste nu mai sunt aşa de romantice ca la început, dar partenerii stabilesc alte ritualuri de tandreţe şi afecţiune, pentru a-şi comunica dragostea. Gesturi mărunte, cotidiene, care semnalizează că focul arde, deşi vâlvătăile s-au mai potolit.
Există cupluri în care numai unul dintre parteneri manifestă dragostea prin dovezi. O asemenea relaţie inegala poate dura?
Persoana care îşi exprimă constant sentimentele, fără a primi un răspuns, după un timp mai scurt sau mai lung, va avea senzația că investeşte în gol, cu toate că lipsa unor dovezi „simţite” nu înseamnă că celălalt partener şi-a pierdut motivaţia vieţii de cuplu.
Există persoane cu firi mai reci, rezervate, pentru care manifestarea iubirii reprezintă un handicap, dar asta nu înseamnă că sunt lipsite de afecţiune. Din păcate, un cuplu cu asemenea inegalități de exprimare nu va funcţiona niciodată la maximum, insatisfacția celui care aşteaptă un răspuns care întârzie să apară transformându-se, adesea, în depresie. Nu o depresie de mers la medic cu ea, dar una destul de accentuată, pentru a împinge viaţa de cuplu într-o zonă de umbră.
Întârziate în exces, lipsa dovezilor de iubire de care unii oameni au absolută nevoie se transformă într-o aşteptare chinuitoare, care duce adeseori la rupturi. Mai există însă o problemă: toată lumea, noi toţi, avem tendinta să aşteptăm de la partenerii noştri de viaţă mai multe dovezi de iubire decât suntem noi înşine capabili să oferim. Studii noi, realizate pe această temă în Occident, dovedesc că fiecare membru al unui cuplu aşteaptă de la tovarăşul său mai multă afectiune înțelegere, sinceritate.
Dovezile de iubire se perimează?
Niciodată, câtă vreme sunt animate de un sentiment real. Chiar şi telefonul cotidian, pe care îl primeşti la birou sau acasă, îţi face bine. Simpla întrebare „ce faci?” e o dovadă că cineva se gândeşte la tine, în ciuda tumultului zilei şi a stresului. Există un alt pericol pentru afecţiune: exprimarea ei în exces, „zahariseala”, copleşirea celui de lângă tine cu un sentimentalism exacerbat. Dovezile de iubire trebuie să fie ca sarea în bucate: fără ea, eşti asemenea unui bolnav supus la regim, dar, cu prea multă sare, te îmbolnăveşti.
Sunt femeile mai dornice de dovezi de iubire decât bărbaţii?
În privinţa aceasta, nu există deosebiri. Aşteptările în cadrul unei relaţii de dragoste sunt egale. Poate doar manifestarea afecţiunii să fie ceva mai romantică la femei. Dar e doar o părere.
Cât de importante sunt cuvintele „te iubesc”?
Foarte importante. Pentru că sintetizează în doar două cuvinte toate dovezile de iubire, toate gesturile prin care poate fi exprimat acest sentiment. Când „te iubesc” exprimă o realitate (şi asta se simte imediat), el este un reper extraordinar de identificare sentimentală. Te recunoşti în iubirea pe care o trăieşti, devii atent la sentimentele celui de langă tine. La fel ca şi în viaţă, identificarea sentimentală este dătătoare de energie şi bucurie. Un „te iubesc” spus din suflet are, adesea, efecte explozive. E incredibil ce puteri uriaşe ne conferă un sentiment de dragoste împărtăşit: și psihic, şi fizic, funcţionăm în parametrii de excepţie.
Cine se descurcă mai bine cu „te iubesc”? Femeile sau bărbații?
În mod surprinzător, teste efectuate pe această problemă dovedesc că bărbaţii sunt mai dispuşi ca femeile să rostească aceste cuvinte. Poate din cauză că reprezintă un angajament cu o doză mare de provocare. Femeile nu sunt pregătite să „joace” la fel de tare ca bărbaţii. Ele au nevoie de timp.
De ce le este aşa de greu unor oameni să rostească aceste cuvinte?
Pentru că nu sunt siguri că cei cărora le sunt adresate vor răspunde la fel. Într-un fel, „te iubesc” reprezintă un risc. O ofertă care, dacă nu este acceptată imediat, seamănă cu o înfrângere. Te simţi refuzat, nedorit, deşi nu este totdeauna adevărat…
Momentele de tensiune sentimentală nu se produc în acelaşi timp. Fiecare dintre noi avem momente de vârf şi altele de cădere. Dacă suntem „în vale”, atunci când survine declaraţia de iubire, un răspuns ar fi fals. Nu vă grăbiţi, deci, să rostiti aceste cuvinte şi, mai ales, nu le transformaţi într-o formalitate. Există nenumărate momente în viaţa de cuplu când afecţiunea ambilor parteneri atinge nivelul optim de a rosti, în acelaşi timp, „te iubesc”. Viața sentimentală are meandre foarte greu de ghicit din exterior.
Sursa: yve.ro
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!