“Exista momente in care Dumnezeu iti bate la usa. Fii deschis pentru a-l auzi.” – Osho ne ofera cele mai frumoase invataturi despre viata!

Publicitate

“Viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita, viata este o continua schimbare. Cu cat exista mai multa schimbare, cu atat viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine extraordinare schimbari, clipa de clipa.” – Osho;

Iata si 10 sfaturi ale marelui intelept din care-ti poti forma propriile lectii de viata:

1. Oamenii iau totul atat de serios, incat aceasta devine o povara pentru ei. invata sa razi mai mult. Pentru mine, rasul este la fel de sfant ca rugaciunea.

2. Fiecare actiune duce spre un rezultat imediat. Fii atent si urmareste. Un om matur e cel care s-a regasit, care a decis ce e corect si ce e gresit, ce e bun si ce e rau pentru el. Iar acest lucru l-a facut de unul singur, avand un mare avantaj fata de cei care nu au o opinie.

3. Suntem cu totii unici. Nimeni nu are dreptul sa-ti spuna ce este bine si ce este gresit. Viata este un experiment, in care ne definim conceptele. Uneori s-ar putea sa faci ceva gresit, dar anume aceste greseli iti vor aduce beneficii imense.

4. Exista momente in care Dumnezeu iti bate la usa. Acest lucru se poate intampla printr-un milion de feluri – printr-o femeie, barbat, copil, iubire, flori, apus sau rasarit de soare. Fii deschis pentru a-l auzi.

5. Aspiratia de a fi neobisnuit este cea mai comuna dorinta. Dar sa te relaxezi si sa fii ceea ce esti – este intr-adevar neobisnuit.

6. Viata este un puzzle plin de mistere. Ea nu poate fi previzibila si nici prezisa. Dar, intotdeauna exista oameni care ar construi o viata fara secrete – impreuna cu ele ar pleca frica, indoiala si nelinistea.

Publicitate

7. Pentru inceput, asculta-te pe tine insuti. invata sa te bucuri de compania propriei tale persoane. Devino atat de fericit, incat sa nu te mai deranjeze daca vine sau nu cineva la tine. Esti deja implinit. Nu astepti cu nerabdare sa-ti bata cineva la usa ta. Deja esti acasa. Daca va veni cineva – perfect. Daca nu, la fel. Doar cu o astfel de atitudine poti incepe o relatie.

8. Daca esti bogat, nu te gandi la acest lucru; daca esti sarac – nu-ti lua saracia in serios. Daca esti capabil sa traiesti in pace, tinand cont ca lumea este doar o piesa de teatru, vei fi liber si nu vei avea de suferit. Suferinta apare din atitudinea ta fata de viata. incepe sa tratezi viata ca pe un joc, bucura-te de ea.

9. Curajul – o miscare spre necunoscut, in ciuda tuturor temerilor. Curajul – nu inseamna absenta fricii. indrazneala vine atunci cand ai tot mai mult curaj. La prima vedere, diferenta dintre un las si un curajos nu este atat de mare. Singura diferenta – lasul isi asculta fricile si le urmeaza, iar curajosul le evita si merge mai departe.

10. Te schimbi in fiecare moment. Esti ca un rau. Astazi curge intr-o directie. Maine in cealalta. Nu am vazut aceeasi persoana de doua ori. Totul se schimba. Nimic nu ramane pe loc. Dar, pentru a vedea acest lucru, ai nevoie de ochi patrunzatori. Altfel, se aseaza praful si totul devine vechi, si ti se pare ca totul se repeta.

Asculta-te. Trezeste-te.

Cand totul te deranjeaza, cearta-te pe tine. Nu pe celalalt.

Deschide ochii. Trezeste-te. Asculta-te din nou.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde

O pilda cu o intelepciune cat pentru o viata – “Suferinta ii inobileaza pe oameni. Numai cel care a suferit, pretuieste fericirea.”

Publicitate

“Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.” (Gabriel Garcia Marquez)

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele.

Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat. Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poate atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele pădurii. Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale şi cânta în bătaia vântului.

Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. A început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino, te aştept!”.Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce să-l vizitez?”

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine” Băiatul i-a răspuns:

„Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”.

„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Când bate vântul cântăm şi dansăm. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi nefericiţi ca şi voi. Noi nu avem nevoie de bani.”

Băiatul i-a spus: „Atunci, de ce să vin la tine? Am nevoie de bani”. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta vei obţine bani”. Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi. A uitat cu totul de copac şi astfel au trecut anii.

Publicitate

Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, cu întreaga lui fiinţă. După mulţi ani, băiatul devenit adult s-a întors la copac. Acesta s-a bucurat nespus: „Vino, mângâie-mi crengile şi dansează cu mine”. Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea gesturi când eram un copil fără minte. Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă? ” „O casă! Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”. Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi-a început să taie crengile. Din acesta a rămas doar trunchiul, dar era foarte fericit.Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată scoate sunete în bătaia vântului. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare:

„Vino, dragul meu”… Dar degeaba, nimeni nu-l auzea.Timpul a trecut, bărbatul a îmbătrânit. Odată, aflat prin apropiere, a venit şi s-a aşezat lângă ciot. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.

Bătrânul i-a spus: „Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.

Fericit, copacul i-a spus „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să fiu barca ta şi să te ajut astfel să ajungi în ţara aceea îndepărtată. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Te voi aştepta de-a pururi”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului şi-a făcut barca şi a plecat. Acum, din copac a rămas doar rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui drag. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Odată m-am aşezat lângă un ciot şi acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu i se fi întâmplat ceva rău. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. Cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit…

Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj…”

“Daca vrei sa faci din aceasta lume un loc mai bun, trebuie sa te uiti in primul rand la tine insuti si sa te schimbi. Incepe cu persoana care se reflecta in oglinda – cu tine insuti!” (Michael Jackson)

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet