Esti un om puternic azi pentru ca ai putut sa treci peste toate greutatile si suferintele primite de la viata! Nu baga in seama ce spun cei din jur, numai tu stii prin cate ai trecut…

Vântul şuiera cu putere, rupând crengile fragile ale copacilor neputincioşi. Copilul cu ochi senini se plimba prin camera rece, sperând să se încălzească puţin; pe masa sărăcăcioasă zăcea o foaie mototolită pe care vântul o purtase aproape de căsuţa unde locuia sărmanul suflet şi o jumătate de creion primit de la un vecin mărinimos. Salteaua ruptă găzduia o fetiţă de o frumuseţe covârşitoare, învelită cu două pături vechi care o protejau de frigul din încăpere. Plimbarea prin cameră îşi făcuse efectul; după câteva minute, copilul se încălzeşte îndeajuns pentru a-şi duce la îndeplinire idea ce i s-a născut de câteva zile în sufletul curat. Cu sfială se îndreaptă spre masă şi încearcă să îndrepte foaia dar, după câteva încercări nereuşite, renunţă şi, luând jumătatea de creion, începe să scrie: “Bunului meu Dumnezeu. Doamne, îţi mulţumesc pentru cele două pături primite de la vecina Anca… datorită acestor pături, surioara mea nu este nevoită să îndure frigul atât de aspru. Este atât de frumoasă, ca un îngeraş; ea mă determină să continui lupta cu sărăcia, iar Tu îmi dai puterea necesară pentru a răzbi. Doamne, ştiu că Tu mi-ai trimis creionul prin intermediul acelui om bun, iar vântul a primit poruncă de la Tine să îmi aducă această foaie. Îţi mulţumesc, Bunule Dumnezeule! Aseară Te-am văzut într-o icoană din biserica unde am intrat pentru puţin timp. Erai atât de blând şi de smerit încât mă simţeam stânjenit, iar zâmbetul Tău dulce… o, zâmbetul Tău mi-a cutremurat inima umplând-o de o dulceaţă de negrăit. Tare mult mi-ar plăcea să fiu acum cu Tine, dar nu o pot lăsa singură pe surioara mea. Îmi amintesc cu dor şi cu dragoste de poveştile pe care mama ni le spunea într-un grai atât de suav şi de frumos seara, înainte de culcare… erau poveşti duioase, cu oameni buni, cu oameni sfinţi, erau poveşti despre Tine, erau poveştile copilăriei mele care mi-au descoperit cel mai frumos dar: pe Tine, Dumnezeule. Uneori mă simt singur. Ce prostuţ sunt, nu-i aşa? Ştiu că Tu eşti undeva, lângă mine şi mă priveşti cu iubire iar uneori, poate, mă strângi în braţe şi, chiar dacă nu Te văd, inima mea Te simte sau ar trebui să Te simtă.. da, de aceea mă simt singur… inima mea nu Te poate simţi. Dumnezeul meu, îţi mulţumesc pentru fiecare bătaie a inimii, pentru bucuria de a trăi şi de a avea astfel şansa de a Te cunoaşte. Învaţă-mă, te rog, să Te iubesc. Cu lacrimi în suflet, copilul Tău.” Încheind scrisoarea, o pune într-un plic pe care scrie numele destinatarului. Îşi priveşte surioara şi surâde înduioşat când aceasta zâmbeşte, din când în când, în somn; păşind încet până lângă saltea, se pune în genunchi, sărută fruntea fetiţei după care iese afară din cameră, îndreptându-se spre poştă. Vântul rece trecea cu uşurinţă prin hăinuţele subţiri şi rupte, biciuindu-i trupuşorul fraged. După câţiva metri parcurşi, o voce impunătoare îl opreşte. – Unde te duci, băiete? Copilul se întoarce timid. În faţa lui stătea o femeie înaltă, cu ochi negri şi strălucitori ce exprimau un caracter puternic. – La poştă. Vreau să trimit o scrisoare. Femeia priveşte plicul din mâinuţele care acum se înroşiseră din cauza frigului. – Poşta este în drumul meu. Îţi duc eu scrisoarea. – Dar… – Nici un “dar”. Este prea frig afară şi nu vreau să te îmbolnăveşti. După un moment de tăcere, băiatul oftează uşor şi îi dă scrisoarea. Îi mulţumeşte respectuos, retrăgându-se tăcut. Rămasă singură, priveşte scrisoarea care o atrăgea într-un mod inexplicabil. Citind numele destinatarului zâmbeşte suav şi, ascultându-şi inima, începe să citească. Cuvintele au tulburat-o profund, zeci de minute plângând fără încetare. Au trecut două zile de la aceste evenimente. Frigul s-a accentuat, pustiind cu răsuflarea sa de gheaţă micul oraş. În camera rece, băieţelul îşi ţinea strâns în braţe surioara, cântându-i încet la ureche versurile copilăriei învăţate de la iubita sa mama. Se aud scurte bătăi în uşă; copilaşii se privesc tăcuţi unul pe celălalt. După câteva clipe, curios dar şi precaut în acelaşi timp, băiatul se ridică şi, cu mişcări lente, deschide uşa. Ceea ce vede îi paralizează pentru scurt timp trupuşorul, împiedicându-l să reacţioneze în vreun fel. În pragul uşii era o cutie mare pe care scria “Din partea lui Dumnezeu, pentru copilul cu lacrimi în suflet.” Nu există cuvinte care să descrie bucuria care a cuprins cele două suflete inocente, lacrimile lor cristaline şi zâmbetele curate ilustrând cel mai bine emoţiile prin care treceau. Din spatele unui perete cu aspect neîngrijit priveau doi ochi negri înlăcrimaţi cu sclipiri duioase ce trădau o pace interioară şi o bucurie tainică izvorâtă dintr-un gest mărunt care pentru cei doi copii era un adevărat dar divin. Inima femeii care citise în urmă cu două zile scrisoarea, se înduioşase atât de mult încât, cu ajutorul acelui băiat, reuşise să-L găsească în inima ei pe Dumnezeu şi, din preaplinul inimii, să dăruiască bucurie. Cu adevărat Dumnezeu lucrează în şi prin oameni, iar fiecare gest frumos pe care îl facem semenului nostru este pentru el un dar de la Dumnezeu, iar pentru sufletul nostru, o mângâiere divină. Autor:Mihaela Gligan Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Orice progres se petrece dincolo de zona de confort.” Michael John Bobak

Viata nu este usoara. Putem sa avem noroc in viata si sa ne transformam visele in realitate doar daca avem capul pe umeri si suntem dispusi sa muncim din rasputeri. Ideal ar fi daca am putea san e incepem fiecare dimineata cu dorinta de a ajunge mai departe decat in ziua anterioara si cu dorinta de a ne lupta cu situatiile si oamenii ce ne ies in cale.

Atragem schimbarile in viata noastra atunci cand ne complacem in situatii comode, cand nu suntem fericiti si impliniti pe un anumit plan din viata noastra, dar nici nu facem nimic pentru ca ne lipseste curajul. Pana la urma vorbim despre curajul de a fi autentici si de a manifesta toate darurile cu care ne inzestreaza Dumnezeu.

Cat timp experiementam iubirea, viata noastra va fi armonioasa, linistita, iar fiecare zi ne vom bucura de miracole. Echilibrul este disturbat atunci cand intervine frica, frica de durere. Fie ca este frica de a fi ranit de persoana iubita, frica de a pierde un loc de munca stabil, frica de a-ti asuma un risc, frica de a fi bolnav, toate aceste trairi au aceiasisursa si anume frica de durere.

Fie ca ii spunem Divinitate, Dumnezeu, Sursa, atat timp cat increderea noastra in Creator este absoluta si nezdruncinata, nu avem de ce sa traim cu frica in suflet. Totul este iubire in jurul nostru, noi suntem iubire si am fost cu totii creati pentru a experiementa cele mai frumoase sentimente si pentru a trai cu bucurie fiecare zi. Daca avem aceasta convingere, vom primi cu sufletul deschis orice provocare menita sa schimbe situatia in care suntem blocati si care ne va ajuta in evolutia noastra spirituala.

Publicitate

Cand suntem scosi din zona de confort si suntem in situatii in care nu am fost primul instinct este de ne speria, de a face un pas inapoi. Nu este nici o problema atat timp cat facem acel pas inapoi si respiram adanc de cateva ori, inchidem ochii si cautam in sufletul nostru drumul spre lumina si incredere ca tot ceea ce primim ne va ajuta in evolutia noastra, chiar daca drumul poate fi anevoios.

Trebuie sa avem incredere si sa renuntam in a mai face planuri, doar lasand lucrurile sa fie si sa isi urmeze cursul vom putea sa ne bucuram de ceea ce urmeaza provocarilor. Sa nu nemai fortam si sa nu ne mai agatam ca lucrurile sa se intample asa cum ratiunea ne dicteaza. Sa ne acordam in fiecare zi macar 10 minute in care sa ne ascultam sufletul si sadescoperim ca in interiorul nostru avem si curajul si intelepciunea sa facem toate acele schimbari menite sa ne ajute sa gasim fericirea si iubirea autentica.

Sa avem incredere ca totul se intampla asa cum este firesc sa se intample, ca nimic nu este intamplator, iar cu cat provocarea pe care o experimentam este mai mare, cu atat evolutia si transformarea nostra va fi mai profunda.

Nu putem evita esecurile din viata. – Cu cat acceptam mai usor ca putem avea parte de esecuri, cu atat vom deveni mai creativi. Nu putem sti niciodata daca ideile noastre vor functiona, insa putem fi siguri ca daca nu incercam, nu vom avea rezultate. Orice am incerca, putem doar sa avem success sau sa invatam o importanta lectie de viata. In fiecare dintre situatii avem de castigat!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
„Dăruieşte-i persoanei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne.” - Dalai Lama Dragostea nu are nevoie de cuvinte multe. Dragostea este sau nu este. Cuvintele niciodată nu au atras dragostea şi nu au convins-o să rămână, să ştiţi, după cum nici tăcerea nu a alungat dragostea niciodată. Ba, dimpotrivă, multele cuvinte o golesc de frumuseţea ei. O dragoste cu multe cuvinte este ca o femeie frumoasă machiată. Nu are nevoie de lucrul ăsta, pentru că asta îi arată că are neajunsuri. Nu trebuie să adăugăm nimic dragostei, trebuie să o ascultăm. Aşa că riscul dragostei este s-o exploatăm la nivelul ăsta conceptual, aşa…Să facem din ea o modă filosofică, pentru că vorbele multe despre un lucru care trebuie pur şi simplu făcut, devin o filosofie. Hristos nu a făcut filosofie despre dragoste. Hristos a spus: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu-i nici un fel de filosofie. Ce doriţi să vă facă vouă oamenii faceţi şi voi lor. E foarte, foarte simplu. N-o să găsiţi nicăieri cuvinte ascunse despre dragoste în Evanghelie, ieşite din gura lui Hristos. Toate sunt atât de simple, încât nimeni nu le mai poate uita după ce le-a auzit o dată, chiar fiind ateu sau de altă credinţă. Toţi ateii ştiu că trebuie să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi. Nu poţi să uiţi asta. Asta trebuie să ţinem minte. Asta e porunca lui Hristos. Hristos nu ne-a spus să-i facem pe toţi ca noi, nu ne-a spus să-i facem desăvârşiţi pe alţii, ci pe noi, pe noi, fiecăruia dintre noi ne-a dat poruncă: Fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl ceresc desăvârşit este, dar faţă de alţii a zis: Să-i iubeşti ca pe tine însuţi şi ce doreşti să-ţi facă ţie oamenii fă şi tu. N-a mai vorbit despre desăvârşire. Dar ce dorim noi să ne facă oamenii? Să ne culce atunci când suntem obosiţi, să ne dea de mâncare când ne e foame, să ne ierte că ne-am supărat, să tacă atunci când strigăm şi aşa mai departe. Nu asta dorim, până la urmă? Asta trebuie să facem şi noi cu ceilalţi, fără să le punem condiţii. Adică să fim ca şi cum n-am fi lângă celălalt, nu în sensul că să nu fim receptivi la nevoile lui, ci să nu-l strâmtorăm prin prezenţa noastră, să-i lăsăm libertatea lui, fiind gata să răspundem atunci când ne cheamă. E mult mai simplu, deşi e foarte greu de făcut. Dar dacă nu poţi…dar mai bine taci, ăsta e riscul dragostei - să faci ceva greşit. Părintele Savatie Baştovoi, Mănăstirea Noul Neamț Descoperă 5 de citate despre iubire din care ai ce învăţa: 1. "Cu cât cineva judecă mai mult, cu atât iubeşte mai puţin." - Honore de Balzac 2. "Iubirea adevărată începe de acolo de unde tu nu mai aştepţi nimic în schimb." - Antoine de Saint-Exupery 3. "Dragostea nu e doar ceva ce simţi, este ceea ce faci." - David Wilkerson 4. "Dragostea nu moare de o moarte naturală. Ea moare pentru că nu ştim cum să o alimentăm. Moare din cauză că devenim orbi, greşim şi trădăm." - Anaïs Nin 5. "Cea mai bună dovadă a iubirii e încrederea." - Joyce Brothers
„Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.” - Gabriel Garcia Marquez
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!