Elibereaza-te de trecut, te frici, greseli si probleme! Scapa de piatra de pe suflet care iti intristeaza viata!

"Daruieste semenilor tai macar zambetul de toate zilele … si inima ta se va incalzi de la dansul de la o vreme." - [Nicolae Iorga] Nu am scris pana acum despre violenta si nedreptatea la adresa femeilor. Nu am scris pentru ca nu interactionasem direct cu astfel de cazuri… Pana azi. Si voi incepe asa: Dragi femei, voi realizati cat sunteti de importante? Stiti voi ca meritati respect si ca nimeni pe lumea asta nu are voie sa va atinga nici macar cu o floare? Stiti voi ca trebuie sa fiti pretuite, iubite si apreciate? Stiti ca meritati sa vi se spuna cuvinte frumoase, sa fiti imbratisate si sa vi se spuna ca sunteti frumoase? Stiti ca lacrimile voastre nu trebuie sa fie amare de durere si ca noptile nu trebuie sa stea sub semnul grijilor si nesigurantei? Atunci cand nu va mai simtiti iubite, apreciate, atunci cand ceea ce vi se spune va face sa plangeti si nu sa fiti fericite, atunci cand va simtiti mici, desi nu sunteti, atunci cand nu mai sunteti respectate, atunci cand vi se reproseaza totul fara sa vi se recunoasca meritele, atunci cand va simtiti singure, desi langa voi este cineva, PLECATI! Si nu va mai intoarceti! Pentru simplul motiv ca meritati ceva mai bun! Pentru ca meritati tot ce-i frumos! Pentru ca meritati iubire, sinceritate, respect, intelegere si siguranta! Pentru ca sufletul vostru nu trebuie murdarit de oameni care nu stiu ce vor de la viata si care nu au auzit in viata lor de respect! Pretuiti-va! Iubiti-va! Priviti-va in oglinda si spune-ti-va: merit respect! Viata ofera fiecaruia ceea ce merita. Mai devreme sau mai tarziu. Voi dovediti ca sunteti puternice si ca puteti si singure. Ca exista suficienta forta in interiorul vostru ca sa puteti razbate. Dovediti ca de o femeie trebuie avuta grija, altfel o pierzi. Si o pierzi pentru totdeauna. Dovediti ca se poate! Dovediti ca voi puteti! de Georgiana R. Femeile merita sa fie iubite! Merita iubite pentru ca nu se tem sa iubeasca desi au fost ranite! Nu se tem sa daruiasca desi au fost tradate! Nu se tem sa se lase iubite si sa isi manifeste dragostea. Nu se tem sa alinte, sa ia in brate, sa se dea in intregime, desi uneori ies facute puzzle, sfaramate si lipsite de orice raspuns. Se scutura pe umeri, pe suflet, trag aer in piept, se oblojesc singure cum pot, nu urasc si merg mai departe. Ele stiu ca undeva, cumva, le va fi din nou bine! Merita iubite pentru ca sunt mereu copilaroase, dar responsabile! Au febra, tusesc, dar totusi se ridica din pat sa le duca copiilor si sotului tratamentul daca si ei sunt bolnavi. Iar uneori, imposibil, eroic, le pregatesc supa, le zambesc si le spun: va fi bine! Si mereu este bine! Pentru ca ele sunt nascute sa fie acel bine, acea liniste, acel cuib in viata lor! Merita iubite pentru ca am fost tinuta in brate si crescuta cu coloana vertebrala de o bunica. Painea vietii! In fiecare femeie exista un vis care nu va muri niciodata si mai multe pe care si le-a ingropat de mai de mult in sange, in carne, in suflet. Femeile cand devin mame sau sotii uita de visele lor, de sperantele lor, de nazuintele lor. Nu pentru ca se ignora. Nu pentru ca nu se respecta, ci pentru ca iubesc prea mult. Femeile nu se nasc niciodata pentru ele si uneori se nasc de mai multe ori intr-o viata!
Publicitate

“Inceteaza sa mai fii prizonierul propriului trecut. Devino arhitectul viitorului tau.”- Robin Sharma

Multi oameni se simt blocati in propria viata si lipsiti de speranta, avand o viziune intunecata asupra viitorului si neputandu-se bucura de momentul prezent deoarece greutatea poverilor trecutului le apasa existenta. Spun ca suferinta ii tine pe loc, insa, de fapt, ei se agata de acea suferinta prin gandurile lor, prin rememorarea continua a anumitor evenimente, prin indarjirea cu care nu inceteaza sa se pedepseasca pentru anumite greseli, prin emotiile si sentimentele negative pe care le nutresc fata de sine ori fata de altii.

De-a lungul vietii purtam nenumarate povesti dupa noi, povesti despre noi insine sau despre ceilalti. Au existat oameni care ne-au facut rau, constient sau inconstient. Noi insine am gresit fata de noi sau fata de altii. Am fost raniti si am suferit. Unii au reusit sa treaca mai usor peste aceste lucruri si sa se elibereze de trecut, altii mai greu iar altii retraiesc si acum, zi de zi, povestile de atunci.

Am sa iti spun o poveste pentru a exemplifica. El si ea se cunosc, se indragostesc si incep o relatie. Fiecare dintre ei astepta cu nerabdare acea persoana care sa vina si sa le completeze existenta. Imbatati de dragoste incep sa isi faca planuri de viitor impreuna deoarece in sfarsit au gasit pe cineva care sa ii faca fericiti. El proiecteaza asupra ei imaginea femeii ideale si incearca sa o schimbe pentru a-i corespunde nevoilor si dorintelor.

Ea face acelasi lucru. Fiecare isi plaseaza responsabilitatea fericirii in mainile celuilalt. Desi cu timpul isi dau seama ca partenerul ales nu este cel potrivit, nu ies din relatie ci continua sa puna presiune unul pe celalalt pentru a corespunde. Incep reprosurile, santajul emotional, manipularea. Cei doi incep treptat-treptat sa se distanteze si sa se simta din ce in ce mai neintelesi si neacceptati. Dar continua sa se minta si sa se autoamageasca. Daca el se asteapta ca ea sa se comporte intr-un anume fel, ea va simti o anumita presiune sa se comporte in acel fel, desi nu este asa. Daca ea se va comporta asa cum este ea, el se va simti ranit si se va infuria.

Publicitate

Pentru a evita judecata, lipsa lui de acceptare, invinovatirile si pedepsele, ea va ceda, alegand sa intre in acel rol dorit de el. Jucand un rol, nu va mai fi autentica. Poate va incepe sa minta pentru a evita conflictele, i se va parea inutil sa isi mai exprime dorintele ori sa ii impartaseasca planurile de viitor, va ajunge sa se simta din ce in ce mai neapreciata si neinteleasa. In interiorul ei, ruptura de partener devine atat de adanca incat ajunge sa il perceapa ca pe un strain. Dar nici asa nu pleaca. Obisnuinta, speranta, comoditatea, teama, toate acestea o fac sa ramana. Anii trec si ea intalneste pe altcineva. Cei doi incep o relatie pe ascuns.

Cat de curand totul iese la iveala si o noua drama incepe. El se simte tradat, mintit, inselat, ranit si nu o poate ierta pentru greseala ei. Incep reprosurile, invinovatirile si victimizarea din partea amandurora. Toate resentimentele fata de el ies la suprafata: “Daca m-ai fi acceptat asa cum sunt, daca mi-ai fi aratat respect si apreciere, poate ca nu mai simteam nevoia sa evadez din aceasta casnicie.” Iar el, la randul lui, ii reproseaza ca a fost falsa, ca nu l-a iubit, ca nu l-a respectat. Insa el a incercat sa o schimbe, sa o determine sa renunte la autenticitatea ei, iar ea a devenit astfel „falsa”.

Despartirea s-a produs insa amandoi continua sa poarte dupa ei niste rani nevindecate. Niciunul nu si-a asumat, de fapt, responsabilitatea. El si acum o invinovateste pe ea pentru esecul casniciei iar ea face acelasi lucru. Daca si-ar fi asumat de la inceput responsabilitatea pentru propria fericire, poate ca nu s-ar mai fi ajuns in situatia aceasta. Insa nu pot trece peste cele intamplate, regreta ca si-au pierdut atatia ani de viata alaturi de persoana nepotrivita iar resentimentele si toate trairile negative ii impiedica sa mearga mai departe. Este ca si cum si-ar fi pierdut increderea atat in ei insisi cat si in ceilalti.


Publicitate


Alte Articole