Credinta. De ce credinta? Iubirea. De ce iubirea?
Cel mai important lucru pentru noi, oamenii, este sa gasim un sens in viata. Ce anume da sens vietii voastre? Daca tot ceea ce traiesc nu ma face fericit, atunci care este sensul vietii? Daca toate ideile de fericire din lume nu pot sa umple acest gol din inima mea, atunci ce sau cine poate?
In varianta originala din limba latina, credo – cred se compune din “cor”, care inseamna “inima” si “do” care inseamna „ofer”. Daca ar fi sa privim asa, credo are semnificatia – imi ofer inima. Asadar credinta la care ne referim, nu e alceva decat o ofranda a inimii izvorata din daruirea totala. Imi ofer inima. Dar cui?
Este greu sa ne incredem in iubirea unei fiinte umane. Insa nimic nu este mai aproape de firea lucrurilor decat iubirea insasi. Totusi, nimic nu pare mai greu de primit si de recunoscut ca atare. Se spune ca iubirea nu se poate exprima in cuvinte si poate tocmai de aceea cuvintele de iubire nu pot sa convinga cu adevarat pe nimeni. Este nevoie de mai mult. Dar de ce anume?
Ei bine, este nevoie de increderea, de credinta, pe care trebuie sa o ofere cel care primeste iubire dar si a celui care o daruieste. Credinta in iubirea celui de langa tine reprezinta mai mult decat o serie de convingeri adunate laolalta. Dar cine este iubirea?
Tot ce putem cuprinde cu mintea si tot ce nu putem, tot ce vedem si tot ce nu vedem, tot ce avem si tot ce suntem, tot ce facem pentru ceilalti din iubire este iubire. Iar iubirea nu este si nu poate fi nimic alceva decat Dumnezeu. Credinta, dragii mei, nu inseamna sa crezi in niste lucruri pe care nu le vezi. Credinta in iubire, inseamna actul de abandonare cel mai profund al existentei noastre. Fundamentul legaturii reciproce dintre toti oamenii. Viata in aceasta credinta nu este ceva abstract la care trebuie doar sa tanjim, ci este ceva concret.
Traim in aceasta lume rationalista unde viata fiecaruia este planuita si programata. Ramanem intr-un teatru fara sfarsit iar viata noastra devine conformarea unei animite retete de succes. Si putem intr-adevar sa ne descurcam foarte bine. Insa nimic din ceea ce facem, nu traim cu adevarat. Traim intr-o lume de nimicuri si tot ce facem transformam in nimicuri. Insa nimic nu vine din libertatea noastra, din bucuria noastra, din launtrul nostru, ci vine din obligatia de a face.
Ganditiva daca nu ar exita iubire, ce sens ar avea aceasta viata? Cum ar fi, dragii mei, sa incercam, daca nu chiar sa traim, si tot ce facem sa facem cu si din iubire? Toate lucrurile vor fi diferite atata timp cat le facem cu iubire. Un zambet este mai pretios decat descoperirea limitei orizontului. Un nimic, un lucru marunt facut din iubire pentru celalalt valoreaza mai mult decat orice tratat de stiinta a lumii.
Dragii mei, suntem prizionerii propriei noastre lumi transformand ce este mai pur si frumos pe lumea aceasta in ceva mecanic, violent si egoist.Toate convingerile noastre dupa care traim toata viata, au puterea sa ne divida, insa credinta in iubire are puterea de a ne aduce impreuna. Eliberati-va de tristetea din inimi, de spiritul mandriei si al geloziei si nu va fie frica sa iubiti si sa daruiti iubire in orice imprejurare sunteti. Atunci cand esti convins ca nimeni nu te iubeste si nimeni nu te intelege, cereti ajutor iubirii infinite care a sacrificat totul pentru noi. Iar daca nu vei primi ceea ce ceri, iti va darui cu siguranta ceva mai bun, doar sa ai incredere. Iubirea adancita din inime voastre este scopul final al nostru.
Exista multe religii si multe convingeri religioase, dar exista o singura credinta. Credinta in iubire.
