Ei sunt ingeri pe pamant! Cand intalnesti un om cu sufletul bun nu iti vine sa crezi ca exista…

Viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei.Viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei. Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență! Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. Este alegerea noastră cum și ce vrem să vedem, ce credem și cum vom proceda în viitor. Putem alege să evităm sau să omitem să vedem și altceva decât că totul e o eroare a Universului. De obicei alegem varianta care ne place, ni se potrivește cu dispoziția din acel moment și cu gradul de prezență a noastră în propria existență.Putem opta să vedem peste tot semne și semnale, chiar și pe cele care nu sunt ale noastre.Putem înțelege mesajele, sau le putem interpreta astfel încât să se adapteze după ego-ul nostru.Sau putem, pur și simplu, să tăcem și să privim cu ochi obiectiv ce ni se întâmplă. Ca de obicei, totul este o alegere. În loc să alegem să fim supărați pe viață, pe oameni, pe situații, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de câștigat dacă am sta puțin să vedem ce avem de învățat din cele ce ni se întâmplă? Furia, supărarea, disperarea, dezamăgirea, frica, sunt consumatoare de energie și ocupă atât de mult loc în mintea umană încât blochează accesul la conștiință, la orice „voce” a rațiunii. Hai să ne imaginăm că am luat o hotărâre neinspirată, iar consecințele ei au fost foarte neplăcute. În loc să stăm, să vedem unde am greșit, de ce, când, și cum, pentru a nu se mai repeta situația, ne lăsăm invadați de furie, regrete, păreri de rău, mustrări de conștiință pe care nu numai că nu le oprim, dar începem să le hrănim, să le amplificăm, până ce devin atât de mari în ochii noștri încât ne blochează să mai vedem și altceva. Ca și cum în fața ne-a apărut brusc un obstacol atât de mare încât ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Și, în loc să-l ocolim, să-l evităm, să găsim o altă cale, ne oprim și ne plângem de nenorocirea ce s-a abătut peste noi transformându-ne viața în calvar. Alegerea reacției și a comportamentului în fața acestor probleme apărute ne aparține. Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța pentru a deveni mai buni, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem învăța pe alții, să-i îndrumăm atunci când vor ajunge în fața unor obstacole (aparent) de netrecut ale vieții. Nimic nu se întâmplă pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil, victime sau învinși ai sorții, vieții sau Universului.Lucrurile nu se întâmplă cu dedicație specială numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine să încetăm să ne mai credem atât de speciali încât să ne imaginăm că totul ni se întâmplă numai nouă. Nimic nu ni se întâmplă fără ca noi să fi generat acea situație prin hotărârile și deciziile luate de-a lungul anilor.Dacă vom susține non-stop că noi nu avem nicio vină pentru ce ni s-a întâmplat, ne vom înconjura voit de obstacole ce ne vor împiedica să luăm hotărâri optime pentru devenirea noastră, ca oameni.Iar dacă nu ne oprim să vedem unde și ce am greșit, vom atrage în viața noastră disperarea, ura și disprețul față de viață. Și din această stare, cum vor arăta hotărârile pe care le luăm pentru viitor? Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obține înțelepciune. Regretele nu generează stare de bine și de deschidere către viitor; mustrările de conștiință nu vor conduce către alegeri inspirate.Din stările negative rezultă doar trăiri negative, iar hotărârile rezultate nu pot fi decât la fel. Dar dacă ne-am folosi înțelepciunea, pe care (se presupune că) o avem, putem opri expansiunea furiilor și a regretelor stând și analizând situațiile și dizolvând, astfel, pesimismul. Acceptarea situațiilor trecute, a emoțiilor și gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trăiri, la rezolvarea și acceptarea situațiilor neplăcute, și la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clară a viitorului.Doar așa se poate învăța ceva din experiențe, și nu acumulând disperare, nemulțumire, dispreț față de viață, de semeni și de noi înșine, sau învinuind în dreapta și în stânga pentru nenoroc. Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța lecția acceptării și a pășirii mai departe, în ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le întâlnim pe drumul vieții. Putem alege între a ne irosi timpul și energia cu furii inutile, care nu rezolvă nimic, sau să vedem care este lecția de învățat și de ce tocmai acum ne-a fost scoasă în cale. Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență. E doar viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Pentru fericirea personală este necesar să-ţi controlezi fiecare cuvânt şi fiecare faptă, căci există cuvinte care lovesc mai puternic decât bătaia şi mulţi sunt aceia care înjunghie cu limba mai rău decât cu pumnalul.” – Samuel Smiles

Iubesc oamenii frumosi. Iubesc oamenii care vorbesc frumos, gandesc frumos si simt frumos. Iubesc oamenii care nu isi incarca sufletele cu lucruri inutile si urate. Iubesc oamenii care nu sunt atat de incuiati incat sa ii judece pe ceilalti dupa aparente, pentru ca ei da, aparentele sunt inselatoare !

Iubesc oamenii care se iubesc pe ei, dar care vor sa fie mai buni, sa se autodepaseasca. Iubesc oamenii care stiu sa ii aprecieze pe cei din jur la adevarata lor valoare. Iubesc oamenii care stiu sa isi asculte inima. Iubesc oamenii care gandesc inainte sa vorbeasca si care nu ii ranesc pe ceilalti spunand lucruri pe care nu le gandesc sau nu le simt.

Iubesc oamenii care stiu sa ofere. Un zambet, un cuvant bun, un sfat. Iubesc oamenii care dau dovada de sensibilitate si mai ales pe cei care fac asta in ciuda arogantei lor aparente. Iubesc oamenii care iau viata in serios, dar cu lejeritate. Iubesc oamenii care traiesc clipa si care stiu sa ia lucrurile asa cum vin, fara sa le complice si mai mult. Iubesc oamenii care stiu sa se bucure de viata asa cum e ea, cu bune si cu rele.

Iubesc oamenii care iubesc simplu, frumos, dincolo de orgoliu si mandrie. Iubesc oamenii care desi au realizat ceva in viata nu uita de unde au plecat. Si iubesc oamenii simpli, fara fite si care nu au nevoie de prea multe lucruri pentru a se simti bine in pielea lor si a fi fericiti.

Publicitate

Iubesc oamenii care recunosc ca au gresit si stiu sa ceara iertare. Iubesc oamenii care nu se supara din orice lucru mic si pe cei care nu se lasa dominati de furie si orgoliu. Iubesc oamenii sinceri, onesti, chiar daca putini mai sunt asa. Iubesc oamenii care lupta si persevereaza, oricat de greu le-ar fi. Iubesc oamenii cu suflet curat.

Iubesc oamenii care ma iubesc si ma apreciaza. Iubesc oamenii care stiu cum sa imi spuna cand gresesc si pe cei care imi ofera parerea lor sincera atunci cand le-o cer. Si mai iubesc oamenii care nu ma considera doar o persoana draguta, amabila si…cam atat. Iubesc oamenii care stiu sa vada ce e in sufletul meu, fara sa fie nevoie sa le arat eu. Iubesc oamenii care ma cunosc asa cum sunt cu adevarat sau care macar incearca sa ma cunoasca. Iubesc oamenii care incearca sa ma inteleaga chiar daca nu intotdeauna reusesc. Si iubesc oamenii care imi sunt alaturi, in special in momentele cele mai grele din viata.

IUBESC OAMENII FRUMOŞI. PUNCT

“Să ai o inimă care să nu devină nicioadată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească.” – Charles Dickens

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Vine un moment în viaţă când nu îţi prea mai pasă de nimic. Sau nu ar trebui să îţi mai pese aşa mult ca înainte. Motivele diferă, dar, în principal, nu mai trebuie să îţi consumi energia pe lucruri care nu contează pentru viaţa ta. Este o vârstă la care eşti deja pe picioarele tale şi trebuie să te porţi ca atare, fără a mai căuta prea mult să îi mulţumeşti pe toţi cei din jurul tău, lăsându-te pe ultimul loc. Uită de vreo 13 lucruri care nu merită atenţia ta! Nu trebuie să îţi mai pese de părerile celorlaţi! Sigur ai în preajma ta multe persoane care şi-au făcut o carieră din a da sfaturi tuturor, inclusiv ţie. Sunt acele persoane care nu ştiu altceva decât să îţi dea tot felul de idei, de la domeniul personal, până la cel profesional. Nu uita, însă, că eşti adult şi poţi lua decizii şi singură, fără ca alţii să îţi dicteze ce şi cum. Nu e rău să urmezi un sfat-două, de la părinţi, fraţi sau prieteni, dar nu trebuie să urmezi pas cu pas ce îţi dictează unii şi alţii. Părerile lor faţă de faptele tale, faţă de hainele tale, contează mai puţin. Spre deloc, dacă vreţi să vă fie bine… Nu trebuie să urmezi pas cu pas toate regulile modei! Uneori moda există pentru a nu fi urmată. Tocmai de aici se naşte uneori originalitatea unora. Îmbracă-te cum îţi place, este strict problema ta. Ştim toate că femeile obişnuite nu sunt dispuse să cheltuie sume astronomice pe ultimele creaţii de la marile case de modă. Viaţa celebrităţilor este una, viaţa femeii obişnuite este alta. Dacă nu aveţi poşetă de firmă, nu înseamnă că nu puteţi fi elegante şi stilate. Dacă ai încheiat o relaţie sau o căsnicie, mergi mai departe! Nu contează ce face fostul, nu contează dacă el şi-a refăcut viaţa sau nu, tu vezi de drumul tău. Este important să ai o viaţă chiar şi după o despărţire. Cântăreşte toate faptele care au dus la despărţire, încearcă să eviţi greşelile şi poate în următoarea relaţie vei fi mai fericită. Nu te strădui să fii perfectă, acasă, în intimitate sau la bucătărie! Nimeni nu e perfect şi, dacă din când în când, aşa-zisa ta imperfecţiune mai iese la iveală, gândeşte-te că e ceva normal, firesc, omenesc. Nu te delăsa, dar nici nu te stresa inutil. Dacă eşti obosită, cere ajutor celor din familie, nu face tu totul. Nu îţi mai muşca limba! Dacă ai ceva de zis, zi! Nu te mai abţine! În felul acesta, scapi şi de stresul pe care îl înmagazinezi fără rost şi care, în timp, îţi va dăuna, dar te vei şi impune în faţa celorlaţi. La tinereţe, mai tăceai, fie că nu era considerat politicos să dai replica, fie că nu îndrăzneai. Acum, lucrurile stau altfel, aşa că… Dacă cineva nu te merită, renunţă la acea persoană! Fie că e vorba de o prietenă bună, fie că este vorba de o colegă mai apropiată, dacă acea relaţie nu îţi face bine, renunţă. Uneori îţi dai seama că acea persoană te foloseşte, că nu îţi răspunde cu aceeaşi prietenie, şi nu are rost să te mai implici. Vei suferi sau nu o perioadă, dar îţi va trece. Vei fi mai liniştită, departe de o prietenie falsă, nocivă. Nu trebuie să faci un capăt de ţară din greşelile tale! Din fiecare ai ceva de învăţat. Nu este ceva fără ieşire. Orice problemă are o soluţie, orice greşeală poate fi îndreptată. Adevărata valoare a omului nu este dată de suma greşelilor sale, ci de tot ceea ce face, bun sau rău. Nu mai încerca să te încadrezi oriunde şi oricând! Toată viaţa suntem tentate să ne încadrăm cât mai bine în cercul de prieteni, la locul de muncă, între neamuri etc. Odată cu înaintarea în vârstă, nu prea mai are importantă acest lucru. Fii tu însăţi în orice context. Cei de lângă tine te cunosc deja destul de bine şi probabil că te acceptă aşa cum eşti. Dacă nu, înseamnă că nici nu merită să rămâi în acel cerc de oameni. Cei de lângă voi trebuie să vă accepte, nu să vă accepte numai transformate. Naturaleţea este secretul oricărei relaţii sincere. Nu trebuie să vă pese de tot ce este legat de reţelele de socializare! Ce dacă aţi fost înlăturată din lista de prieteni a cuiva?! Nu trebuie să vă pese. Numărul de ,,like’’ –uri la o poză nu este atât de important. Luaţi aceste comportamente ca atare, fără a le lăsa să îţi dirijeze viaţa. Dacă pui o fotografie şi nu ai o mie de aprecieri, asta e! Important că tu ai distribuit-o pentru că ţi-a plăcut şi gata! Dacă până la vreo 30 de ani erai obsedată să arăţi perfect, după 40 încercaţi să arătaţi elegante şi îngrijite. Numărul de kilograme în plus sau în minus nu mai trebuie să conteze atât de mult. Nu trebuie să încercaţi să aveţi corpul perfect! Este ceva imposibil. Dacă sunteţi norocoase să aveţi o siluetă de invidiat şi la 40 de ani, este foarte bine, dar dacă nu, nu. Îngrijiţi-vă, coafaţi-vă, purtaţi haine pe măsura voastră şi veţi arăta foarte bine. Nu aveţi pretenţia să mai arătaţi ca la 20 de ani, mai ales dacă anumite probleme de sănătate îşi pun amprenta asupra înfăţişării voastre. Nu trebuie să vă mai pese de mărci şi firme! În primul rând, poate nici nu vă permiteţi, apoi nici nu este o necesitate. Câte doamne cu bani aţi văzut îmbrăcate ca nişte sorcove şi câte femei simple, îmbrăcate cu mare gust? Stilul este dat de firea şi personalitatea fiecăreia, nu de sumele din conturi sau de firma poşetei. Fiţi realiste! Odată cu trecerea anilor, îţi dai seama că nu poţi controla totul. Mai mult, copiii cresc, devin mai independenţi, şi nu mai ţin seama de tot ce zici tu. Dar face parte din viaţă, trebuie să înţelegi asta. Nu poţi controla decât ceea ce faci tu însăţi. Şi nici atunci totul. Fii relaxată şi depăşeşte problema. În final, nu trebuie să îţi pese că…nu îţi mai pasă! Este semn al evoluţiei personale. Ca adult, înţelegi că uitarea este esenţială. Daca nu îţi mai pasă este uneori chiar foarte sănătos, oferindu-ţi liberatate şi relaxare. În ultimii 20 de ani ţi-ai tot făcut griji pentru serviciu, căsnicie, copii şi este normal să fi obosit. Combate oboseala cu un soi de nepăsare! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!