Cei mai multi dintre oameni au simtit pe propria piele macar o data in viata ca li s-a rupt inima la propriu. Despartirea de o persoana iubita sau decesul unei rude sunt cele mai puternice emotii la care suntem expusi.
Potrivit studiilor acestora, tristetea si durerea sunt de 240 de ori mai puternice decat alte emotii, inclusiv rusinea, surprinderea, furia sau chiar plictiseala.
Tristetea si durerea insotesc de obicei evenimentele tragice din viata noastra, cum ar fi un deces, un incident tragic sau o despartire.
De aceea, cei care sufera emotional au nevoie de mai mult timp pentru a reflecta, pentru a se obisnui cu situatia si pentru a fi pe deplin constienti de consecinte.
Pentu a verifica durata si forta emotiilor, doi cercetatori de la Universitatea Leuven din Belgia au rugat 233 de studenti sa-si aminteasca cele mai recente momente emotionale din viata lor si sa spuna care a fost durata acestora.
In completare, participantii la studiu trebuiau sa raspunda si la intrebarea cum au reusit sa se descurce cu aceste emotii. Dintr-o gama de 27 de emotii, tristetea si durerea au durat cel mai mult decat restul, cum ar fi teama, rusine, surprindere, dezgust, furie, plictiseala sau sentimentul de relaxare, care au trecut mai repede.
De obicei, pentru a traversa prima faza a durerii, sunt necesare 120 de ore, comparativ cu 30 de minute cat sunt necesare in cazul rusinii sau dezgustului. Ura este resimtita circa 60 de ore, iar fericirea dureaza 35 de ore.
Studiul publicat in revista „Motivatie si emotie” este prima lucrare stiintifica ce demonstreaza care este motivul pentru care anumite emotii dureaza mai mult decat altele.
Cercetatorii au stabilit, de asemenea, ca emotiile care persista mai putin au drept cauza evenimente carora oamenilor le acorda putina atentie. Pe de alta parte, emotiile indelungate sunt provocate de obicei de evenimente care au consecinte globale, remarca publicatia britanica „Маіl Оnlіnе”.
Cercetatorii precizeaza ca unele dintre aceste consecinte pot aparea doar dupa o anumita perioada de timp.
Majoritatea specialiştilor au localizat sufletul la nivelul creierului uman. Regretatul Mielu Zlate, fost profesor universitar şi şef al Catedrei de Psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti, spunea că psihicul este o forma de reacţie a organismului la solicitările mediului sau „o construcţie mintală care se exteriorizează prin comportament”.
Când ne doare sufletul
Intuitiv, mulţi dintre cei care au experimentat suferinţa sufletului au asociat acest tip de durere cu inima, dar cercetătorii au respins categoric această ipoteză. Starea de nefericire este identificată la nivelul creierului, organ al gândirii şi al conştiinţei umane puternic legat de stări precum depresia şi anxietatea.
”Ne doare sufletul- metaforic spus- atunci cand planul emoţional- afectiv al unui individ suferă transformări, de exemplu suferă pusee depresive din cauza unor traume -decese, stări conflictuale, suferinţe din dragoste etc. În principiu, nefericirea atrage după sinedurerea sufletului” sau suferinta psihica”, explică psihologul Adrian Sandu.
Suferinţa sufletului cauzează o durere trupească Între trup şi suflet există o puternică interacţiune, căci orice durere trupească generează o stare psihică proastă, iar suferinţa sufletului este deseori însoţită de durere fizica. Cel mai grav însă, “durerea sufletului” vine la pachet cu pusee depresive. “Puseele depresive cu intensitate variabilă sunt generate de suferinţa sufletului. De aici şi până la atacuri de panică nu mai este decât un pas. Totodată, suferinta psihica este în strânsă legătura cu cea organica. Astfel se explică şi somatizările care se asociaza puseelor depresive, cum ar fi durerile de stomac, migrenele etc”, mai spune psihoterapeutul Adrian Sandu.
Suferinţa sufletului poate fi evitată prin eliminarea tuturor gândurilor negative, prin autosugestie pozitivă. Psihologii sunt de părere că o persoană optimistă, care socializează mult, poate depăşi mai uşor un dezechilibru emoţional. Însă, cei cărora viaţa le oferă tot felul de episoade traumatizante nu trebuie să ignore suferinţa psihică, ci să ceară consiliere psihologică, altfel riscă să dezvolte diverse afecţiuni psihice.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
