Durerea femeiasca – una din cele mai frumoase si emotionante poezii scrise de Adrian Paunescu

Publicitate

Durerea femeiasca de Adrian Paunescu

strofa 1

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,

Si, sa mai amanam, nu-i intelept,

Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,

Femeia, n-are, totusi, nici un drept.

strofa 2

Muncim, ca niste sclave, zi de zi,

Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,

Si condamnarea de-a ne urati,

Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.

strofa 3

Stam in picioare, inca de cu zori,

Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,

Dar voi, care va credeti tot feciori,

De ce nu aratati ca niste miri?

strofa 4

Pe unde ne dati dreptul de-a munci,

Lucram istovitor, cu voi in rand,

Din cand in cand, in burti ne dati copii,

Iar voi plecati a altele, razand,

strofa 5

Cand suferiti, ne cereti langa voi,

Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,

Va plangem, cand va duceti la razboi,

Sau cand va speriati, la vreun consult.

strofa 6

Eroic v-am iubit nelegitim,

Si legitim, eroic v-am iubit,

Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,

Ba, alteori, intram in circuit.

strofa 7

Iar cele care, azi, pe termen scurt,

Va fura amintirile de ieri,

Is vor plati placerea unui furt,

Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.

strofa 8

Si, uneori, pacatuim curat,

Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,

Ca insusi Dumnezeu este barbat

Si nu le intelege pe femei.

strofa 9

Dar, vai, a fost odata prea frumos,

Ca-n filmele de dragoste a fost,

Si-acum, ne omoram sarguincios

Si zilnic ne distrugem fara rost.

strofa 10

Ne-nvinge viata fara orizont

Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,

Traim ca niste vaduve de front

Si mainile mereu ni se aspresc.

strofa 11

Acum, cand auziti acest repros,

Priviti, fara privire, inapoi,

Incuvintati din cap, marinimosi,

Si credeti ca nu-i vorba despre voi.

strofa 12

Si, totusi, e vorba despre toti

Sunteti la fel de rai si de flamanzi,

Durerea femeiasca pentru soti,

E-un credit fara giruri si dobanzi.

strofa 13

Va e urat cu noi, va e urat,

Si ne-ati ucide, dragilor barbati,

Asa ca va rugam numai atat:

Publicitate

Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,

Dar faceti-o cu tonul coborat

Si pan-adorm copiii, asteptati.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Preţul unui dar

Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.

O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

-E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?

Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:

-Cati bani ai?

Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazura cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.

-Ajung? intreba ea cu mandrie. Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei.

Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.

-Ia-o, spuse el fetitei. Si du-o cu grija!

Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:

-Colierul acesta a fost cumparat de aici?

-Da, domnisoara.

-Si cat a costat?

-Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale, nu privesc decat pe client si pe mine.

-Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!

Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.

-Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate