“Oamenii care se iubesc nu insistă asupra greșelilor celuilalt.” – proverb kenyan
Uneori, dupa ani de casnicie sau relatie, avem impresia ca nu mai regasim entuziasmul iubirii de la inceput si nici gesturile ei romantice, nebunesti, frumoase… Pierduti in ritmul cotidian al unei relatii, ne intrebam uneori ce anume ne mai tine langa persoana alaturi de care am decis la un moment dat sa ne petrecem restul vietii. Unde este romantismul de altadata?
Unde sunt gesturile mari de dragoste, pasiunea, flacara? Uneori, atunci cand esti inconjurat zilnic de dragoste, nu ii mai observi frumusetea.
Dragostea se manifesta insa in multiple forme si in tot felul de gesturi pe care uneori nici nu le mai vedem. Dincolo de asteptarile pe care le avem de la o casnicie, trebuie sa investim in ea in permanenta pentru a-i mentine noutatea. Uneori, dragostea adevarata se poate ascunde tocmai in acea rutina, dincolo de tihna si gesturile ei mici.
Poveste emotionanta : Cum si-a convins un barbat sotia sa nu divorteze…
Sotul meu este inginer de profesie. Iubesc acel sentiment cald pe care il am atunci cand ma sprijin de umerii lui lati. Acum, dupa 3 ani de prietenie si 2 ani de casnicie, trebuie sa recunosc ca am obosit…
Motivele pentru care il iubeam inainte s-au transformat acum in cauza nelinistii mele. Sunt o femeie sentimentala si extrem de sensibila.
Cand vine vorba de relatiile de dragoste si sentimentele mele, tanjesc dupa momente romantice asa cum o fetita tanjeste dupa bomboane. Sotul meu este total opusul meu. Lipsa lui de sensibilitate si inabilitatea de a aduce momente romantice in casnicia noastra m-au descurajat in ceea ce priveste dragostea.
In cele din urma, intr-o zi, am decis sa ii spun sotului meu decizia mea. Voiam sa divortez…
“De ce?” m-a intrebat socat. “Am obosit… nu exista un motiv anume pentru orice pe lumea aceasta!”, am raspuns. Nu a scos o vorba toata noaptea, parea ca este absorbit de ganduri si intotdeauna il surprindeam cu tigara aprinsa.
Sentimentul meu de dezamagire nu a facut decat sa se aprofundeze. Iata un barbat care nici macar nu poate vorbi despre situatia neplacuta in care se afla, ce altceva pot sa sper de la el? In cele din urma m-a intrebat: “Ce pot face pentru a te razgandi?”
Uitandu-ma adanc in ochii lui, am raspuns incet: “Am o intrebare. Daca poti raspunde si imi poti convinge inima, o sa ma razgandesc. Sa spunem ca vreau o floare care se afla sus, pe o stanca de munte. Desi amandoi suntem siguri ca a culege acea floare iti va cauza moartea, o vei culegi totusi pentru mine?” “O sa-ti dau raspunsul maine…”, a fost tot ce e raspuns el. Sperantele mele s-au scufundat ascultandu-i replica.
Dimineata urmatoare cand m-am trezit, l-am gasit plecat. Pe masa de langa usa de la intrare, sub un pahar cu lapte, am gasit o bucata de hartie cu scrisul lui dezordonat in care spunea asa….
“Draga mea, nu o sa culeg floarea aceea pentru tine, insa te rog ingaduie-mi sa iti explic in continuare motivele…” Aceasta prima fraza deja imi sfasia inima. Am continuat sa citesc.
“Cand folosesti calculatorul strici mereu programele software. Plangi in fata ecranului, iar eu trebuie sa imi salvez degetele ca sa te ajut sa repari programele.
Intotdeauna iti uiti cheile acasa si trebuie sa imi salvez picioarele ca sa alerg spre casa sa deschid usa pentru tine. Iti place sa calatoresti, insa intotdeauna te ratacesti intr-un oras nou. Trebuie sa imi salvez ochii ca sa iti arat drumul.
Intotdeauna ai dureri cand esti in acea perioada a lunii. Trebuie sa imi salvez palmele ca sa calmez crampele din burta ta.
Iti place sa stai in casa si eu ma ingrijorez ca nu cumva sa te izolezi prea rau de lume. Trebuie sa imi salvez gura pentru a-ti spune glume si povesti care sa iti vindece plictiseala.
Intotdeauna stai cu ochii prea aproape de calculator si acest lucru nu le face deloc bine. Trebuie sa imi salvez ochii pentru ca atunci cand vei imbatrani sa te pot ajuta sa iti tai unghiile si sa iti acoperi cu vopsea de par acele fire de par albe care te scot din sarite. Ca sa te pot tine de mana in timp ce cutreieri plaja si te bucuri de lumina soarelui si de nisipul frumos…. si sa iti spun culoarea florilor sau culoarea stralucirii de pe fata ta tanara….
De aceea, draga mea, in afara de cazul in care sunt sigur ca exista cineva care te iubeste mai mult decat mine… nu pot inca sa culeg acea floare si sa mor…” Lacrimile imi curgeau pe scrisoare, patand cerneala, insa continuam sa citesc.
“Acum ca ai terminat de citit raspunsul meu, daca esti multumita, te rog deschide usa de la intrare caci stau afara si iti aduc painea ta preferata si lapte proaspat….
M-am grabit sa deschid usa si i-am vazut fata incordata, tinand strans in mana sticla de lapte si bucata de paine… Acum sunt sigura ca nimeni nu o sa ma iubeasca vreodata la fel de mult ca el…
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
