“Atunci cand ierti pe cineva nu inseamna ca te impaci cu acea persoana, de fapt, reusesti sa impaci o idee cu tine insuti” – Cristian Teleuca
-Eu n-o să iert, – a spus Ea
-Iartă, o să-ți fie mai ușor, – a zis Îngerul.
-Pentru nimic în lume, așa ceva nu se iartă. Niciodată. – a zis Ea.
-O să te răzbuni? – a întrebat Îngerul.
-Nu o să mă răzbun.
-Dar aștepți o pedeapsă cruntă?
-Nu știu dacă există vreo pedeapsă pe măsură.
-Cu toții vom plăti pentru deciziile noastre. Mai devreme sau mai târziu. E inevitabil.
-Da, știu asta.
-Atunci iartă, scoate această povară de pe inimă. Ești departe de cei care te-au supărat.
-Nu, nu pot, nu vreau. Nu merită să fie iertați.
-Bine, cum dorești și unde o să păstrezi această supărare?
-Aici și aici, – a răspuns Ea, arătând spre piept și cap.
-Te rog să fii mai atentă. Supărările sunt otrăvitoare. – i-a zis Îngerul.
Supărarea i-a cuprins mintea și sufletul, dar ea era atât de tânără, plină de viață. Apoi s-a căsătorit, și-a creat o familie, au apărut copiii, au trecut mulți ani până ea din nou a auzit cuvântul „a ierta”.
-Am fost trădată de soț. Nu mă înțeleg prea bine cu copiii. Nici cu banii nu stau prea bine. Ce să fac? – a întrebat Ea de un psiholog experimentat.
El a ascultat-o cu atenție, a concretizat multe lucruri, o ruga să povestească despre copilăria sa. Ea se supăra, încerca să evite discuțiile despre trecut, însă El a reușit să scoată adevărata problemă la iveală.
-Trebuie să-ți purifici sufletul. Prea multe rădăcini au prins supărările vechi. Din această cauză ai probleme în viața personală, probleme financiare.
-Simt și eu că ceva nu este în regulă. Sunt foarte nervoasă, deseori am stări depresive, iar uneori îmi vine să-i omor pe toți. Înțeleg că trebuie să scap de tot ce mă apasă, dar cum?
-Iartă acea prima supărare, care stă la baza tuturor și vei vedea cum toate se vor prăbuși după asta.
-Pentru nimic în lume. Eu am dreptul să mă supăr, am pentru ce.
-Vrei să fii dreaptă sau fericită?
Ea nu a răspuns, s-a ridicat și a plecat.
Au mai trecut câțiva ani… femeia a venit deja la consultația nu a psihologului, dar a medicului. Acesta examina rezultatele investigațiilor sale și nu știa de la ce să înceapă.
-Doctore, spuneți-mi ceva.
-Dvs. aveți rude?
-Părinții au decedat, de soț am divorțat, am copii și nepoți. Dar de ce întrebați?
-Înțelegeți, aveți cancer. E o tumoare la creier, care se dezvoltă foarte repede.
-Și ce putem face. O operație?
-Nu cred că e posibil. Cardiograma dvs. tot nu arată prea bine. Nu cred că inima dvs. o să poată suporta o intervenție atât de complicată. Și analiza sângelui e cu abateri de la normă. Eu o să vă prescriu niște medicamente, dar și dvs. trebuie să faceți tot posibilul pentru a face față operației, cel puțin din punct de vedere moral.
-Cum anume?
-Mai multe emoții pozitive, comunicare cu cei dragi. Îndrăgostiți-vă la urma, urmei. Iertați-i pe cei care v-au supărat. Și asta ajută foarte mult.
-Serios? A întrebat Ea ironic.
-Desigur, însănătoșirea se face nu doar prin metode medicale. Întotdeauna există și alți factori ajutători precum grija, de exemplu. Și iertarea poate fi un medicament, apropo gratuit și fără prescripție medicală.
Să iert sau să mor? s-a gândit Ea. În acest moment și-a aminit de acei primii care au supărat-o. De părinții care doar munceau și se certau, care nu vedeau cum fata lor încearcă să le câștige dragostea prin toate metodele pe care le știa: note de 10, diplome, comportament exemplar și din contra protest, sabotaj. Dar fără rost. La 16 ani s-a pomenit independentă, cu părinți divorțați, cu câțiva lei în buzunar și cu o valiză cu haine în drum spre colegiul din alt oraș…
Nu i-a iertat atunci, dar a ales să-i ierte acum, pentru că vrea să trăiască…
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
