Dumnezeu ne raspunde la rugaciune! Rugaciunea poate fi auzita daca ne “rugam corect”, cerand binele nostru si al celorlalti, cu perseverenta si credinta ca se va intampla

Publicitate

Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. Poate nu asa cum ne imaginam noi ca ar trebui, dar o face. Prin prisma unei intelepciuni universale si prin cai pe care noi nu le putem intelege intotdeauna…

Credeti in puterea rugaciunii? V-ati rugat pentru ceva si s-a indeplinit? Dar v-ati rugat pentru ceva si nu s-a indeplinit? Cum se face ca unele rugaciuni se indeplinesc, in timp ce altele ratacesc ani si ani la rand si nu mai ajung niciodata la noi sub forma dorintelor implinite? Iar daca suntem oameni buni si spirituali si incercam din ce in ce sa fim, atunci de ce Dumnezeu tot nu ne raspunde rugaciunilor noastre? Daca universul ne vrea binele, atunci de ce nu ne da binele pe care ni-l dorim in momentul respectiv? Si daca ne rugam din inima, din toata inima noastra, pentru inima proprie si a celor apropiati, atunci de ce nu raspunde nimeni rugaciunilor noastre?

 

Sf. Tereza de Lisieux spunea ca in principiu noi primim de la Dumnezeu ceea ce asteptam. Judecand dupa toate rugaciunile care nu am primit raspuns, am putea concluziona ca multi nu asteapta prea multe atunci cand se roaga. Rugaciunea are insa putere. Iisus a spus: “Tatal va da orice ii veti cere in numele Meu”. Iisus a mai spus urmatoarele despre cum trebuie sa ne rugam: “De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea”. Credem noi intotdeauna ca rugaciunea ne va fi ascultata? Tocmai de aceea trebuie sa avem incredere ca rugaciunea noastra va fi auzita.

A doua calitate ceruta pentru a ne “ruga corect” este perseverenta. Iisus a spus: “Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide”. Aceasta promisiune intareste cu siguranta increderea noastra. Sa nu uitam insa ca Iisus nu a spus “Cereti o singura data’ si nici nu a spus “Bateti de trei ori si vi se va deschide!” Perseverenta ne face sa cerem, sa cautam, sa batem continuu. Iisus ilustreaza perseverenta povestind despre un om care primeste oaspeti pe neasteptate, noaptea (Luca 11,5-8). Omul nu are mancare in casa pentru a o oferi oaspetilor sai tarzii, piata era inchisa, asa ca merge la casa vecinului sau si ii bate la usa. Acesta se culcase deja: “Nu ma deranja pe mine si pe familia mea!”, ii spune. Dar cand omul insista si bate, in cele din urma vecinul se trezeste si ii da lucrurile de care avea nevoie. Nu atat din prietenie, ci pentru ca vroia sa doarma.

Publicitate

Parabola urmareste sa exemplifice perseverenta, nu faptul ca Dumnezeu vrea sa doarma si de aceea trebuie sa insistam. Increderea si perseverenta sunt lucruri cerute nu dintr-un moft al lui Dumnezeu, ci spre zidirea noastra spirituala. Asa ca sa insistam sa batem la usile Raiului. Sa nu ne descurajam, sa nu renuntam, dar mai ales sa fim atenti ca rugaciunea noastra sa nu fie male, sa nu fie pentru mala, si nici noi sa nu fim malo. Altfel riscam sa mai adaugam o rugaciune la departamentul celor etichetate cu “fara raspuns”.

Concluzia: Rugaciunea poate fi auzita daca ne “rugam corect”, cerand binele nostru si al celorlalti, cu perseverenta si credinta ca se va intampla

Sfantul Augustin – Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre! Asigura-te ca te afli pe calea ta spirituala!

Calea spirituala inseamna sa te afli pe un drum care te provoaca sa-ti infrunti fricile, nu sa te apere de ele. Ce bine iti poate aduce faptul de a-ti fi daruit ceva – orice – care sustine slabiciunile din tine? Lucrul asta nu are niciun fel de noima.

Sf. Augustin i-a spus o povestire inteleapta si minunata unui barbat care l-a infruntat cu privire la logica cerului. „De ce nu ma face Dumnezeu un om bogat? M-am rugat de nenumarate ori pentru bani si Dumnezeu nu-mi raspunde la rugaciuni.” Sf. Augustin l-a intrebat ce ar face daca ar deveni bogat. Barbatul a raspuns: „As avea pamant si as avea oameni care sa lucreze pentru mine. Eu as fi cel care conduce.”

„Si cum e viata ta de om sarac?”, l-a intrebat Sf. Augustin.

„Am familia mea. Am prietenii mei. Muncim cu totii din greu. Dar toti suntem saraci.”

„Pai, pot intelege de ce Dumnezeu ti-a raspuns la rugaciuni, cu o intelepciune atat de mare”, i-a spus Sf. Augustin.

„Dumnezeu nu mi-a raspuns deloc la rugaciuni. Sunt in continuare un om sarac.”

„Nicidecum. Esti un om foarte bogat. Doar ca Dumnezeu nu ti-a daruit aur. Dar, refuzand sa-ti dea aur, El te-a impiedicat sa devii lacom, abuziv si arogant. De ce ti-ar da Dumnezeu ceva care sa te ajute sa le faci rau oamenilor pe care ii iubesti? Refuzand sa-ti dea aur – si numai aur – Dumnezeu ti-a ingaduit sa fii bogat in spirit. Esti bun, generos, iubitor si iubit”.

Barbatul s-a uitat la Sf. Augustin, apoi a izbucnit in lacrimi.

Calea spirituala este o cale a cunoasterii de sine, nu a dobandirii caii tale, ci a ridicarii tale la nivelul caii pe care ti-a fost dat sa mergi.

Sursa: gabro.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet