Daca tu stii ca te-ai chinuit atat, ai trecut prin atatea clipe de durere, ca sa poti sta acum putin in picioare, sa te poti bucura de viata asa cum se cuvine, atunci de ce iti aduci aminte iar si iar de trecutul tau?
Te intorci, cu bucurie parca, la locurile acelea din memoria sufletului tau, locuri care nasc clipe dureroase si de care te vezi inadmisibil atat de strans legat? Nimanui nu ii ofera placere aceasta priveliste si nimeni, dar absolut nimeni din lumea aceasta nu iti poate oferi sansa de a te scapa de aceasta suferinta, mai ales dat fiind faptul ca tie iti este draga. O urasti, dar nu te poti lipsi de ea. Vrei medicamente, dar sa nu fie amare. Dumnezeu iti randuieste oameni potriviti care sa te ajute si vrei sa mergi cu ei, dar pana la un punct, nu mai mult. De ce?
Dorinta de a face bine cuiva, implica inainte de toate responsabilitate. Nu poti fi responsabil de sufletul tau? Atunci te vezi neputincios in a ajuta pe altul. Responsabilitatea este disponibilitatea de a suferi fara cracnire toate consecintele nascute din relatia ce va lua nastere din momentul in care te-ai hotarat sa ajuti acel om.
Adica indiferent daca omul acela te va iubi, parasi, uri, defaima, cleveti, razbuna sau orice alt rau, tu sa nu il parasesti la nevoie si sa te rogi tot timpul pentru sufletul lui. In privinta sentimentelor tale fata de el,sa ramai permanent neschimbat. Si atunci, da…esti responsabil si mai ales, stii ce inseamna binele facut pana la capat.
Cand faci binele de ochii oamenilor, e doar momentan. Adica ajuti omul cu scopul de a te lauda pe moment el si cei care te vor observa.
Cand faci binele cuiva de ochii tai, e temporar. Adica il ajuti pana acolo unde omul te va defaima. Iar cand te va defaima, il vei parasi.
Cand faci binele de ochii lui Doamne Doamne, nu te mai intereseaza consecintele ce vor veni asupra-ti. Ci stabilitatea ta in relatia ta cu Dumnezeu si omul respectiv.
De aceea, trebuie sa fii responsabil si sa stii ca facerea binelui implica suferinta. Tocmai de aceea iti spun. Daca treci prin aceasta suferinta, nu te plange si nu te mai intoarce in trecut. Fii bucuros de clipa prezentului si culege harul milei lui Dumnezeu din ea. Culege-l cu dorinta de a face fata la furtunile care vor mai veni. Acum e timpul sa cresti. Sa cresti inaintand in virtute. Nu batand pasul pe loc si deprinzandu-te sa iti plangi soarta.
Nu prea ii pasa soartei de tine cand te vede la pamant. Ci doar atunci si numai atunci cand observa ca ai destul curaj cat sa iti poti aduna toate sansele pentru a o schimba. Gandeste-te bine. E fericirea ta in joc. Seva durerii unui trecut naste speranta unui viitor mai bun doar in sufletul unui om ce isi lucreaza prezentul.
“Când totul se întoarce împotriva ta și ți se pare că nu mai poți suporta nici un minut, să nu renunți! În astfel de momente, are loc sfârșitul luptei și vine pacea.” – Harriet Beecher Stowe
