Dragostea si iubirea vazute prin ochii unui barbat

Publicitate

Sa iubesc inseamna sa ofer tot ce am. Mintea mea, timpul meu, inima mea, corpul meu, viata mea.

Probabil in aceasta ordine. Sa iau tot ceea ce face ca eu sa fiu eu si sa nu il dau pe degeaba, ci mai degraba sa ofer un drum inauntrul lui. Sa nu renunt la independenta mea ci mai degraba sa invit pe altcineva in a mea. Sa imi intind mainile, sa tin in ele visurile mele, nevoile mele si sa spun onest “ce este al meu este si al tau”.

Sa iubesti inseamna sa spui “imi pare rau”.

Sa vad cum il ranesc pe cel de langa mine. Chiar si atunci cand nu intentionez. Sa spun “imi pare rau” inseamna ca inteleg de ce ceva doare. Chiar daca nu m-ar durea si pe mine. Sa spun “imi pare rau” inseamna sa recunosc durerea pe care o cauzez si sa fac tot ce pot ca sa nu fac iar. Fara resentimente, mandrie, atasament sau manie.

Sa iubesti inseamna sa intelegi.

Nu sa fii de acord. Sa auzi nevoile dincolo de cuvinte si sa vezi lumea prin ochii iubitei tale. Sa raspunzi in modalitati pline de bunatate si consideratie, avand in vedere dragostea ta, inima si mintea ei.

Sa iubesti inseamna sa te gandesti atat la ea, cat si la tine.

Cateodata mai mult, cateodata mai putin. Insa in timp in echilibru. Sa fii pregatit sa faci primul pas, mai mult decat o singura data. Sa iti daruiesti dragostea gratis, fara conditii sau reguli, si sa iti petreci viata ta invatand mai multe despre ea.

Sa iubesc inseamna sa imi ofer corpul.

Sa ofer tot ce pot mai bun din forma mea fizica. Sa am incredere, sa las sa plece si sa fiu tot ce se afla inauntrul meu. Sa imi exprim dragostea prin atingerea si sarutul meu. Insa daruindu-mi corpul, imi ofer si angajamentul, juramantul meu ca sunt aici, ca “te vad” si “te vreau”. Trupul meu nu este doar trupul meu. Promisiunea mea este sa o doresc pe ea la fel de mult cat ii doresc pasiunea.

Publicitate

Sa iubesti este sa te uiti inauntrul tau.

Nu sunt perfect si deseori nu am dreptate. Sunt naiv, comun, arogant si ranit. Sa iubesti inseamna sa vezi toate astea si cum ma afecteaza. Cum toate astea il ranesc pe celalalt si cum pot eu sa evoluez. Doar cand vad cum ma port si de ce simt, pot sa inteleg tot ce sunt si sa o ofer cu adevarat.

Sa iubesti inseamna sa crezi in mine.

Sa imi simti puterea si sa imi respecti inima. Sa iei o pozitie ferma fata de nevoile mele, sa nu blamezi si sa nu renunti. Sa stii ca merit, ca sunt unic si imperfect intr-un mod frumos. Trebuie sa stiu ca pot fi iubit si ca merit bunatate. Trebuie sa ma vad asa cum vreau sa fiu vazut. Asa cum sunt.

Sa iubesc inseamna sa fiu onest.

In legatura cu ce simt si de ce. Atat fata de ea, cat si fata de mine astfel incat sa putem vedea amandoi. Nu poate sa imi poarte tot al meu pana cand nu il port catre cer. Trebuie sa fiu sincer cu mine cand vine vorba de inima mea si sa nu chestionez ce am nevoie de ceva, ci sa imbratisez acest lucru si sa o cer cu indrazneala. Trebuie sa fiu cu adevarat sincer. Nu nepasator la nivelul de suprafata. Trebuie sa fiu pregatit sa nu am dreptate, sa fiu egoist si sa supar.

Sa iubesti inseamna sa lupti.

Sa crezi ca poate fi mai bine si sa lupti impotriva demonilor care ne mananca dragostea. Sa gasesti o solutie cand nimic nu pare posibil. Sa fiu neabatut in incercarea de a-mi realiza promisiunea. Sa ma duc inapoi si sa invat unde am gresit si sa lupt ca de data aceasta sa fie diferit.
Si apoi, bineinteles, trebuie sa invat cum sa fac toate acestea.

Sursa: garbo.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Relatii

Cele mai comune boli ale sufletului pe care le luam pe cale spirituala

Publicitate

Singurii oameni care percep întregul tablou sunt cei care ies afară din cadru. – Salman Rushdie

Viziunea si practica noastra spirituala poate fi „infectata” de cateva „boli cu transmitere spirituala”. Iata principalii „contaminanti”:

1. Spiritualitatea de tip „fast-food”: Amestecati spiritualitatea cu o cultura occidentala care promoveaza viteza, multitasking-ul si recompensarea imediata si veti obtine probabil o spiritualitate „fast-food”. Ea provine din fantezia noastra, comuna si de inteles, ca eliberarea de suferinta umana poate fi un proces rapid si usor. Totusi, un lucru este clar: transformarea spirituala nu poate fi obtinuta dintr-o data.

2. Falsa spiritualitate: Este tendinta de a umbla, a te imbraca si a actiona asa cum ne imaginam ca ar face o persoana spirituala. Dar aceasta este doar o imitatie a realizarii spirituale autentice, precum sunt produsele contrafacute vandute ieftin pe la coltul strazii.

3. Motivatie confuza: Desi dorinta noastra de evolutie spirituala poate fi autentica, ea este deseori amestecata cu motivatii mai pamantesti, cum ar fi dorinta de a te simti iubit, dorinta de a fi legat de cineva, nevoia de a-ti umple goliciunea sufleteasca, credinta ca drumul spiritual iti va alunga orice durere si ambitia spirituala, adica dorinta de a fi cineva „special”, mai grozav ca altii.

4. Identificarea cu experientele spirituale: In aceasta boala ego-ul isi asuma meritul experientei spirituale si incepem sa credem ca noi suntem intruchiparea iluminarii. De obicei, fenomenul nu dureaza la nesfarsit, dar tinde sa se prelungeasca la cei care se considera persoane iluminate sau care au statutul de invatatori spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala apare cand structura profunda a personalitatii este profund patrunsa de conceptii si idei spirituale. Ego-ul se retrage la adapost sub aceasta carapace „spirituala”, ceea ce il face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeti. Ne blocam cresterea spirituala reala tocmai in numele ideilor noastre indelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe banda rulanta de maestri spirituali: La ora actuala exista numeroase scoli si traditii spirituale la moda care ii fac pe discipoli sa creada ca ei se afla la un inalt nivel de iluminare spirituala, lucru departe de a fi adevarat. Totul se produce conform retetei: primeste lumina, traieste experienta mistica si – gata! – esti iluminat si pregatit sa-i iluminezi si pe altii in acelasi mod. Problema nu este ca astfel de oameni predau lectii despre spiritualitate, ci ca ei se cred a fi ajuns deja maestri.

Publicitate

7. Orgoliul spiritual: Dupa ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de intelepciune, ceea ce ii stimuleaza mandria, sentimentul de „superioritate spirituala”. Boala se manifesta sub forma gandurilor de genul „sunt mai bun, mai intelept si deasupra celorlalti, fiindca eu sunt un om spiritual.”

8. Mintea colectiva: Cunoscuta si sub numele de gandire de grup, mentalitate de secta sau boala de ashram, este un virus insidios al dependentei. Intr-un grup spiritual se fac conveniente subtile si inconstiente despre cum ar fi corect sa gandesti, sa umbli, sa te imbraci, sa actionezi. Indivizii si grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile si circumstantele care nu se conformeaza regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul „poporului ales”: Acest complex de superioritate nu apartine exclusiv evreilor. Este credinta ca „Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur si simplu, mai bun decat orice alt grup”. Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoasterea faptului ca ai gasit calea cea mai buna pentru tine, adica invatatorul spiritual sau comunitatea potrivita tie!

10. Virusul mortal – „Am ajuns!”: Aceasta boala este terminala, mortala pentru evolutia noastra spirituala. Este vorba de credinta ca „am ajuns” la scopul final al caii spirituale. Din momentul in care credem ca nu mai este nimic de atins, progresul spiritual si orice dezvoltare ulterioara inceteaza.

In dobandirea discernamantului pe calea spirituala este important sa ne descoperim bolile ego-ului si autoinselarii, al caror morb il avem cu totii. Atunci avem nevoie, mai mult decat oricand, de simtul umorului si sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Cand infruntam obstacolele de pe cale, pot interveni si clipe cand cadem in disperare si ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinta in disciplina pe care o urmam. Totusi, trebuie sa ne pastram credinta in noi insine si in ceilalti ca sa putem realiza ceva important pe lume.

Adaptare dupa ” Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path”

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate