Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci. – Paulo Coelho

Publicitate

Nu stiu cum iubesc altii. Sincer, nici nu ma intereseaza. Pentru mine, insa, iubirea trebuie sa fie profunda, nebuna, cu fluturi in stomac, nopti nedormite, lacrimi si drame din nimic, cu zambete prostesti, balbaieli si emotii. O dulce nebunie care sa te rascoleasca pana in profunzimile creierului, nu numai “sa dea boala” in hormoni.

La 20 de ani, visezi un print inalt, brunet, bine cladit, sarmant si manierat. Totul se invarte in jurul fizicului, hainelor si locurilor ce le frecventeaza. Iar daca junele poseda si o masina cu multi cai putere sub capota, e chiar El, cel din vise! Asta, pana te trezeste realitatea.

La 30 de ani, deja se schimba putin scara de valori, ca si pretentiile. Acum nu mai primeaza asa mult aspectul fizic, cat stabilitatea. Realizarile lui, siguranta si confortul ce le poate oferi. Si, bineinteles, maturitatea acestuia, pentru ca, barbatii de cele mai multe ori sunt doar niste adolescenti intarziati, mult mai putin siguri pe ei decat lasa sa se vada, vesnic in cautarea noului, a adrenalinei si sentimentului de “acasa” in bratele unei femei. Da, doamnelor si barbatii iubesc! Si ei sufera, cauta, au nelinisti si dureri, la fel ca noi. Ascunse bine sub masti condescendente, sentimentele barbatilor pot ului prin profunzime si durata si pot irumpe cand te astepti mai putin. Dragostea face victime in ambele tabere, fara deosebire.

Dar, dincolo de orice asteptari si socoteli facute, dragostea te sfideaza si inima ta devine prizoniera cand nici macar nu te astepti. Si uite asa, nu mai conteaza daca are minim 1.80, nici daca nu are parul negru si ochi albastri. Dintr-o data gasesti ca parul grizonat are sarm, ca inaltimea nu are nicio importanta, iar culoarea ochilor poate fi oricare, atata timp cat te oglindesti doar tu in ei. Iar daca zambetul lui iti este destinat, visele au ca numitor comun “noi”, viitorul se defineste “impreuna”, atunci chiar ai castigat la loterie. Loteria viselor!

De ce e dragostea atat de greu de gasit? Sau nu ea e greu de gasit, ci noi suntem mult prea orbi, orgoliosi sau tematori sa o recunoastem.,, Pentru ca suntem imaturi si total nepregatiti pentru ceva ce asteptam sa ni se intample, dar nu facem nimic pentru asta. De cele mai multe ori, dragostea moare chiar sub ochii nostri, iar noi suntem mult prea ocupati cu testarile, jocurile infantile sau cariera. Si a doua oara nu mai intalnesti nimic asemanator, iar viata iti trece macinata de regrete. Nu, nu cred ca dragostea e greu de gasit, ci noi suntem nepregatiti sa o primim.

Publicitate

Niciodata idealul nu va fi cel visat. El va avea un pic de burta, riduri sub ochi, putin arogant, incapatant , orgolios par grizonat la tample, iar Ea nu “rupe” sala, nu bantuie cluburile, e mult mai sensibila decat pare, usor nesigura si fragila. Dar dragostea inseamna mai mult decat chimie, atractie, erotism si conturi bancare similare. Inseamna, sacrificiu, daruire, renuntare, rabdare si ai ales, asteptare, Nimic nu se intampla peste noapte si nici in termen limitat, ca un proiect de afaceri. Nimic nu se intampla cum ai prevazut, nu se incadreaza in standarde si nici mila. Te rupe, te sfasaie, rastoarna totul si iti rescrie viata.

Pe masura ce imbatranim, devenim mai pretentiosi, mai rigizi, uitam sa traim cu adevarat, ne legam de nimicuri si ignoram evidenta, ne dam teste peste teste, oferim deadline-uri, pretindem perfectiunea si nu mai vedem padurea din cauza copacilor. Pierdem esenta, apoi ne petrecem serile singuri, pliati pe o sticla de vin si ne intrebam retoric de ce e dragostea asa greu de gasit.

Simplu: pentru ca suntem orbi, egoisti, incapatanati si mult prea inchistati in pretentii absurde si am uitat sa traim bucuria sentimentului pur, provocarea de a cladi in doi, bucuria de a impartasi si rabdarea de a invata. Dragostea nu inseamna sa intrebi ce iti poate oferi celalalt, ci sa te intrebi daca ceea ce poti tu oferi e de ajuns. Nu dai teste si termen limita, te implici , ajuti si incurajezi. Dragostea se simte, se traieste, nu se deseneaza si inchide in sabloane. Vei imbatrani redesenand-o si vei muri asteptand-o, cand ai avut-o tot timpul sub ochi.

Dragostea sta in mainile ce se impreuneaza in fiecare seara in rugaciune, cerand la Dumnezeu binele pentru tine, iar tu nici macar nu vei sti lucrul asta.

Dragostea sta in emotia cu care iti scrie un mesaj si lacrimile ce consoleaza mahnirea ca tu ai fost prea ocupat sa ii raspunzi.

Dragostea face din noapte zi, cautand drumul spre tine.

Dragostea te cere cu mai multe maini ca o parada de cersestori, dar tace cand te intalneste, desi inima ii agonizeaza.

Dragostea va fi acolo mereu pentru tine, chiar de tu nu o vei vedea.

Iar tu o calci constant in picioare, nepasator…

Orbirea unora poate dura toata viata!

Si uneori, obosesti asteptand ca celalalt sa te remarce, sa realizeze ca Tu esti Dragostea lui/ei…

Cand intalnesti pe cineva ce iti suceste mintile, nu mai ezita, nu pune intrebari sau conditii. S-ar putea sa pierzi ceea ce ai cautat toata viata, cautand defecte ce puteau fi remediate in doi. Si tie iti raman doar serile de singuratate si sticla cu vin, din ce in ce mai nesatisfacatoare.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Lucruri care pentru noi nu inseamna nimic, pentru altcineva ar putea insemna foarte mult! Ai simtit vreodata fericirea care te cuprinde dupa ce ai facut o fapta buna?

Publicitate

Cu ochii plecați și mâinile strânse pe o geantă veche din piele, o bătrânică stătea în pragul unui magazin de rochii elegante.

Vânzatoarea s-a uitat atent la ea, studiind-o din cap până-n picioare: pantofi vechi cu tocuri din metal, o mică gaură în dresul de culoarea piciorului, o geantă de piele în mâna, o rochie șifonată de aproape 15 ani vechime și un păr alb, ascuns sub un batic. Nu era o clientă obișnuită a acestui magazin. Ea s-a apropiat de bătrânică și, cu un zâmbet forțat, a întrebat: “Pot să vă ajut cu ceva?”

Bătrâna a zâmbit și a șoptit: “Da, am nevoie de o rochie.”

Cei de la securitate au zâmbit… apoi, din spate, a venit o altă tânăra care, atunci când a văzut bătrânică, și-a grăbit pașii și a răspuns: “Așteptați aici. Imediat scoatem câteva ținute pentru dumneavoastră.”

S-a uitat către colega ei și a dat din cap, apoi a continuat: “Cu ce vă pot ajuta?”

“Singură mea nepoată se căsătorește. Am nevoie de un costum complet pentru nuntă. Vreau ca ea să fie mândră de mine. Spuneți-mi, vă rog, ce ar trebui să port și cât mă costă.”

“Vreți să spuneți că aveți nevoie de un consultant, nu?”

Bătrânică a dat din cap și a urmat femeia către ușa din spatele magazinului, unde a intrat într-o cameră încărcată de haine moderne.

“De ce ai adus-o aici?” – a întrebat tânăra consultant fără ca bătrânică să audă.

“Vrea sfatul tău.” – a zâmbit vânzatoarea. Apoi s-a întors și a plecat.

Consultantul a încercat să își păstreze calmul; a rugat bătrânica să ia loc, apoi a scos o agendă și un pix.

“În primul rând, trebuie să știu câți bani aveți.”

Era nerăbdătoare să termine cu această glumă și să se ocupe de adevărații clienți.

“Am economisit bani pentru acest costum încă de la logodna lor. Au spus că se căsătoresc încă din primăvara anului trecut. Nepoata mea mi-a trimis și biletul de avion, așa că acum pot cheltui bănuții pe ceva frumos de purtat.”

Mâna ei îmbătrânită a scos un plic mototolit.

“Cred că am 100 de lei aici. Îi puteți număra dacă vreți. Vreau să îi cheltuiesc pe toți.”

Tânăra consultant a numărat rapid banii, apoi a zis: “De fapt, sunt 102 lei. Poate că ar trebui să vizitați magazinul nostru de la subsol. Acolo prețurile sunt mai mici și puteți găsi o rochie și cu 50 de lei.”

Publicitate

“Acolo am fost prima dată. Însă colega dumneavoastră mi-a sugerat să urc aici, la dumneavoastră. Mi-a spus că veți fi bucuroasă să mă ajutați.” – a răspuns bătrânică.

(Oh, colegă mea drăguță… îți arde de glume?) – și-a spus tânăra în gând.

Ochii batrânicii s-au mutat imediat prin magazin; ea a observat imediat o rochie într-o nuanță caldă de albastru. S-a ridicat și a mers către ea. Înainte ca tânăra să o oprească, a luat rochia și a pus-o în fața ei, la oglindă.

“Îmi place mult rochi asta. Este minunată și foarte simplă, cum îmi place mie.” – a spus bătrânica.

Era o rochie simplă, cu un sacou cu mâneci lungi și foarte puțină dantelă.

“Ar trebui să îmi iau și pantofi care să se potrivească. Voi purta și perlele mele vechi. Apoi, voi da colierul cadou miresei. A fost al bunicii mele.”

Tânăra nu mai știa cum să reacționeze. Brusc simțea un amestec de frustare, simpatie și mânie. Cum putea această doamnă dulce să plătească o rochie atât de scumpă? Pantofii erau și ei jumătate din prețul rochiei.

Uneori, viața nu este corectă.

O tânăra viitoare mireasă, aflată în celălalt capăt al încăperii, privea cu lacrimi în ochi. Ea doar ce primise voalul personalizat. Se pregătea pentru nuntă, mai erau doar câteva săptămâni. Era o tânăra cu părinți bogați, care îi spuseseră să cheltuiască cât își dorește pentru nuntă.

Ea a întrerupt-o pe tânăra consultant, înainte de a vorbi cu bătrânica despre rochie.

“Scuză-mă un moment.” – a spus ea, trangând-o de mână.

“Las-o să își ia această rochie, pantofii pe care îi dorește și orice altceva. Doar adaugă pe factura mea. Spune-i că sunt reduceri și totul costă 70 de lei. Așa se va simți mândră că a mai și economisit bani.”

“Dar de ce? Nici măcar nu o cunoașteți.” – a întrebat tânăra viitoarea mireasă.

“Uite, gândește-te la asta ca la un cadou de nuntă pentru mine. Eu nu am avut ocazia să îmi întâlnesc bunicile. Când voi merge către altar, mă voi gândi la această femeie și voi pretinde că este și bunica mea… și că este fericită pentru mine.”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet