“Niciodata sa nu regreti nimic. Daca ceea ce ti s-a intamplat a fost frumos, atunci ai avut ceva minunat. Daca ceea ce ti s-a intamplat a fost rau, atunci a fost experienta.” – Victoria Holt
Nu a descoperit nimeni metoda de a te desparti cu zambetul pe buze. Pe scurt, cand te desparti este ca si cum ai fi supus unei operatii de inima, numai ca anestezistul e in concediu, iar tu simti fiecare taietura a bisturiului, pe viu.
Inceputul este epic, fluturasi in stomac, priviri profunde, atingeri de mana tremurande. Vrei sa stii totul despre el, vrei sa ii indeplinesti orice dorinta, iar fericirea lui pentru tine devine o prioritate.
Sfarsitul, insa, este ca o sceneta din Hamlet. Fie ca este vorba de o pauza, o despartire, un divort, o separare temporara, totul duce spre acel sfarsit, care te face sa te simti ca o furnica in mijlocul unui desert incins.
Nu iti prelungi singura chinul
Oricat am incerca noi sa mascam o despartire, fie ca se termina cu tunete si fulgere, fie cu o tacere chinuitoare, durerea este la fel de mare. Cand te desparti, mai ales in cazul in care ai iubit foarte mult, o parte din sufletul tau este smulsa si pleaca odata cu el.
Nu poti face nimic care sa schimbe ceva. Poti tipa, poti plange zile intregi, poti sa incerci tot felul de trucuri sa il aduci inapoi, dar uneori aceste situatii nu fac decat sa te arunce intr-un ocean de suspine, in care te ineci in fiecare zi cate un pic. Sa prelungesti singura tortura nu poate aduce nimic bun.
Cel mai greu la o despartire nu sunt lucrurile de mai sus, ci a doua zi. A doua zi cand realizezi ca nu mai este nimic, iar tu continui sa mergi prin viata pentru ca nu exista alta solutie. Te trezesti, te speli pe dinti, verifici daca ai cheile si telefonul cu tine, te duci la serviciu, incerci sa iti indeplinesti sarcinile, sa zambesti la gluma banala spusa de colegul tau, te opresti sa servesti masa, chiar daca nu iti este foame etc. Faci aceleasi lucruri din fiecare zi, sperand ca poate asa vei reusi sa inveti sa respiri iar.
Despartirea, o cafea amara
Despartirea e ca o cafea atat de amara, incat te trezeste la o cruda realitate de care nu vrei sa te izbesti, dar fata de care nu ai cum sa ripostezi. Tot ce poti face in fiecare zi este sa respiri. Sa speri ca maine, poate, inima ta va fi un pic mai bine sau macar sa ajungi intr-un moment in care este atat de amortita, incat nu mai simti nimic.
Nu are rost sa te mint sa iti spun ca o sa fii bine. Nu, acum nu vei fi bine, o sa suferi atat de tare, incat daca cineva ti-ar smulge unghiile, te-ar durea mai putin. Dar macar asa ai sti ca suferinta dispare in cateva ore. Durerea din inima, insa, te tine zile intregi, ce par interminabile.
Iti pot spune, in schimb, ca va veni o zi in care vei zambi si in care nu te vei mai gandi nici macar o clipa la el. Stiu… acum pare imposibil, dar inima ta va iubi iar si se va vindeca. Dureaza, insa timpul va lucra in favoarea ta. Trebuie sa ai incredere in tine, sa privesti viata intr-un mod optimist, indiferent de obstacole, si sa nu uiti niciodata ca esti unica.
