Depresia – boala care ne distruge usor si sigur accentuata te stresul zilei de maine!

Astăzi îți voi propune un test foarte interesant care îți va stabili punctele forte ale caracterului tău. Odată ce vei afla care sunt acestea, vei putea alege direcția pe care să mergi mai departe. În fața ta ai 8 desene cu oameni „creați” din figuri geometrice. Alege un desen cu care te asociezi mai mult și mai jos vei afla detalii despre tipul tău de personalitate și despre punctele tale forte. 1 tip – «conducătorul» De obicei sunt persoane care sunt orientați spre dirijarea și conducerea unei activități sau a unei organizații. Posedând un comportament bazat pe valorile etice și sociale, au darul de a povesti, bazându-se pe capacitățile pe care le au. Se adaptează ușor în sfera socială, însă dorința lui de dominare asupra celor din jur are limitele sale. 2 tip – «responsabilul» Posedă multe dintre calitățile unui conducător, însă deseori se confruntă cu îndoieli atunci când trebuie să ia o decizie. Asemenea tipuri de persoane sunt mai orientați spre „capacitatea de a face ceva”, nivel ridicat de profesionalism, este foarte responsabil și are multe cerințe atât față de sine cât și de cei din jurul său, prețuiește dreptatea. De cele mai multe ori suferă de boli ale sistemului nervos. 3 tip – «îndoielnicul» Se caracterizează prin posedarea mai multor capacități atât intelectuale cât și practice. De obicei asemenea persoane se plictisesc repede într-un domeniu. Ei pot alege două lucruri total diferite, să aibă hobby-uri pe care să le considere a doua profesie. Deteste murdăria și dezordinea, iar din această cauză se ceartă deseori cu cei din jur. Sunt caracterizați printr-un nivel de sensibilitate sporit și deseori nu cred în forțele proprii. Întotdeauna au nevoie de o susținere ușoară. 4 tip – «savantul» Aceste persoane cu ușurință fac abstracție de realitate, au o gândire „conceptuală” și se deosebesc prin teoriile cărora le dau viață. De obicei sunt echilibrați emoțional și acționează rațional. Persoanele cu un asemenea caracter fac parte din domeniul filmului, circului, a teatrului, etc. 5 tip – «intuitivul» Aceste persoane au o sensibilitate înaltă a sistemului nervos. Cu ușurință trec de la un lucru la altul și deseori îi poți vedea în postura apărătorilor minorităților. Sunt iubitori de nou. Sunt altruiști, își demonstrează grija față de ceilalți și au o imaginație bogată.Au propriile norme morale, un autocontrol bine dezvoltat și au o atitudine negativă față de factorii ce le îngrădesc libertatea. 6 tip – «creatorul» Acestea sunt persoanele care au o fantezie impunătoare și activează în domeniul artei. Sunt introverți și au propriile reguli morale, neacceptând o influență din exterior. Sunt emoționali și cu toate acestea, ideile lor sunt originale întotdeauna. 7 tip – «emotivul» Sunt persoane care au un nivel ridicat de sentimentalism și emotivism față de alte persoane, detestă filmele cu violență, deoarece sunt afectați emoțional de acestea. Grijile și problemele altor oameni îi pun în gardă, fiind compătimitori. Își direcționează toată energia în ajutorul persoanelor care s-au pomenit în situații dificile. 8 tip – «insensibilul» Este opusul „emotivului”. Nu simte niciodată problemele și emoțiile celor din jur și se comportă cu ei rece, punând presiune asupra lor. Dacă este un specialist bun, atunci va obliga persoanele să facă așa cum el crede de cuviință. Sursa: dozadesucces.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Cu totii ne simtim tristi uneori. Face parte din natura noastra umana. Dar starile depresive ce dureaza perioade indelungate de timp nu sunt normale.

In plus, de multe ori ele sunt cauzate doar de o tulburare a starii noastre de spirit.

Uneori este foarte evident cand cineva este deprimat. Poate parea trist, nu face lucruri care de obicei ii provocau placere, se descrie ca simtindu-se neinsemnat si inutil. In cazul altor persoane, insa, depresia poate fi mai putin evidenta.

Unele dintre aceste persoane nici nu admit ca se simt triste sau ca au o stare proasta. Ei par schimbati doar pentru persoanele apropiata.

Multe nume, o singura boala

Hipocrates, parintele medicinei este cel care ii da un prim nume depresiei, melancolia, care s-a pastrat pana in secolul XIX, facand referire la latura afectiva a suferintei.

In Evul Mediu, in cronicile manastirilor, sub influenta gandirii teologice, credinciosii si calugarii sunt avertizati de pericolul „demonului amiezii”, care venea sa le otraveasca sufletul facandu-i apatici.

In secolul XIX, psihiatrul german Emil Kraepelin a folosit ca termen general „stari depresive”, fiind mai potrivit pentru ceea ce era denumit, pana atunci, melancolie.

Pe de alta parte, Sigmund Freud, parintele psihanalizei, a oferit o perspectiva psihologica, punand accentul pe faptul ca in locul doliului apare o melancolie.

Melancolia se remarca din punct de vedere psihic ca o indispozitie foarte dureroasa, printr-o anulare a interesului pentru lumea exterioara, prin pierderea capacitatii de a iubi, prin inhibarea oricarei performante si prin deprecierea increderii in sine, depreciere ce se manifesta prin reprosuri si insulte facute siesi si care merg in unele cazuri pana la o asteptare deliranta a pedepsei.

Doliul profund, reactie la pierderea unei persoane iubite, include aceeasi dispozitie dureroasa, pierderea interesului pentru lumea exterioara.

Complicatia fatala a depresiei

In prezent, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) considera depresia o boala comuna la nivel mondial, cu peste 300 de milioane de persoane afectate. Depresia este diferita de fluctuatiile obisnuite ale dispozitiei si de raspunsurile emotionale scurte la provocarile cotidiene. Cand este de lunga durata si cu o intensitate moderata sau severa, depresia poate deveni o stare grava de sanatate.

Publicitate

Provoaca o suferinta majora si o performanta scazuta in profesie, la scoala si in familie. Complicatia cea mai severa a depresiei este sinuciderea. Conform OMS, aproape 800.000 de persoane mor din cauza sinuciderii in fiecare an. Sinuciderea este a doua cauza principala de deces pentru categoriile de varsta 15-29 de ani.

Iata, deci, care sunt simptomele depresiei:

  • – tristete persistenta, anxietate
  • – sentimente de inutilitate sau de pesimism;
  • – sentimente de vinovatie sau neputinta;
  • – pierdere de interes sau placere pentru hobby-uri sau activitatile obisnuite, inclusiv pentru sex;
  • – energie scazuta, oboseala, senzatie de “incetineala”;
  • – capacitate de concentrare redusa sau dificultate de luare a deciziilor;
  • – probleme de somn, trezire dimineata devreme sau dormit prelungit;
  • – modificari ale apetitului sau/si ale greutatii;
  • – ganduri de moarte sau sinucidere, tentative de suicid chiar;
  • – neliniste sau iritabilitate;
  • – stima de sine scazuta;
  • – probleme fizice persistente, precum dureri de cap, tulburari digestive, dureri cronice ce nu raspund la tratamentele de rutina.

Cauzele depresiei

Sunt cazuri in care depresia se manifesta la mai multe generatii (deci este posibil ca o anumita vulnerabilitate biologica sa fie mostenita), in special in cazul tulburarii bipolare.

Si depresia majora se poate manifesta din generatie in generatie, desi sunt situatii cand nu exista un astfel de istoric in familie. Adesea, depresia este asociata cu schimbari la nivelul structurii sau functionarii creierului.

Persoanele cu stima de sine scazuta, care au o atitudine pesimista in general sau care sunt deja coplesite de stres sunt predispuse la depresie. Cercetari recente au aratat ca schimbarile fizice pot fi acompaniate de schimbari mentale.

Boli fizice precum atacul de inima, cancerul, tulburarile hormonale, boala Parkinson pot cauza tulburari depresive, facand persoana bolnava apatica si fara dorinta de a avea grija de nevoile ei fizice, prelungind astfel perioada de recuperare.

De asemenea, pierderea cuiva drag, relatiile dificile, problemele financiare sau orice schimbare in viata (dorita sau nu) poate atrage dupa sine un episod depresiv.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Motto: "Lanţurile nu ţin un cuplu împreună. Sunt fire, sutele de fire subţiri care cos oamenii împreună pentru ani de zile." (Simone Signoret)
În cele mai multe dintre cazuri, cuplurile se încheagă la tinerețe când găsirea jumătății este procuparea fiecărui tânăr care nu iese din normă. De fapt, cred că, până în jurul vârstei de 30 de ani, asta este preocuparea de bază a tuturor, mai ales a femeilor. A fi la casa ta, a fi în randul lumii e deja o dorință comună, iar cei care nu se pot încadra în normele nescrise ale societății, ajung deja să fie taxați drept ciudați. E deja un lucru comun că găsirea celuilalt se face mai mult sentimental, decât rațional, iar, pe de altă parte, este și firesc să fie așa, unde-ar mai fi romantismul vieții în comun? Căci îți trebuie mare răbdare, multă înțelegere și o enormă dispoziție spre compromis să poți rezista lângă celălalt o viață, și, daca nu există și sclipirea unei raze de romantism, numai cu raționalul, nu prea poți s-o scoți la capăt. Închegate atît de devreme, deși nu cunosc statistici, mă hazardez să afirm că cel puțin în 15% din cazuri, cuplurile se destramă pe parcurs din "nepotrivire de caracter", cum sunau vechile verdicte ale tribunalelor comuniste (poate și astăzi s-o spune la fel?!). De ce asta? Pentru că nu poți să vezi în grabă că, în afară de vâlvătaia aia inițială care te mistuie pentru celălalt în primele luni, nimic nu prea te mai poate ține legat de el/ea. Prin urmare, ce ar trebui să aibă în comun cei doi, pentru a putea închega un cuplu? În primul rând, un cuplu ar trebui să însemne echilibru, iar oamenii aia care-l alcătuiesc să știe să încline balanța exact atât cât trebuie, atunci când trebuie, pentru a restabili echilibrul precar în vremuri de criză. Iar echilibrul asta poate include: încredere, răbdare, înțelegere, toleranță, acceptarea compromisului, iar toate astea nu le poți face fără iubire. Nu, nu la genul ala de iubire arzulie ma gandeam! Ci la cea care înseamna o nesfârșită afecțiune, amestecată cu respect, cu duioșie, cu tandrețe, cu dăruire, iar astea se formează pe parcurs, în ani de zile de conviețuire cu bunele și cu relele ei. Atunci când simți că celălalt este carne din carnea ta, că el este pielea de pe mușchii tăi și gândurile tale nerostite, aceea este sigur iubire. Un astfel de cuplu se completează, se susține, se ține în viață printr-o astfel de iubire. Dar mai este ceva: in astfel de cupluri este loc si de foarte mult adevar. Da, aveți dreptate să gândiți că astfel de cupluri nu prea există, pentru că sunt rare, dar nu atât de rare pe cât ați fi tentați să credeți. Iar ca să vă dau un exemplu, așa au trăit cuplurile bătrâneilor aia pe care-i vedeți mergând de mână pe stradă la 70-80 de ani. Genul ala de iubire. Ce ar trebui să mai aibă în comun un cuplu? Un amestec de idealism și de pragmatism, în doze foarte bine drămuite. Idealism, pentru că idealismul este un fel de motor al oricărei întreprinderi, iar traiul împreună se poate chema că este o întreprindere dificilă; pragmatism pentru că nu trebuie să pierzi din vedere dificultățile de cuplu ce pot apărea pe parcurs, prin urmare, o înarmare cu răbdare. Nu în cele din urmă, partenerii unui cuplu ar trebui să aibă o pregătire de același nivel, gusturi și preocupări comune. Observați că nu vorbesc aici de potrivirea de vârstă, deși și aceea este importantă, deși nu neapărat. O vorba proastă, zice că, după ce te scoli din pat, ar trebui să mai ai și ce vorbi cu celălalt. Și nu puteți nega că statul de vorbă la oameni este la fel de important ca puricatul la maimuțe, ba chiar mai. Toate impresiile și trăirile noastre le exprimam comunicând și, cu cât este comunicarea mai elevată, cu atât placerea relaționării este mai mare. Așa cum obișnuiește să zică Pleșu, o discuție elevată face parte din "vrajirea" unei femei și crează afecțiuni elective. Și ca să vă marturisesc care ar fi imaginea mea de cuplu cea mai visătoare este aceea de a sta cu partenerul într-o dimineață devreme într-o bucătărie spațiosă și luminată puternic de soare, luînd micul dejun, band o cafea, ascultând Mozart, discutând diverse și punând la cale treburile de peste zi. Iar mie aici nu mi se pare nimic ieșit din comun, doar limitat de situații. E nevoie de pregătire, cultură, educație și preocupări egale, pentru că reversul este înstrăinarea. Unei femei deștepte și cultivate nu-i trebuie un burta-verde care să nu se dezlipească din fata televizorului, cu cana de bere alături și butonând telecomanda de pe un canal pe altul, in cautarea de meciuri de foot-ball, răspunzand monosilabic le provocările de dialog pe diferite teme. În partidă, unui bărbat deștept nu-i trebuie o femeie predispusă spre pălăvrăgeală ieftină, vorbindu-i despre bucătărie, modă și mondenități. Prin urmare, plastic spus, fiecărui sac îi trebuie peticul lui. De multe ori însă, nu exista atâția saci câte petice, ori peticele sunt mult prea violent și vulgar colorate; de-aia si atâta însingurare în doi, de acolo și atâtea supraviețuiri la limită ori, în cazul mai fericit, despărțiri. Cum sa nimerești atunci perechea potrivită, căci pare atât de greu?! Anecdotic, fostul meu profesor de semiologie din facultate avea o vorbă: "Cînd vreți să vă însurați/măritați, insistați să mergeți să-i cunoașteți parinții și rudele; și uitați-vă bine la ei căci, așa cum vi se pare familia, așa va deveni și-al vostru ". De bună seamă, nu se referea la asemănarea fizică. Cum să cauți atunci? Cred că trebuie să evaluezi câtă afecțiune simți lângă celălalt; care sunt stările către care te poartă împărtășirea comună a ideilor; cât de mult îți lipsește când nu e lângă tine; ce ai fi dispus să faci pentru el; apoi, să meditezi la cum ar apărea relația voastră și peste zece, douăzeci, treizeci de ani și să vezi dacă te regăsești acolo. Să te gândești dacă l-ai putea îngriji când este bolnav și se află în mizerie; să vezi dacă te poți deschide în fața lui fără să te alarmezi că devii vulnerabil; să vezi dacă poți să îl consideri parte din tine, iar ceea ce i se întâmplă lui, să te doară la fel ca pe mâna ori piciorul tău bolnav. Dacă răspunsul este pozitiv la tot ce am întrebat aici, înseamna că ai găsit ceea ce îți trebuie. Iar ca să găsești, nu trebuie decât să privești, să analizezi și să fii extrem de cinstit cu amândoi. Să măsori de mai multe ori, în speranța că singura tăietură va fi cea perfectă, iar haina îți va veni ca turnată. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!