Povestea cu fericitul Ioan din Kronstadt, căruia Dumnezeu i-a arătat într-o viziune că Diavolul nu îndrăznește să se apropie de omul Lui Dumnezeu (deși nu se depărtează), a arătat multe lucruri.
Așa cum demonii au mărturisit în fața Sfântului, ei se tem de trei lucruri: ceea ce poartă creștinul pe piept, ceea ce folosește pentru botez în biserică și ceea ce consumă creștinul în Biserică.
Fericitul Ioan din Kronstadt, văzându-i atât de înspăimântați, i-a întrebat: „Dar care este cel mai înfricoșător lucru pentru voi?” – „Cel de pe urmă”, i-au răspuns slujitorii iadului.
Atunci dreptul le-a explicat:
Ceea ce creștinul poartă pe piept este crucea.
Ceea ce creștinul folosește pentru botez în biserică este apa sfințită.
Ceea ce consumă el în Biserică este Sfânta Împărtășanie.
Nu este de mirare că crucea este semnul victoriei iubirii divine. Apa sfințită este simbolul curăției, care poate să curețe, să sfințească trupul și să ajute sufletul să reziste ispitelor. Împărtășania, pe de altă parte, este ospățul ceresc în care Însuși Domnul ne îngăduie să ne unim cu El, oferind sufletului Hrana și Sângele Sale.
Prin urmare, nu este de mirare că demonii tremură de aceste trei sfinte. Dar nu putem să ne apropiem de ele fără să ne mărturisim păcatele.
Însă există o excepție. În principiu, demonii nu se tem de nimic. Dacă Domnul îi lasă să o facă, atunci nici crucea, nici apa și nici chiar Împărtășania nu vor împiedica omul să cadă din nou în prăpastie.
Poți să porți trei cruci, să te stropșești cu apă sfințită și să te împărtășești zilnic, asta nu îți va aduce mântuirea.
Dar există un lucru care într-adevăr îi poate alunga: atunci când omul ascultă de glasul slab al conștiinței sale interioare, când este gata să urmeze sfaturile Îngerului și să îndeplinească voia sa sfântă în pofida tuturor lucrurilor.
De cele mai multe ori, sfaturile lor rele ni se par dulci. Ne scăldăm în mândrie, suntem în extaz de iubirea de bani, ne mândrim cu mândria noastră. Ne bucurăm să îi întristăm pe Dumnezeu cu invidia noastră, răutatea, lăcomia, minciuna, trădarea, iubirea de avere și multe alte manifestări ale răului din noi.
Nu tremurăm, nu ne temem să Îl întristăm pe Domnul, ci rapid urmăm sfaturile lor împotriva Lui Dumnezeu: să evităm cu orice preț suferințele, să scoatem dragostea și compasiunea din inimă. Le urmăm „recomandările” să trăim în necurăție păcătoasă. Acesta este cel mai scurt drum pentru ei de a ne face sclavii lor, rudele lor apropiate și de a ne îndepărta de Dumnezeu cel Sfânt.
Ei țin minte ce este cel mai important pentru om și sunt gata să folosească toate mijloacele, atât cele adevărate, cât și cele mincinoase, pentru a împiedica omul să guste hrana divină. Vor pune în gura noastră cele mai bune bucate, dar nu vor permite să ne apropiem de Dumnezeu.
Când omul trăiește fără credință, fără virtuți, fără dorința de a trăi în adevăr și „se protejează” împotriva relelor prin spatele stâng, și nu se teme să meargă pe „calea cea strâmbă”, este deja complet în stăpânirea lor.
Demonii se tem de prezența Lui Dumnezeu, de credința în Dumnezeu nu doar în suflet, și de iubirea nu doar față de aproapele (soț, soră, copii), ci și de cel care urmează calea cea DREAPTĂ a Lui Hristos, cine înțelege că „de pe cruce nu coborâm, ci doar ne dezbrăcăm de ea”.
Demonii se tem și de inima umilă, urăsc muncă și urăsc rugăciunea, în special Psaltirea. Da, se răzbună, dacă ținem cont de toate acestea și le urmăm, atunci vom crește spiritual, dar credința nu poate sta în loc. Credința, ca focul, poate să ardă sau să nu ardă. A arde este starea sa cea mai bună, dar flacăra slabă nu este folositoare pentru suflet. Este important să rămâi mereu treaz, să nu îți permiți să adormi.
Dacă ne permitem acest lucru, vom semna sentința noastră. Bineînțeles, vom cădea, vom săvârși greșeli, ne vom abate de la biserică, rugăciunile vor fi recitite în mod mecanic, dar așa cum toți își amintesc, cât de dificil este să începi din nou după aceea.
Nu ar fi mai bine să mergem înainte în tăcere și cu pas măsurat? Cel mai important este să nu stagnezi. Dacă nu ai putere să citești rugăciunile în picioare, așează-te. Dar cere Domnului puterea să te ajute, să îți ofere forță.
