Indiferent de cum este tatăl tău, este posibil să ai resentimente față de el. Unii se luptă zilnic cu aceste resentimente, în timp ce alții le-au suprimat, eliminat, uitat și vor spune că se înțeleg bine cu tatăl lor, au ales să rupă orice fel de legătură și nu se mai gândesc la acest subiect.
Orice fel de tată ai avea, el ți-au dăruit viața împreună cu mama ta și a pus bazele caracteristicilor programelor tale de viață atât genetic, cât și prin educație. Educația primită de la tată poate fi fost bună, rea, sau chiar absentă, dar cu siguranță a lăsat o urmă în tine.
Tatăl tău poate că nici nu și-a dorit nașterea ta. Poate că a evitat să se ocupe de tine în copilărie sau chiar a plecat, te-a lăsat, a fugit. Dar în figurile mamei și a tatălui există ceva măreț, și oamenii au dreptate când spun că pentru un copil părinții sunt “zei”. Și acești “zei” puteau fi buni sau răi, dar viața micuțului om depindea complet de ei.
Sarcinile mamei sunt de a proteja copilul – de a-l purta în corpul ei, de a-l hrăni în primul an de viață, de a-l proteja de traume fizice și emoționale, de a-l susține în toate prin acceptarea ei.
Rolul tatălui în viață este altul. Tații își învață copiii inițial prin jocuri, apoi prin cerințe. Educația implică dezvoltarea voinței, perseverenței, capacității de a depăși dificultățile. Dacă mama transmite copilului “te iubesc, orice ar fi”, tații transmit “te iubesc, dacă meriți respect”. Iar din această combinație de abordări ale tatălui și mamei se naște integritatea.
Dacă o persoană își respinge tatăl, atunci:
- întâmpină probleme în realizarea socială,
- se confruntă cu dificultăți financiare,
- are o autoevaluare scăzută în relațiile cu partenerul de viață.
Nu pot spune că trebuie neapărat să manifești sentimente față de tatăl tău în viață. Uneori acest lucru este imposibil. Poate pentru că tatăl a murit. Sau este viu, dar bea, a decazut, este resentimentar. Sau a degenerat într-atât încât orice manifestare a sentimentelor tale ar fi văzută de el ca o oportunitate de a-ți “călca pe nervi” și a-ți cere bani.
Dacă situația este într-adevăr atât de complicată, atunci, după ce te trezești la sentimente față de tatăl tău, în realitate s-ar putea să nu merite să te apropii de el. Important este să-l ierți în sufletul tău, să accepți că el este tatăl tău în această viață, și așa s-au întâmplat lucrurile. Nu va fi alt tată. Da, este trist, da, este nedrept, și în viață se întâmplă adesea astfel de cazuri, și trebuie să înveți să te descurci cu asta.
Poți analiza motivele comportamentului său (de exemplu, să înțelegi cum a crescut, ce a fost copilăria lui de l-a făcut așa (inimos/lăudăros/agresiv etc.). Poți să-ți exprimi resentimentele printr-o discuție cu cei apropiați sau cu un psiholog, să-ți eliberezi energia prin creativitate sau sport.
Nu ești responsabil pentru destinul tatălui, dar ești responsabil pentru al tău. Și din păcate acesta este influențat de auto-percepția ta, de memoria ta, de atitudinea ta față de tine, de copilăria ta, de părinții tăi.
Așadar, împacă-te cu tatăl tău… măcar în suflet.
Ei bine, și dacă ești recunoscător tatălui tău și există motive să-l respecți – profită de ocazie pentru a-i spune mai des cuvinte de iubire!
