…Și bulgarii îi spun – Черно море, italienii – Mare Nero, francezii – Mer Noire, englezii – Black Sea, germanii – Schwarzes Meer. Chiar și în turcă „KaraDeniz” nu înseamnă nimic altceva decât „Marea Neagră”. De unde vine atunci această unanimitate în denumirea acestei mări uimitor de albastre, care ne cucereste cu liniștea sa strălucitoare?
Desigur, sunt zile când marea este furioasă, și atunci aspectul său se întunecă până la un albastru-violet… Dar asta se întâmplă rar, și doar în timpurile dificile de iarnă. În timp de vreme senină, de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei, Marea Neagră rămâne în memoria noastră cu albastrul său suculent, care trece în tonuri turcoaz deschise apropiindu-se de țărm…
Și totuși, cine și când a denumit această mare „Neagră”?
Există o știință fascinantă – toponimia, care studiază originea numelor geografice (toponimelor). Conform acestei științe, există cel puțin două teorii principale privind originea numelui Mării Negre.
1. Prima teorie. Aceasta denumire a fost propusă de geograful și istoricul grec Strabon, care a trăit în secolul I î.e.n. În opinia sa, marea a fost numită „Neagră” de coloniștii greci care au fost odată neplăcut surprinși aici de furtuni, ceață, țărmuri sălbatice necunoscute, populate de scitii și taurii ostili… Și i-au dat mării acest nume sever, necunoscut – Pontos Axeinos – „marea inhospitalieră”, sau „neagră”.
Mai târziu, după ce s-au obișnuit cu țărmurile și s-au împrietenit cu marea poveștilor bune și luminoase, grecii au început să o numească Pontos Euxeinos – „marea ospitalieră”. Dar numele inițial nu a fost uitat, ca prima iubire…
2. A doua teorie. În primul mileniu î.e.n., mult înainte de apariția coloniștilor greci imprudenți la limbă, pe țărmurile estice și nordice ale Mării Azov trăiau triburi indiene – meoții, sindii și alții, care au dat numele mării vecine – Temarun, ceea ce înseamnă în traducere „marea neagră”. Acest lucru a rezultat dintr-o comparație pur vizuală a culorii suprafeței celor două mări, numite acum Azov și Neagră.
De pe vârfurile muntoase ale Caucazului, Marea Neagră pare mai întunecată, ceea ce se poate observa și acum. Iar dacă este întunecată, înseamnă că este neagră. Meoții de pe țărmurile menționate au fost înlocuiți de scitii, care au fost complet de acord cu această caracterizare a Mării Negre. Și au numit-o în felul lor – Akshaena, adică „întunecată, neagră”.
3. Există și alte teorii. De exemplu, una dintre ele susține că marea a fost astfel numită pentru că după furtună, pe țărmurile sale rămâne nămol negru. Dar acest lucru nu este chiar așa, nămolul este de fapt gri. Deși… cine știe cum a fost văzut totul în antichitate…
De asemenea, există o altă ipoteză privind originea numelui „Marea Neagră”, propusă de hidrologii moderni. Faptul este că orice obiect metalic, cum ar fi ancora navelor, scufundată la o anumită adâncime în Marea Neagră, se ridică la suprafață având o culoare închisă, sub efectul sulfhidricului prezent în adâncurile mării. Această proprietate a fost cu siguranță observată încă din vechime și, fără îndoială, a putut contribui la consolidarea unui asemenea nume neobișnuit pentru mare.
În general, marea poate adopta cele mai diverse culori și nuanțe. Spre exemplu, în februarie-martie se poate observa că apa de pe țărmurile Mării Negre nu este albastră, ca de obicei, ci maro. Această transformare de culoare este un fenomen de natură biologică, și este cauzată de înmulțirea masivă a algelor microscopice unicelulare. Începe înflorirea apei, cum spun oamenii în mod popular.
Voi ce alte informații aveți despre numele Mării Negre?
