Dacă vrem să abordăm rezolvarea unor probleme de viață fără a lua în considerare părinții toxici, pur și simplu nu va funcționa.
Nu poți să spui acum „ignoră cuvintele răutăcioase ale părinților și vei fi fericit”, nu este atât de simplu. Problema nu este în prezent, ci în gradul de suferință pe care părinții i-au provocat-o în trecut copilului, acum devenit adult. Problema este modul în care suferința provocată de părinți i-au influențat personalitatea și viitorul copilului.
Se întâmplă frecvent ca abordările psihologice obișnuite să nu ajute, ci să le facă rău copiilor în astfel de situații. De exemplu, căutarea unei intenții pozitive în comportamentul părintelui toxic – de fapt, normalizează violența psihologică și fizică. Asta face ca suferința și starea de bine a copilului adult să fie și mai afectate.
Însă recunoașterea toxicității părinților și a răului pe care l-au provocat psihicului copilului aduce alinare.
De multe ori, atunci când le spui oamenilor că au părinți toxici, acest lucru îi uimește, pentru că ei nu au realizat asta până în acel moment.
Puteți afla dacă părinții voștri au fost toxici prin următoarele criterii:
În timpul comunicării cu părinții, atât în copilărie cât și în viața adultă, apare un sentiment de impuls distructiv. Dacă simțiți acest lucru, nu este doar o impresie.
Sentimentul că “Nu sunt la fel de bun ca ceilalți” este rezultatul unei traume psihologice din copilărie. Când părinții, orice ați fi făcut, vă spuneau că se putea și mai bine, că ,,x și y” au avut rezultate mai bune. Iar acum, când ați devenit adulți, vă spun că ,,x și y” au ajuns mai bine în viață.
Sentimentul constant de vinovăție în comunicarea cu părinții. Simțiți mereu că sunteți vinovat pentru tot ce se întâmplă. Oricât de mult v-ați strădui, părintele va găsi mereu motive de nemulțumire.
Pierderea orientării – comportamentul părinților toxici este atât de inconsistent și distructiv, încât este dificil să-l recunoașteți ca atare. Pentru a se apăra, copilul pune la îndoială corectitudinea propriului său mod de perceput lucrurile. “Nu se poate să fi greșit ei, probabil că nu am înțeles eu corect, poate că eu sunt problema”.
După ce recunoaștem că părinții au fost toxici și că ne-au făcut rău din punct de vedere psihologic, devine clar de ce avem atât de multe gânduri negative și anxietate în viață.
Este clar încotro trebuie să mergem pentru a ne ajuta să ne vindecăm. Să ne vindecăm traumele, recunoscând toate consecințele distructive pe care cuvintele părinților toxici le-au avut asupra psihicului. Nu în ultimul rând, de azi înainte trebuie să ne protejăm de influența toxică.
