Pentru toată lumea, fericirea înseamnă ceva diferit. Cineva visează la o grămadă de bani pe care vor sta cu mândrie și toată lumea îl va invidia. Cineva vrea ca copilul său să-și revină după o boală. Cineva despre o bucată de pâine pe masă …
Dar, în cea mai mare parte, asociem fericirea cu urmărirea emoțiilor plăcute. De aceea, alergăm ca nebunii pentru tot felul de bunuri materiale.
Problema noastră este că, căutăm greșit, greșit și iar greșit.
Explicația este foarte simplă: toate aceste variante de „fericire” sunt iluzorii și trecătoare. Bucuriile dragostei cu un străin se sfârșesc în zori și vă împachetați jenat lucrurile pentru a scăpa cât mai curând posibil. Intoxicarea minunată de ieri cu „conversații filozofice geniale” se transformă ușor într-o mahmureală și o dezamăgire dimineață.
Ești atras de acest ciclu fără scop și nesfârșit de dorințe și dezamăgiri. Și cel mai trist este că aceste dorințe cresc în mod exponențial, dobândind forme din ce în ce mai pretențioase. Iar satisfacția devine mai scurtă, dacă nu chiar absentă.
Deci ce faci? Unde să fugi? Unde să cauți fericirea?
Dalai Lama spune că există modalități mai eficiente de a obține fericirea. Cel mai important lucru, sunt simple.
Încercați să urmați sfatul său înțelept și veți fi convinși că fericirea nu va intra doar în viața voastră, ci va rămâne în ea pentru totdeauna:
„Cred cu tărie că, compasiunea este unul dintre puținele lucruri care aduce fericire vieții noastre. Vine imediat la noi și rămâne mult timp. Subliniez că nu vorbim de „fericire” pe termen scurt, ca satisfacție a plăcerilor momentane și fantomatice (de exemplu, amo ruri, consum de diferite substanțe și jocuri de noroc). Deși nu neg că timp de o oră sau două veți crede cu adevărat că aceasta este adevărata „fericire”.
Vorbesc despre fericirea reală. Termen lung. Care trăiește veșnic în sufletul tău. Nu dispare. Este întotdeauna cu tine. “
Dalai Lama ne explică faptul că, compasiunea este foarte importantă pentru o viață împlinită, deoarece oamenii sunt ființe sociale. Suntem conștienți că trebuie să trăim împreună.
„Avem nevoie de societate și nu putem scăpa de ea. Am venit în această lume dintr-un motiv, dar ca urmare a interacțiunii altor oameni. La fel, am supraviețuit și supraviețuim cu ajutorul și sprijinul celorlalți. Indiferent dacă ne place sau nu, practic nu există niciun moment în viața noastră când oamenii din jurul nostru sau acțiunile și faptele lor nu ne ajută. Acesta este motivul pentru care fericirea noastră este direct legată de relațiile noastre cu alte persoane. ”
Dalai Lama ne amintește, de asemenea, că cea mai sigură cheie a nefericirii este să nu te gândești doar la tine.
Iată cum explică el:
„Când ne gândim exclusiv la noi înșine și uităm de ceilalți oameni, atunci limitele minții noastre se restrâng. Ocupă o zonă mică, mică. Și în interiorul acestei „mici lumi” chiar și o mică problemă ia dimensiunile unei catastrofe. Dar în momentul în care începi să te gândești și să ai grijă de ceilalți, îți dai seama că și ei vor fericire și satisfacție – la fel ca tine. În acest moment, limitele minții tale se extind. Și toate problemele tale, chiar, la prima vedere, greu de rezolvat, nu mai par atât de imposibile. Deci care este rezultatul? Liniște sufletească. Îți umple sufletul, te umple de fericire.
Acesta este motivul pentru care atunci când te gândești și îți faci griji doar despre tine, rezultatul este doar îngrijorare și anxietate. Ești incapabil să simți fericirea. Frica și grijile sunt în tine. “
Când vine vorba de fericire, viața devine mult mai ușoară dacă ești ghidat de bunătate și compasiune. Iată cuvintele sale înțelepte, care pot transforma viața dincolo de recunoaștere, aducând în ea fericirea mult așteptată:
„Tu și cu mine putem respinge orice: religie, ideologie și chiar toată înțelepciunea lumii. Dar nu putem ignora și elimina nevoia de dragoste și compasiune … Aceasta este adevărata mea religie. Credința mea simplă și, în același timp, cea mai profundă. Adică nu contează dacă mergi la biserică, sinagogă sau moschee. Nu contează ce doctrină sau dogmă apărați. Templul nostru este propria noastră inimă. Învățătura noastră este compasiune. Tot ce trebuie să facem ca să fim fericiți este să iubim și să respectăm ceilalți oameni. Compasiune și sprijin. Și nici măcar nu contează cine sunt și ce fac acești oameni.
Atâta vreme cât practicăm această atitudine față de ceilalți, indiferent dacă credem în Dumnezeu sau în Buddha, educați sau nu, vom fi fericiți – fără îndoială. “
