Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede

Momente cand adevarul in toata importanta sa ni se reveleaza de Sus, sau cand datorita catorva evenimente importante sau uneori, chiar si nesemnificative, incepem conturand in jurul lor cateva observatii importante referitoare la sufletul nostru, sa ne dam seama de adevarurile pe care, de foarte multe ori le-am avut sub nas, ori ni s-au spus de catre ceilalti, dar niciodata nu le-am dat importanta necesara. Pentru ca nu am avut nici un interes sa aflam adevarul despre noi, sau poate vazandu-l cu ochii nostri, asa sec, gol golut, fara nici o coafura frumoasa, fara absolut nici o pregatire spectaculoasa in prealabil, care sa fi avut menirea de a ne feri de un soc - de altfel binevenit in anumite momente ale vietii - ne-am dat seama ca ne place mult mai mult minciuna in care traim si ca amanarea acestui moment extraordinar, cand ar trebui sa ne confruntam cu noi insine, ar fi solutia cea mai buna pentru noi, oamenii comozi. O comoditate care te fereste de esenta vietii, care are darul de a te hrani cu iluzii, cu visuri pe care le vrei dar momentan trebuie sa le mai amani un pic, cu oameni de care ai avea nevoie, dar doar in cazul in care ai vedea straduinta lor de a inchide ochii la unele principii pe care tu ai reusit sa ti le insusesti din plin. Si cand vei ajunge la concluzia ca multi iubesc adevarul, dar doar despre altii si nu despre ei insisi, atunci s-ar putea sa fie prea tarziu. Sa vrei sa devii un om moral la o varsta care arata ca toata viata ta te-ai ferit de acest lucru. Si totusi…Dumnezeu e bun si iti mai da o sansa, doua, trei, cate sunt nevoie pentru a intelege ca tu AI NEVOIE DE ADEVARUL DESPRE TINE…pentru a exista in parametrii normali, iar nu la nivelul zero sau sub nivelul marii. O astfel de sansa este si atunci cand adevarul spus de ceilalti nu te ocoleste, dar nici nu ti se baga pe gat. Pentru ca un adevar bagat pe gat inseamna constrangere, iar Doamne Doamne nu constrange pe nimeni la adevar, iubire sau mantuire. Doar da sanse. De mantuire, de iubire, de adevar. Asa ca nu trebuie sa ne ferim de adevarul despre noi. Trebuie sa il cautam. Si indiferent cum ne este spus, pe la spate, soptit, de pe cladiri, de catre cei mai apropiati sau de catre cei carora le-a fost dat sa ne vada intaia oara in viata lor, adevarul daca e adevar, trebuie acceptat asa cum este el. Fara coafura, fara nici o pregatire in prealabil. Daca esti om bun, te vei bucura de adevar, indiferent cate lacrimi ti-ar provoca momentul in care il afli. Daca esti om comod, vei cauta un om asemenea tie care sa iti spuna ca adevarul care ti s-a spus verde-n fata, de fapt si de drept, e o minciuna. A cautat el pe nu stiu unde si a gasit la nu stiu cine (probabil de acelasi fel ca el) ca nu e adevarat nimic si ca adevarul e interpretabil. Adevarul nu e interpretabil. E imun la interpretari, pentru ca nu poate fi decat unul singur. Perceptiile sunt mai multe sau mai profunde, dar adevarul este unul singur. Si atunci…se merita sau nu sa stii un adevar despre tine, care sigur te va pune pe ganduri? Eu cred ca da. Diferenta dintre adevar si minciuna este ca, adevarul, in momentul in care il vei afla, s-ar putea cu siguranta sa nu iti placa si sa te simti rau, dar daca il vei aplica, va duce la bine in viata ta. Pe cand minciuna, intotdeauna cand o porti in suflet, la aratare e totul bine si inlauntrul tau e chin, neliniste. Pentru ca stii, anticipezi raul pe care vei fi nevoit sa il infrunti atunci cand adevarul va iesi la iveala. Nu am batut apropo-uri nimanui. Doar am scris…
Publicitate

Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea!

Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid… Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia in care au luptat spiritele lor, intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-i drumul, las-o sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie, pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii… O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine… sa innoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage…, pentru ca o va face…, va fugi inspaimantat in grota lui…, aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata, indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui… Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.

Publicitate

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui, cu seductie si pacaleli, doar ca sa il atragi in capcana… intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura, mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui. Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu-i aduce nici o putere femeii, o reduce… pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama – imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu-l pedepsi pentru ranile lui, despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el, rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze, cand te intorci acasa.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns, incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna, printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde, chiar daca ai fost scapata de o mie de ori, inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine si uniti-va intr-un dulce nimic, al inimii acestei lumi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat, pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire, aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna.”

Sursa: aimee.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii