Dacă ți se va da vreodată șansa unui nou început nu ezita, apucă cu ambele mâini această oportunitate și fă tot ce-ți stă în putință pentru a fi fericit

Publicitate

“Fii recunoscătoare pentru ceea ce ai și vei sfârși spre a avea mai mult. Dacă vrei să te concentrezi pe ceea ce nu poți avea, nu vei avea niciodată destul.” – Oprah Winfrey

Noi începuturi.

De câte ori nu ne-am gândit să o luăm de la început. De câte ori nu ne-am visat făcând parte dintr-o altă lume, locuind într-un alt capăt de țară sau pur și simplu trăind viața cuiva. Este simplu și atât de ușor să închizi ochii și să concepi în mintea ta noi începuturi. Mult mai greu este în realitate. Unii chiar reușesc să facă acest lucru, dar cel mai mulți eșuează lamentabil. Am fost una dintre aceste persoane care s-a încăpățânat să-și dorească un nou început.

Credeam că acel capitol al vieții mele se încheiase dar nu făcusem nimic să îndepărtez fantomele care mă bântuiau și nici să alung regretele care îmi măcinau sufletul. Credeam în naivitatea de a pune punct și de a scrie un alt capitol și pentru un timp chiar a mers. Însă nu totul durează și mai ales când punctul nu este pus unde trebuie. Momentele mele de tristețe, eșecurile , obstacolele, dezamăgirile continuau să supraviețuiască în mine chiar dacă la început nu sesizam acest lucru.

În dorința mea impetuoasă, aș putea spune, de a lăsa în urmă trecutul nu conștientizam că acesta nu se dezlipise nici o secundă de mine. Trăiam fantezia unui nou început dar mult mai târziu am realizat că încă mă mai doare, că încă mai visez urât noaptea, că încă nu am un țel binedefinit în viață. Am început prin a aduna toate bucățile sufletului meu împrăștiat în mii de direcții, toate experiențele și lecțiile trăite și simțite, toate deziluziile și visele născute din dulci închipuiri, toate amintirile avute și le-am așezat într-o cutie pe care am sigilat-o cu câteva lacrimi și vorbe de recunoștiință.

Publicitate

Apoi am început să mă adun, să mă compun și să încep să trăiesc din nou. Mi-au dat lacrimile prima dată când am putut respira aerul curat fără să mă simt stingheră sau prizoniera propriilor greșeli. M-a durut sufletul când am realizat că mă pot bucura și că pot râde după mult timp de muțenie și rătăcire. Un sentiment de nedescris m-a cuprins în prima dimineața a eliberării mele și am știut în acel moment că m-am salvat. M-am gândit la toate lucrurile pe care le-am învățat, la toate încercările la care am fost supusă și nu am mai simțit teamă.

Mi-am dat seama în acel moment că nu mai conta decât șansa de a o lua de la capăt, șansa imensă care ne este dată tuturor pentru a face lucrurile cum trebuie. Un nou capitol implică multă răbdare dar și dăruire. O poți face doar dacă ești pregătit, doar dacă ai învățat ceva din ce ți s-a dat, doar dacă ești o altă persoană.

Dacă ți se va da vreodată șansa unui nou început nu ezita, apucă cu ambele mâini această oportunitate și fă tot ce-ți stă în putință pentru a fi fericit.

“Atunci când ai încredere în tine nu ai nevoie să convingi pe nimeni de nimic. Atunci când eşti mulţumit de tine nu ai nevoie de aprobarea altora. Atunci când te accepţi aşa cum eşti, întreaga lume te va vedea şi te va accepta. ” – Laozi

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Cea mai mare bucurie pe pământ este aceea când vom înțelege marea iubire a lui Dumnezeu pentru noi!

Publicitate

Un om dormea în coliba lui, când, dintr-odată, într-o noapte, coliba s-a umplut de lumină și i-a apărut Dumnezeu.

Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru El și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei. I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut.

Mulți ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiți pe suprafața masivă și rece a stâncii de neclinitit. În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că întreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai când bărbatul era mai descurajat, adversarul lui Dumnezeu (diavolul) a decis să-și facă apariția în gândurile plicitisite ale acestuia :”De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit”.

Așa omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toată munca lui va fi un eșec.

Aceste idei l-au deprimat și descurajat pe bărbat.

Diavolul i-a spus: “De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ți timpul făcând doar un efort minim și te vei simți mai bine”.

Bărbatul ostenit tocmai așa își propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage și să-și spună păsul lui Domnului.

“Doamne, a spus, am muncit mult și greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acuma, după atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici cu jumătate de milimetru. Ce am greșit? De ce am eșuat?”

Domnul i-a răspuns înțelegător:

“Prietene, când ți-am cerut să-Mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai și făcut. Niciodată nu am spus că aștept ca tu să o miști.

Publicitate

Sarcina ta era doar să împingi. Și acum vii la Mine obosit spunând că ai eșuat. Dar chiar asta e realitatea?

Privește la tine. Brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vânjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ți-au devenit solide și puternice.

Te-ai dezvoltat mult și capacitățile tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai.

Adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar vocația ta a fost să Mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și încrederea în înțelepciunea Mea. Ceea ce ai și făcut.

Acuma Eu, prietene, voi muta stânca!”

Câteodată, când auzim cuvântul Domnului, avem tendința să ne folosim gândirea noastră pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, Domnul nu ne cere decât simpla ascultare și încredere în El.

Cu toate că noi credem că prin credință mutăm munții, de fapt tot Domnul este Cel care îi mută din loc.

Nimic în viața aceasta nu este întâmplător, totul este proniat de Dumnezeu! Tu, omule, doar fă ceea ce ți s-a încredințat să faci, iar El va plini toate pentru tine și prin tine! Dacă faci un lucru din greu și zăbovesc să apară rezultatele înseamnă că e nevoie să te desăvârșești, să te întărești acolo.

Uneori ne luptăm ani grei cu o patimă și parcă Dumnezeu nu aude, El care într-o clipită o poate alunga, dar ne lasă să luptăm tocmai pentru a ne întări și a toci acea patimă cu sârguință, ca ea să nu mai poată reveni.

Cea mai mare bucurie pe pământ este aceea când vom înțelege marea iubire a lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa: Parintele Ioan Danci

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Pilde