Dacă ți se va da vreodată șansa unui nou început nu ezita, apucă cu ambele mâini această oportunitate și fă tot ce-ți stă în putință pentru a fi fericit

"Nu te teme de inamicii care te atacă, teme-te de prietenii care te flatează." – Dale Carnegie Mi-am amintit de pilda talantilor in ziua in care imi cautam talentul. Nu e greu de observat asemanarea fonetica talant-talent. Nimeni n-a venit pe aceasta lume fara un "talant" anume, dar cati dintre noi suntem constienti de el? Nu mai stim daca-l mai avem sau nu, pentru ca l-am ingropat bine de tot, iar multi dintre noi nici nu mai stiu unde si de ce l-au ingropat. Insa n-avem nicio scuza... La nastere, fiecare copil vine inzestrat cu un dar. Dupa ce incepe sa creasca, lumea ii prezinta darurile ei ispititoare care sunt toate materiale si-l face sa creada ca darul lui n-are valoare comparativ cu ce ii poate ea oferi. Omul se leapada usor de talantul lui pentru ca unii i-au spus ca n-au nevoie de el si uita ca nu intamplator i s-a dat lui acel talant. Oare asta sa fie toata povestea? Asa de scurta si asa de trista? Nu ai venit pe lumea asta ca sa faci dupa cum ti se dicteaza, ai venit sa creezi, sa o recreezi. Tu detii libertatea asupra propriei tale fiinte, nimeni nu-ti poate lua talantul decat daca tu permiti acest lucru. Si atunci de ce sa-l ingropi? In aceasta pilda, observam ca stapanul ii cere socoteala celui care, spre deosebire de ceilalti, nu s-a obosit sa-si inmulteasca talantul. Un talent nu ti se da ca sa-l pastrezi inchis in cutia cu amintiri, talentul ti se da ca sa-l fructifici, sa-i gasesti utilitatea in viata ta si a altora. Si ce daca altii nu cred in el? Oare ei trebuie sa creada? Ei nu stiu ce se ascunde in tine, tu esti singurul care stie acest lucru. Daca nu mai stii care e talentul tau, aminteste-ti de copilaria ta...Ce joc iti facea cea mai multa placere si cum te punea in valoare acel joc? Cand suntem copii, totul e mai proaspat in noi, iar limitarile societatii n-au apucat inca sa ne atinga. Adevarata implinire in aceasta viata vine atunci cand ai reusit sa dai tot ce era mai valoros din tine si sa creezi o valoare si mai mare. Fiecare are rolul lui, nimeni nu are un talent identic. Suntem cu totii muzicieni cu instrumente cu roluri diferite, care canta Armonia intr-o singura Orchestra cu un singur Dirijor. Si oare cum suna o partitura daca unul din instrumente nu functioneaza sau a ruginit? Acel instrument poate fi chiar al tau... racordeaza-l si repune-te pe portativ. Daca crezi ca ceilalti au vina lor pentru propriile instrumente care nu functioneaza, fii tu cel care canta cel mai bine si ceilalti vor canta dupa tine. Tu esti cel mai bun in partitura ta, nu un simplu spectator la Concertul universului. Bucura-te si foloseste-te de ceea ce ti s-a dat, nu tanji dupa ceea ce nu ai, in caz contrar vei pierde si putinul pe care-l mai ai: "Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua." Inmulteste-ti fiecare virtute, fiecare talent, altfel se vor stinge precum o specie pe cale de disparitie. Daca l-ai ingropat, sapa! Redescopera-l, da jos noroiul de pe talantul tau, slefuieste-l si va straluci in toata splendoarea sa. Nu e niciodata prea tarziu sa-ti inmultesti talantul de la Dumnezeu, nu uita ca vei fi intrebat ce-ai facut cu el... Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Fii recunoscătoare pentru ceea ce ai și vei sfârși spre a avea mai mult. Dacă vrei să te concentrezi pe ceea ce nu poți avea, nu vei avea niciodată destul.” – Oprah Winfrey

Noi începuturi.

De câte ori nu ne-am gândit să o luăm de la început. De câte ori nu ne-am visat făcând parte dintr-o altă lume, locuind într-un alt capăt de țară sau pur și simplu trăind viața cuiva. Este simplu și atât de ușor să închizi ochii și să concepi în mintea ta noi începuturi. Mult mai greu este în realitate. Unii chiar reușesc să facă acest lucru, dar cel mai mulți eșuează lamentabil. Am fost una dintre aceste persoane care s-a încăpățânat să-și dorească un nou început.

Credeam că acel capitol al vieții mele se încheiase dar nu făcusem nimic să îndepărtez fantomele care mă bântuiau și nici să alung regretele care îmi măcinau sufletul. Credeam în naivitatea de a pune punct și de a scrie un alt capitol și pentru un timp chiar a mers. Însă nu totul durează și mai ales când punctul nu este pus unde trebuie. Momentele mele de tristețe, eșecurile , obstacolele, dezamăgirile continuau să supraviețuiască în mine chiar dacă la început nu sesizam acest lucru.

În dorința mea impetuoasă, aș putea spune, de a lăsa în urmă trecutul nu conștientizam că acesta nu se dezlipise nici o secundă de mine. Trăiam fantezia unui nou început dar mult mai târziu am realizat că încă mă mai doare, că încă mai visez urât noaptea, că încă nu am un țel binedefinit în viață. Am început prin a aduna toate bucățile sufletului meu împrăștiat în mii de direcții, toate experiențele și lecțiile trăite și simțite, toate deziluziile și visele născute din dulci închipuiri, toate amintirile avute și le-am așezat într-o cutie pe care am sigilat-o cu câteva lacrimi și vorbe de recunoștiință.

Publicitate

Apoi am început să mă adun, să mă compun și să încep să trăiesc din nou. Mi-au dat lacrimile prima dată când am putut respira aerul curat fără să mă simt stingheră sau prizoniera propriilor greșeli. M-a durut sufletul când am realizat că mă pot bucura și că pot râde după mult timp de muțenie și rătăcire. Un sentiment de nedescris m-a cuprins în prima dimineața a eliberării mele și am știut în acel moment că m-am salvat. M-am gândit la toate lucrurile pe care le-am învățat, la toate încercările la care am fost supusă și nu am mai simțit teamă.

Mi-am dat seama în acel moment că nu mai conta decât șansa de a o lua de la capăt, șansa imensă care ne este dată tuturor pentru a face lucrurile cum trebuie. Un nou capitol implică multă răbdare dar și dăruire. O poți face doar dacă ești pregătit, doar dacă ai învățat ceva din ce ți s-a dat, doar dacă ești o altă persoană.

Dacă ți se va da vreodată șansa unui nou început nu ezita, apucă cu ambele mâini această oportunitate și fă tot ce-ți stă în putință pentru a fi fericit.

“Atunci când ai încredere în tine nu ai nevoie să convingi pe nimeni de nimic. Atunci când eşti mulţumit de tine nu ai nevoie de aprobarea altora. Atunci când te accepţi aşa cum eşti, întreaga lume te va vedea şi te va accepta. ” – Laozi

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala