Daca te simti ratacit prin viata si nu-ti gasesti locul acest articol te va ajuta sa ajungi acolo unde iti este destinat!

Publicitate

Se intampla ca multi dintre voi sa-L fii intalnit deja pe Dumnezeu, dar poate ca mai sunt destui care nu au avut ocazia. Pentru aceia care sunt in cautarea Lui aceasta pilda este foarte folositoare si in mod sigur va poate sprijini in calatoria prin viata!

Se povesteste ca un baietel si-a dorit foarte mult sa Il intalneasca pe Dumnezeu si intr-o zi sa hotarat sa porneasca in cautarea Lui. Inainte de a porni, si-a umplut sacosa cu dulciuri si multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand. Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui, a zarit un parc mare si umbros si s-a gandit sa-si traga putin sufletul, inainte de a porni iar la drum.

S-a asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita plictisit la porumbeii care scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca vor gasi cate ceva de mancare. Baietelul si-a pus sacosa in brate si a scos din ea portia de hrana pregatita. Dar, cand sa manace, a fost intrerupt de privirea batranului, vizibil flamand si insetat. Facadu-i-se mila baiatul i-a oferit cateva dulciuri, iar batranul ia rasplatit fapta cu un zambet.

Baietelului i s-a parut asa de radiant zambetul batranului, incat i-a oferit si o sticluta cu apa, in speranta ca va primi inca un zambet cald si bun. Fara nicio ezitare si fara nicio retinere, batranul i-a zambit inca odata copilului. Toata dupa-amiaza au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa-si spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se innopta, baiatul se simti prea obosit pentru a continua cautarea sa si se hotari sa o ia inapoi catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Inainte de a pleca spre casa, se intoarse si ii dadu tovarasului o imbratisare mare.

Publicitate

Surprins de fapta copilului batranului i se umezira ochii si ar fi vrut sa ii rasplateasca bunatatea, dar tot ce i-a putut oferi inapoi a fost un zambet plin de afectiune.

Cand baiatul ajunse acasa, mama il intampina ingrijorata. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa il intrebe: „Unde ai fost si ce ai facut astazi de esti asa de fericit?”

El i-a raspuns: „Am mancat cu Dumnezeu!” si inainte ca mama sa continue, a mai adaugat: „Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!”

Intre timp, a ajuns si batranul acasa si fiul sau, observand privirea pasnica a tatalui, s-a grabit s-a il intrebe: „Tata ce ai facut azi de esti asa de fericit?”

El i-a raspuns: „Am mancat in parc dulciuri cu Dumnezeu!” si inainte ca fiul sa apuce ca sa mai spuna ceva, el a adaugat: „Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!”

Dragul meu tanar, tu poti fii azi expresia lui Dumnezeu pentru cei din jurul tau. In tine, oamenii din jur Il pot vedea pe Dumnezeu. Un zambet, o imbratisare, o vorba buna sau un act de caritate pot fii binecuvantari ale cerului revarsate prin tine. Daca te vei grabi sa le oferi, in curand vei lua masa de adevaratelea cu Dumnezeu in ceruri.

Amin

Sursa: caplimpede.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Pilde

“Dumnezeu nu vine cu aura la cap si cu crucea in spate. Cand ajuti pe cineva,  il ajuti pe El.” – Mintea si Norocul – o povestire minunata

Publicitate

“Se zice că odată norocul şi mintea s-au prins să meargă împreună la drum şi au plecat amândoi într-o călătorie. Ziua întreagă au tot mers ei pe un drumeag de ţară, plin de colb, şi mai cu vorba, mai cu gluma, iată că soarele se ascunde după un deal, şi noaptea i-apucă pe cei doi călători în mijlocul drumului, departe de satul la care gândeau că vor ajunge ca să înnopteze acolo.

Ce le rămânea de făcut? Unde era să poposească peste noapte călătorii noştri? Se tot gândeau ei îngrijoraţi. În cele din urmă, norocului i-a trăsnit prin gând o idee năstruşnică:

– Ce atâta bătaie de cap! Hai să ne trântim aicea în mijlocul drumului, că nu e cine ştie ce până dimineaţa şi, osteniţi cum suntem, ne vom odihni tot aşa de bine, ca şi când am dormi în perinile cele mai moi.

– Dar dacă va veni vreun cal peste noapte – zice mintea cu glasul ei înţelept – şi va da peste noi, aşa e că nu ne va merge tocmai bine? Hai să ne dăm la o parte din drum şi să ne odihnim pe pajiştea de alăturea. Ş-apoi şi altfel, nu e mai bine să ne aşezăm pe iarba verde, decât aici în pulbere?

– Fă tu cum ştii, zise norocul, eu unul mă culc aici în mijlocul drumului!

Şi zicând aceste cuvinte, îşi şi trânti jos zăbunul din spate, adică haina sa ţărănească, aşezându-se deasupra îmbrăcămintei de lână, îşi puse palma căpătâi şi, cât ai da la amnar, a şi adormit, că tare obosit mai era!

Spre deosebire de noroc, mintea, mai cu scaun la cap, ieşi din drum, îşi căută un locşor potrivit pe pajiştea moale ca mătasea, îşi aşternu cum ştiu ea mai bine, zise Tatăl Nostru, îşi făcu cruce şi apoi, ostenită cum era, adormi în curând.

D-abia aţipiră drumeţii noştri, şi iată, în tăcerea nopţii, se aude o duruitură, care se apropia din ce în ce mai mult. Era un car cu coviltir de rogojină, tras de patru cai ca patru zmei. Roatele se învârteau cu repeziciune şi acum-acum carul avea să sosească în locul unde dormeau drumeţii noştri. Încă vreo două-trei clipite şi norocul ar fi fost făcut praf şi pulbere de copitele cailor sirepi, adică vijelioşi şi de roatele cele grele ale carului.

Dar norocul tot la noroc trage!

Publicitate

Când mai erau doar vreo zece paşi între car şi el, auzind zgomotul, norocul se trezi din somn şi cât ai clipi din ochi se-nălţă şi sări drept în picioare. Caii, speriaţi la vederea lui, au sărit şi ei mai la o parte. Trăgând carul din drum au luat-o razna pe câmp tocmai pe lângă picioarele minţii, care nu s-a trezit aşa de curând. Sărmana de ea a rămas multă vreme leşinată, după rănile căpătate.

Când se desmetici, Mintea, cu înţelepciunea ei îi spune celui ce o însoţise la drum să-i caute nişte ierburi, cu care nu peste mult timp îşi vindecă rănile de la picioare!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Musafirul. Poveste cu morală.

Intr-o zi o femeie mai in varsta isi facea treburile in casa. Deodata aude un glas care ii spune : Eu sunt Dumnezeu ! Ai grija si pregateste-te deoarece eu voi veni la tine ziua urmatoare.

Femeia asculta si a incepu sa faca pregatirile. A facut curat in casa, a spalat, a sters praful; apoi a gatit cele mai bune bucate, a asezat masa a facut tot ce putea sa faca pentru un musafir , mai ales ca era unul asa de important.
Iar apoi a inceput sa astepte.

Dupa cateva ore de asteptare si nerabdare – suna la usa cineva. Deschide repede, dar spre dezamagirea ei era vecina. O persoana mai saraca cu 3 copii care ii cere niste sare imprumut. Deranjata de prezenta ei ii spuse :

– Pleaca ! Nu ma deranja astept pe cineva foarte important acum. Nu am timp.

Vecina pleca intristata. Peste inca o ora vine la usa altcineva. Era un vanzator ambulant – care incerca sa scoata si el un ban.

Din nou – este gonit si acesta din motivul ca era ocupata.

Se aseza iar langa masa pusa cu bucate si se intreba : Oare de ce nu mai vine?

Se aude din nou soneria.

– Sigur e El ! Si alerga catre usa. Deschide, si spre surprinderea ei era doar un cersetor.

– Dati-mi si mie o bucata de paine. Sunt sarac, nu am ce manca, si nu mai pot de foame. Dumnezeu sa va dea in loc ce imi dati mie.

– Nu am ce sa iti dau. Toate bucatele acestea nu sunt pentru tine !

Seara se asternu si nu veni nimeni. Astepta si intr-un final se culca. In vis s-a auzit vocea Domnului:

Am venit si am batut de 3 ori la usa si nu m-ai primit inauntru. Am cerut de mancare si nu mi-ai dat.

Morala: Dumnezeu nu vine cu aura la cap si cu crucea in spate. Cand ajuti pe cineva,  il ajuti pe El.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Articole