De Suflet

Daca te afecteaza vorbele rele ale oamenilor trebuie sa cistesti asta

Publicitate

In Japonia antica, traia un maestru foarte cunoscut pentru intelepciunea sa si pentru abilitatile sale fizice. Desi era destul de inaintat in varsta, era in continuare in masura sa invinga orice luptator, iar discipolii calatoreau din toate colturile tarii pentru a studia sub indrumarea sa.

La inceputul primaverii, au aparut zvonuri despre un razboinic tanar care era pe cale sa-i conteste suprematia batranului. Dupa un deceniu de dueluri, tanarul ramasese in continuare neinvis. Deja se auzeau zvonuri cum ca acesta va fi cel care il va aduce pe maestru in genunchi.

Zilele si saptamanile treceau, iar zvonurile despre stilul de lupta uimitor al tanarului cresteau. Dincolo de puterea, viteza si de tehnica impecabila, acesta poseda si capacitatea de a exploata vulnerabilitatile oponentului in primele minute ale luptei, folosindu-se de jigniri pentru a-i provoca la lupta. Apoi, castiga de cele mai multe ori cu prima lovitura. Foarte putini luptatori, se zvonea, ca au trecut de acel moment cu acest luptator tanar. Prima lovitura era de cele mai multe ori si ultima.

Impotriva sfaturilor discipolilor sai, batranul maestru a acceptat provocarea razboinicului. In timp ce se pregateau de lupta, tanarul a inceput sa arunce insulte la adresa adversarului sau. Il scuipa pe fata, ii arunca cu nisip in ochi si mai mult de o jumatate de ceas, l-a insultat pe batranul maestru cu fiecare injuratura si insulta posibila.

Maestrul era de neclintit. Nemiscat, calm, a ramas cu ochii fixati in departare, iar respiratia sa era constanta. In cele din urma, tanarul luptator era epuizat. Stiind ca a fost invins, si-a impachetat lucrurile si a plecat fara niciun cuvant.

Discipolii maestrului, cu toate acestea, erau furiosi. Abia puteau sa se abtina in timpul atacurilor verbale. La sfarsit, cu totii s-au adunat in jurul lui si l-au intrebat:

“Cum ai putut sa induri o asemenea marsavie? Cum de l-ai lasat sa plece?”

Intorcandu-se spre templu, maestru le-a raspuns:

“Daca cineva iti ofera un cadou si nu-l primesti, cui ii apartine?”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Rugaciunea lui Solomon catre Dumnezeu pentru dobandirea intelepciunii!

1. “Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel care ai facut toate cu cuvantul Tau,

Publicitate

2. Si cu intelepciunea Ta ai randuit pe om ca sa stapaneasca peste zidirile cele facute de Tine,

3. Si sa carmuiasca lumea cu cuviinta si cu dreptate si cu suflet drept sa faca judecata,

4. Da-mi mie intelepciunea care sta aproape de scaunul Tau si nu ma lepada dintre slujitorii Tai.

5. Caci robul Tau sunt eu si fiul roabei Tale, om slab si cu viata scurta si putin destoinic sa inteleg judecata si legile.

6. Caci, chiar cand ar fi cineva desavarsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti.

7. Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca sa stapanesc poporul Tau si sa judec pe fiii si pe fiicele Tale.

8. Tu mi-ai poruncit sa zidesc templul in muntele Tau cel sfant si un jertfelnic in cetatea in care locuiesti, dupa chipul cortului celui sfant, pe care l-ai pregatit dintru inceput.

9. Cu Tine este intelepciunea care stie faptele Tale si care era de fata cand ai facut lumea si care stie ce este placut inaintea ochilor Tai si ce este drept, potrivit poruncilor Tale.

10. Trimite aceasta intelepciune, din sfintele Tale ceruri, de langa tronul slavei Tale, ca sa ma ajute in ostenelile mele si ca sa cunosc ce este bineplacut inaintea Ta,

11. Fiindca intelepciunea toate le stie si le intelege si ma va povatui intelepteste in lucrarile mele si prin slava sa ma va pazi.

12. Si astfel, faptele mele Iti vor fi placute si voi judeca poporul Tau cu dreptate si voi fi vrednic de tronul tatalui meu.

13. Cu adevarat, ce om poate sa cunoasca sfatul lui Dumnezeu sau cine poate sa patrunda vointa lui Dumnezeu?

14. Gandurile muritorilor sunt sovaielnice si cugetarile noastre sunt cu greseala.

15. Caci trupul cel putrezitor ingreuiaza sufletul si locuinta cea pamanteasca impovareaza mintea cea plina de grija.

16. Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamant si cu osteneala gasim cele ce sunt chiar in mana noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt in ceruri?

17. Cine a cunoscut vointa Ta, daca Tu nu i-ai dat intelepciune si daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfant?

18. Astfel, s-au facut drepte cararile celor de pe pamant si oamenii au invatat ceea ce este placut inaintea Ta, si prin intelepciune au cunoscut mantuirea”.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate