“Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.” – Petre Țuțea
Esti indemnat adesea sa te rogi si atunci cand indraznesti sa-I ceri ceva lui Dumnezeu astepti cu mare interes raspunsul Lui. Si astepti, dar aceasta asteptare poate fi agonizanta. Este greu sa astepti cand nu esti sigur de rezultat. Ar fi mult mai usor daca ai stii ca ceva bun se va intampla sau ai primi cel putin o promisiune din partea lui Dumnezeu de a continua sa astepti. Sau o reasigurare pentru a-ti ancora rugaciunile. Dar Dumnezeu pare adesea tacut cand astepti raspunsurile Sale. Nu ai nicio idee daca iti va raspunde vreodata la rugaciune si te simti debusolat.
“Pana cand, Doamne, ma vei uita neincetat? Pana cand Iti vei ascunde fata de mine? Pana cand voi avea sufletul plin de griji si inima plina de necazuri in fiecare zi? Pana cand se va ridica vrajmasul meu impotriva mea?” (Psalmi 13:1-2), sunt intrebari pe care le-au avut si personajele biblice si probabil ti-ai pus si tu aceste intrebari de multe ori. Daca ai stii ca Dumnezeu raspunde in cele din urma rugaciunii cu “da”, ar fi diferit, dar fara o astfel de asigurare, chiar si un “nu” ar fi adesea mai usor decat “ASTEAPTA”.
Cu ceva timp in urma, am cautat in Biblie pentru a gasi o promisiune care sa ma ajute in mijlocul unei asteptari grele. Ceva de care sa ma agat. Am citit: “Avraam nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca”. Romani 4:20-21
In timp ce admiram credinta lui Avraam, acest pasaj m-a frustrat. Bineinteles ca Avraam nu s-a indoit niciodata. Avea un cuvant direct de la Dumnezeu. Daca as fi avut o promisiune directa de la Dumnezeu, o asigurare a raspunsului Sau, atunci as fi fost multumit sa astept si eu. Avraam putea astepta pentru ca stia ca va obtine ceea ce voia in cele din urma. Deci, l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea macar un semn. Nu am primit nimic. Nicio confirmare. Doar tacere in acea problema pentru mult timp si in cele din urma raspunsul lui Dumnezeu a fost “Nu”.
La inceput asteptarea a parut nedreapta si fara scop. M-am straduit sa inteleg acei ani aparent pierduti. De ce nu mi-a spus Dumnezeu?
Am inteles in timp ce inseamna sa crezi in promisiunile lui Dumnezeu si am inteles altfel ceea ce s-a intamplat in cazul lui Avraam. Credinta lui Avraam nu era in rezultatul promisiunii. Credinta lui era inradacinata in Cel care a facut promisiunea, in Dumnezeu. Credinta lui nu era in ceea ce facea Dumnezeu pentru el, ci in Dumnezeu Insusi, de aceea Avraam a fost dispus sa astepte. Putea face tot ce a cerut Dumnezeu. Nu se opunea unui anumit rezultat. El se tinea de Dumnezeu. Asteptarea lui Avraam i-a intarit credinta, l-a invatat caile lui Dumnezeu si i-a aratat credinciosia lui Dumnezeu. Avraam stia ca Dumnezeu va oferi tot ce are nevoie.
Trebuie sa ai aceeasi asigurare ca si Avraam: ca Dumnezeu va oferi tot ce ai nevoie, la momentul potrivit. Cand lasi rezultatul asteptat deoparte vei vedea asteptarea diferit.
Poate ca Dumnezeu te face sa astepti din aceleasi motive pentru care l-a facut pe Avraam sa astepte. Pentru a-ti intari credinta, sa te faca atent la vocea Lui si pentru a aprofunda relatia ta cu El.
Nu dispera!
Asteptarea nu este doar despre ceea ce obtii la sfarsitul asteptarii, ci despre cine devii cand astepti.
