Daca Dumnezeu nu-ti raspunde la rugaciuni nu inseamna ca nu te aude, El te lasa sa te intaresti in credinta!

"Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim." - Buddha Am tot vazut cum oamenii se opresc din a face aprecieri sau complimente, dar se arunca – in mod garantat fara sa gandeasca, sa jigneasca. De aici si pana la a auzi doar impresii negative despre ceilalti, nu mai e nici macar un pas. E chiar realitatea in care traim acum cu totii – doar pentru ca vorbele bune sunt date din volum incet. Dar stiti, nu e doar despre fundalul sonor in care traim. E despre obiceiurile pe care le cladim. Un multumesc abia se face auzit, in timp ce un cuvant nenorocit e de-a dreptul racnit. Asa am ajuns sa auzim numai ce nu ne dorim. Iar cand dai mai tare volumul pentru ”pace, minune, bunatate, suflet, inimos, duios” si altele care rostesc despre frumos, esti privit ca un ciudat, pentru ca auzindu-se incet, oamenii le-au ignorat, pana le-au cam uitat. Alt lucru verificat, e reactia majoritatii cand te aud spunand: ”Vreau sa fac cuiva un bine.”. Dupa cum se uita la tine nu-i greu sa le ghicesti replici de genul: ”Bine?! Ce o fi de fapt un Bine? Ce vrea sa faca? De ce? Cui?”. Ei, ce semn mai clar de atat ne trebuie ca sa intelegem ca nu e bine ce facem, cand nici binele din om nu-l mai recunoastem. Astazi, faptele bune au ajuns sa fie facute in ascuns – dar de cine ne ascundem de fapt? Ce e rau in a face un bine, si de acolo la a mai inspira si pe altcineva sa faca, in loc sa desfaca? Si nu vorbesc aici despre ”a face” pentru lauda celorlalti – pentru asta exista un alt verb: a te preface. In timp ce a face pentru a inspira mai departe, inseamna sa-i lasi si pe ceilalti sa vada cat de drept si firesc astfel de lucruri bune se petrec. Si in loc sa-i lasi sa creada ca nu se poate, sa le-arati cum dai tu din coate, pana se poate. Se mai intampla ceva – mereu exista o margine pe care tot felul de personaje se aseaza si stau si comenteaza faptele celorlalti. Unii fac – si tac, altii stau – si comenteaza. Dar nu doar atat. Acesti comentatori, stand asa fara un aport notabil la a fauri ceva, isi pun toata energia in a dezarma si-a-i descuraja pe cei care fac. Dar dincolo de atat de multe feluri de a vorbi, exista un mod sanatos de a face. Oameni dragi care puteti fi si buni, haideti sa nu ne purtam ca si cum am fi ne(-)buni. Trăiește frumos, caută să însemni ceva bun în viața oamenilor, retrage-te atunci când simți că nu mai aparții unui loc sau unui suflet li ia-o de la început, ori de câte ori va trebui... -Sărac nu e cel care nu are bani, sărac este cel care nu are sufletl. -Îmbrățișările sunt un foarte bun medicament. Ele transferă energie, înviorându-l emotional pe cel îmbrățișat. Îmbrățișările sunt o formă de comunicare pt că au puterea să spună lucruri pt care nu există cuvinte. -Adună în suflet doar lucruri frumoase pt că, amintiri devenind, vor deveni hrană când în jurul tău nu vei mai găsi nimic frumos! -Lasă în sufletul tău să pătrundă picături de speranță pt a-și usura viața…
Publicitate

“Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.” – Petre Țuțea

Esti indemnat adesea sa te rogi si atunci cand indraznesti sa-I ceri ceva lui Dumnezeu astepti cu mare interes raspunsul Lui. Si astepti, dar aceasta asteptare poate fi agonizanta. Este greu sa astepti cand nu esti sigur de rezultat. Ar fi mult mai usor daca ai stii ca ceva bun se va intampla sau ai primi cel putin o promisiune din partea lui Dumnezeu de a continua sa astepti. Sau o reasigurare pentru a-ti ancora rugaciunile. Dar Dumnezeu pare adesea tacut cand astepti raspunsurile Sale. Nu ai nicio idee daca iti va raspunde vreodata la rugaciune si te simti debusolat.

“Pana cand, Doamne, ma vei uita neincetat? Pana cand Iti vei ascunde fata de mine? Pana cand voi avea sufletul plin de griji si inima plina de necazuri in fiecare zi? Pana cand se va ridica vrajmasul meu impotriva mea?” (Psalmi 13:1-2), sunt intrebari pe care le-au avut si personajele biblice si probabil ti-ai pus si tu aceste intrebari de multe ori. Daca ai stii ca Dumnezeu raspunde in cele din urma rugaciunii cu “da”, ar fi diferit, dar fara o astfel de asigurare, chiar si un “nu” ar fi adesea mai usor decat “ASTEAPTA”.

Cu ceva timp in urma, am cautat in Biblie pentru a gasi o promisiune care sa ma ajute in mijlocul unei asteptari grele. Ceva de care sa ma agat. Am citit: “Avraam nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca”. Romani 4:20-21

Publicitate

In timp ce admiram credinta lui Avraam, acest pasaj m-a frustrat. Bineinteles ca Avraam nu s-a indoit niciodata. Avea un cuvant direct de la Dumnezeu. Daca as fi avut o promisiune directa de la Dumnezeu, o asigurare a raspunsului Sau, atunci as fi fost multumit sa astept si eu. Avraam putea astepta pentru ca stia ca va obtine ceea ce voia in cele din urma. Deci, l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea macar un semn. Nu am primit nimic. Nicio confirmare. Doar tacere in acea problema pentru mult timp si in cele din urma raspunsul lui Dumnezeu a fost “Nu”.

La inceput asteptarea a parut nedreapta si fara scop. M-am straduit sa inteleg acei ani aparent pierduti. De ce nu mi-a spus Dumnezeu?

Am inteles in timp ce inseamna sa crezi in promisiunile lui Dumnezeu si am inteles altfel ceea ce s-a intamplat in cazul lui Avraam. Credinta lui Avraam nu era in rezultatul promisiunii. Credinta lui era inradacinata in Cel care a facut promisiunea, in Dumnezeu. Credinta lui nu era in ceea ce facea Dumnezeu pentru el, ci in Dumnezeu Insusi, de aceea Avraam a fost dispus sa astepte. Putea face tot ce a cerut Dumnezeu. Nu se opunea unui anumit rezultat. El se tinea de Dumnezeu. Asteptarea lui Avraam i-a intarit credinta, l-a invatat caile lui Dumnezeu si i-a aratat credinciosia lui Dumnezeu. Avraam stia ca Dumnezeu va oferi tot ce are nevoie.

Trebuie sa ai aceeasi asigurare ca si Avraam: ca Dumnezeu va oferi tot ce ai nevoie, la momentul potrivit. Cand lasi rezultatul asteptat deoparte vei vedea asteptarea diferit.

Poate ca Dumnezeu te face sa astepti din aceleasi motive pentru care l-a facut pe Avraam sa astepte. Pentru a-ti intari credinta, sa te faca atent la vocea Lui si pentru a aprofunda relatia ta cu El.

Nu dispera!

Asteptarea nu este doar despre ceea ce obtii la sfarsitul asteptarii, ci despre cine devii cand astepti.

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
"Iubește-mă când o merit cel mai puțin, căci atunci am cea mai mare nevoie. "– proverb chinezesc Deși știi că nu este potrivit pentru tine, continui să fii cu el, pentru că te aștepți ca relația să evolueze diferit de cea anterioară. Însă, îți vei da seama că nu este așa cum te aștepți. Pe parcurs, vei observa că partenerul tău are aproximativ aceeași personalitate și atitudine ca foștii tăi iubiți. Ignori asemănările dintre el și cei din trecut Îți place un bărbat și el te place pe tine, dar ignori semnele care-ți arată asemănarea dintre el și foștii iubiți, pentru că spui că el nu poate fi la fel ca ceilalți. Adevărul este că tu permiți să treci prin aceeași experiență din nou, acesta fiind unul dintre motivele pentru care continui să atragi partenerul nepotrivit. Iei comediile romantice ca referință În filme, vezi că femeia reușește să schimbe un tip mai puțin bun în unul bun. Însă, oamenii nu se pot schimba peste noapte, ci o vor face doar atunci când își doresc cu adevărat acest lucru. Iar multe dintre lucrurile pe care le vedem în filme nu se întâmplă și-n realitate. Nu faci diferența între ce vrei și ce ai nevoie De cele mai multe ori, atragi partenerul nepotrivit deoarece nu-l cauți pe cel care-ți satisface așteptările. Într-o relație este foarte important să știi de ce ai nevoie și să nu renunți la ce-ți dorești. De aceea, încearcă să găsești un punct de echilibru între dorință și nevoie. Nu-ți dai seama că persoana care trebuie să se schimbe ești tu Trebuie să te ocupi de viața ta și să-ți impui niște reguli de bază. În clipa în care-ți dai seama de ce ai nevoie de fapt, vei fi capabilă să știi și ce vrei de la partener. Apreciază-te și iubește-te mai mult. Îți este frică să ieși din zona de confort Încercarea de a fi cu cineva diferit de ceea ce știi deja este ceea ce te sperie cel mai mult. Preferi persoanele pe care le cunoști, și-ți construiești așteptările în jurul acestei idei. Crezi că doar acel tip de persoană ți se potrivește, și de aceea atragi mereu partenerul greșit. Oferă o șansă și altor bărbați. Acest lucru te va ajuta să ieși din zona ta de confort. Femeile au obiceiul ăsta să iubească pe cei care le-au rănit. Sau alături de care nu au trăit o dragoste împlinită. Atunci femeile asta și iubesc, iubesc amintirile cu el, iubesc pozele lui, iubesc fiecare cuvânt, fie el cât de urât. Iubesc reflecția unui viitor trăit în doi. El însă pe departe nu iubește la fel. El o lasă, el o ceartă, el o cucerește din nou și poate de asta așa zisa dragoste este și mai intensă. Femeile iubesc bărbații cu experență, bărbați maturi care au lăsat în viața lor o urmă, indiferent ce fel de urmă. Iubesc puterea lui, chiar dacă în relația lor e pornită greșit spre agresiune. Iubește nebunia lui, chiar dacă alături de ea trece în inconștiență. Femeile iubesc fie ce nu au avut pe deplin, fie ce au pierdut. De obicei iubirea asta se reflectă în unul și același om: bărbatul care le-a rănit. Iar asta e o problemă pentru iubirile care vor urma. Dragostea e mai simplă. Mult mai simplă, chiar dacă are în spate mii de emoții, de gesturi, de acțiuni. Cei care iubesc nu se complică cu omul de alături, cu reproșuri, cu întrebări de genul dacă se merită sau nu. Ei știu pe cine iubesc, ei știu de ce și ei știu că e reciproc. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!