Mulți dintre noi tindem să ne simțim neliniștiți din cauza a ceea ce ne lipsește și să luăm ca ceva garantat ceea ce avem deja. Putem fi dezamăgiți că nu avem noroc în dragoste, dar uităm cu desăvârșire că noi și cei dragi nouă suntem vii și sănătoși, avem un acoperiș deasupra capului, hrană, haine și tot ce este necesar pentru a trăi.
Doar atunci când pierdem ceva din ceea ce am enumerat, realizăm cât de greșit am gândit că nu am apreciat aceste lucruri, considerând că ni se cuvin de la sine.
Realitatea noastră răspunde sensibil la ceea ce gândim și simțim. Dacă credem că viața ne poartă ghinion, că întreaga lume e împotriva noastră și că suntem predestinați să nu fim fericiți, inevitabil vom primi noi confirmări pentru aceasta. Acesta este legea fundamentală a Creării Universului.
Ceea ce semeni, vei culege. Dacă semeni semințe de buruieni, nu poți să te aștepți ca pe câmpul tău să crească trandafiri. Și tocmai asta fac în mare măsură oamenii – așteaptă schimbări în bine, fără a face nimic pentru ca acestea să se întâmple.
Dacă nu vă place locul de muncă și doriți să găsiți unul mai interesant și mai bine plătit, începeți cu recunoștința pentru cel pe care îl aveți acum, oricât de modest ar fi și că nu trebuie să cereți milă.
Indiferent cu ce vă ocupați, întotdeauna există oameni cărora le merge mult mai rău.
Recunoștința este ca o sămânță din care cresc cei mai frumoși trandafiri. Fiecare dintre oamenii pe care-i cunosc și care sunt fericiți și de succes au știut să fie recunoscători.
Vreau să menționez că nu toți au acest talent în ei de când se nasc. Dar poate fi dezvoltat. Există, de exemplu, o practică specială a recunoștinței, în care o persoană scrie în fiecare seară cel puțin cinci lucruri pentru care este recunoscătoare în ziua respectivă. În mod treptat, abilitatea de a observa frumusețea din viața noastră și de a mulțumi pentru ea devine parte integrantă a existenței noastre și se întâmplă în mod automat.
În ceea ce mă privește, simt recunoștință de multe ori pe parcursul unei zile. Uneori, acest sentiment mă copleșește atât de puternic încât lacrimile îmi vin în ochi. Sunt infinit de recunoscătoare fiecărei persoane care mi-a apărut în cale, inclusiv celor care mi-au provocat multă durere.
Fără ei, nu aș fi devenit persoana care sunt acum. Învățăturile lor sunt neprețuite.
Și, desigur, trăiesc cu o recunoștință permanentă în inimă către Dumnezeu pentru această experiență incredibilă pe care o trăiesc în acest trup. Sunt o persoană foarte fericită.
Să închei: dacă ceva în viața voastră nu vă mulțumește, găsiți aspectele pozitive ale a ceea ce aveți și simțiți o recunoștință SINCERĂ pentru ele.
A fi recunoscător nu înseamnă să renunți la dorințele tale, ci înseamnă să accepți ceea ce există acum ca fiind singura opțiune corectă și necesară pentru noi în acest moment. Totul se supune Voinței Creatorului, și El nu greșește.
Toate schimbările încep de aici.
