Image

Daca ai mereu o stare de nemultumire inseamna ca iti lipseste fericirea…

Publicat de Patricia Esca pe 22 January 2020 in De Suflet

Soarele nu-i interesat deloc daca-i apreciaza cineva existenta. Nici nu se supara pe cineva pentru ca nu-i observa bunatatea sau puterea. Soarele nu-i nervos, nici tulburat pentru ca nu-i spui cat de minunat straluceste. Destinul Soarelui este sa straluceasca. Sa apara, pur si simplu! Nici ploii nu-i pasa daca o placi sau nu. Si ploaia are un destin extraordinar. Si Soarele are un destin extraordinar.

Dar ploii, Soarelui sau ierbii (caci si iarba are destinul ei extraordinar) nu le pasa de laude si nici de critici! Ele isi implinesc destinul si-n vremea asta se bucura de propria lor existenta. Ploaia nu se intreaba niciodata daca oamenii o merita sau nu. Ea picura linistita peste “cei buni si peste cei rai” si asa isi implineste destinul. Si-n destinul acestor “fiinte”, fara de care Viata n-ar fi posibila, se ascunde cea mai mare dintre toate lectiile existentei: “lectia de iubire neconditionata”. Lectia de iubire totala, completa, uluitoare!

Omul se umple continuu de conditii. Pare ca nu face un pas fara sa puna o conditie. Daca el ar ajun­ge sa fie in existenta ca ploaia sau ca Soarele, ca iarba sau ca oceanul ar fi cu mult mai maret decat sfintii si la fel… de fantastic cum sunt cele fa­cute de Dumnezeu in Univers. Dar printre toate fiintele nu-i nici una mai invesmantata in pretentii decat fiinta omeneasca. N-ai sa vezi o pisica enervata daca o mangai, dar ai sa vezi prin toate cotloa­ne­­le lu­mii oameni care resping man­ga­ie­rea. Nu pentru ca n-ar avea nevoie de ea, ci pentru ca o asteapta de la cineva care nu i-o ofera.

Pisica nu fu­ge de mangaierea nimanui, dim­po­­triva; de indata ce se simte man­ga­iata, incepe sa toarca si sa se li­peas­ca… de mana care-o iubeste. Cu un om, insa, lucrurile se compli­ca teribil. El vrea, dar vrea ce nu are! El asteapta, dar intotdeauna ce nu este posibil! El viseaza, dar… vi­seaza ceea ce cu siguranta nu se poa­te im­p­lini. El poate fi bun, dar… cel putin cu o conditie. Daca nu se alege cu nimic din bunatate, la ce bun sa fie el bun?

Intre toate fiintele, aceasta in­te­li­genta fiinta umana sufera… si se zbate in propriul ei cos­mar si, prin aceasta, isi neaga bucuria pe care natura n-o abandoneaza niciodata – bu­cu­ria de a fi. Bucuria existentei este rasplata aflata la indemana ti­grilor, a vulturilor, a ierbu­rilor, a ploilor, a mustelor, dar si a oamenilor. Numai oamenii… alearga dupa bucurie de jur-imprejurul “pro­priei cozi”, o cauta o viata si toc­mai prin cautare… febrila o si pierd. O uita complet. O abando­neaza, cautand-o intr-o directie gre­sita. Orice ai face pentru un om, el vrea mai mult! Si daca nu vrea mai mult, se gandeste ca vrea ceva ce nu i-ai dat. Si daca nu i-ai dat, nu-i multumit. Daca-i dai de o mie de ori si a o mie una oara nu ai facut la fel, el se supara amarnic. Ne­mul­tu­mirea-i pecetea mintii umane si din pricina ei omul nu poate trai si nici intelege bucuria in care a fost creat.

Poate ca-n toata aceasta fra­man­tare si suferinta omeneasca nu-i alt­ceva decat felul in care omul afirma ca are dorinte, dar in loc sa spuna “imi doresc asta”, el spune conti­nuu: “nu am asta, nu am cealalta, ceva nu-i destul de bun, altceva nu pot avea niciodata”. O eroare de for­mulare ar putea fi, in fapt, cauza ne­multumirii interioare: afirmatie in loc de negatie, iata ce lucru simplu! Daca am sti ca putem spune mai des “ceea ce vrem”, in loc de ceea ce nu vrem, am putea realiza o masiva schimbare de atitudine, de energie, de stare a constiintei.

In umbrele ne­fericirii sade o dorinta de fericire, dar una exprimata… prin concentrare asupra nefericirii. In spatele unei frici de pierdere sta dorinta de a avea. In spatele geloziei sta dorinta de a avea pe cineva numai pentru tine. In loc de “nu-mi place”, sa spui ce-ti place. In loc sa tot repeti “ce nu vrei”, sa spui apasat si clar ce vrei. Ar fi mai mult decat o formulare di­fe­rita, mai mult decat o schimbare de atitudine: ar fi mai mult bine si mai multa lumina in noi si, la fel ca ploaia sau ca Soarele, ne-am implini mai usor, mai natural si mai clar destinul!

de Maria Timuc

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!