Dacă ai curaj să spui „Adio”, viața te va recompensa cu un nou „Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla!

Publicitate

Oamenii vin şi pleacă în viaţa noastră ca într-un peron de gară. Sau ca într-un aeroport. Nu, mai bine rămânem la căile ferate. Unii îşi pierd bagajele, alţii şi le uită. Rătăciţi într-o poveste, într-o lecţie. Mă încearcă un sentiment când urcă şi coboară oameni din trenul vieţii. Ieri suflau aburi pe geam, azi nu mai fac nici măcar din mână. Le ajunge privirea sau tăcerea. Mi-e dor de oameni. Sau poate mi-e dor de puterea cu care i-am investit eu. Și tot noi îi mai ținem legați prin lanțul emoțiilor pe cei care au ales să urce în alt tren, în alt vis.

Când pleacă cineva din viața ta te simți ca o cameră din care s-a tot luat câte ceva: tablourile de pe pereți, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai rămâne un pat sau un scaun unde, din când în când, acel suflet vine și se mai așează. Rece sau cald. Dar vine și ziua când nu mai vine deloc și îți ia tot. Și scaunul, și patul. Și rămâi pustiu o vreme. Rămâne tăcerea şi amintirea. Aprinzi lumânarea, candela. Îți practici iertările, mulțumirile. Apoi, mai greu sau mai ușor, începi să redecorezi, să reamenajezi. De obicei mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretențios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un câine. Visezi ca un adolescent când ai lumea la picioare sau privești ca un bătrân peste care s-a așezat înțelepciunea vieții. Oameni răniți care rănesc. Ori răniți, dar care aleg să iubească, lingându-și rănile pe ascuns. Și apoi muşti din viaţă cu poftă.

Adevărurile se află întotdeauna undeva la jumătate de drum. Nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni deoarece nu știe tot adevărul. Oamenii au poveşti pe care nu mă mai satur să le ascult. Niciun om nu seamănă cu celălalt. Fiecăruia îi dă Dumnezeu o întrebare și un răspuns. Uneori anumite evenimente par ca o ultimă filă ruptă dintr-o carte. Acțiuni, aventuri, vise, speranțe rămase în aer. Fără concluzii. Vrem să fim fericiți sau vrem să avem dreptate? Răbdarea de zi cu zi schimbă lumea.

Viaţa este o călătorie unde întâlnim o mulţime de oameni, locuri, întâmplări. Cu braţele inimii deschise, ori un sloi de gheaţă, viaţa tot trece. Oamenii au nevoie să fie ascultați și iubiți. Cu dorul lor, cu povestea lor. Alegeri, lecții. Viața niciodată nu stă pe loc. E o continuă mișcare, creștere sub privirea binecuvântată a lui Dumnezeu.

Publicitate

Dacă ai curaj să spui „Adio”, viața te va recompensa cu un nou „Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla. Ai nădejde! Oare cine e cel mai iubit dintre pământeni?!

Renunţarea – de multe ori nu este decât o rezistenţă şi o forţă interioară în faţa provocărilor… Dacă înveţi să renunţi, diminuezi rezistenţa!

Nu te lupta, pentru că invitabil vei deveni ceea, împotriva a ce lupţi. Şi aminteşte-ţi lupta te poate aduce în faţa unui rezultat opus… de cele mai multe ori, un rezultat dezastruos pentru tine…

Invaţă să fii condus, dacă vrei să-i conduci pe alţii. Şi ţine minte – decizia şi atitudinea de a renunţa nu este slăbiciune… este de cele mai multe ori înţelepciune!

Pentru a trăi experiențele benefice ale vieții, în împăcare, mulțumire și pace sufletească, este nevoie să exprimăm propria abundență. Ea sălășluiește în inima și sufletul fiecăruia dintre noi, așteptând să fie eliberate din capcana minții și a prejudecățile sale. Prețuindu-ne experiența – prin ceea ce avem, suntem și facem, evităm să ne lăsăm mintea și sufletul copleșite de temeri, nemulțumiri și insuficiențe. Atunci când inima este împăcată și în acceptare, gândurile noastre exprimă abundența inimii, prin energia iubirii. Astfel prin fiecare formă-gând, încărcată cu energia iubirii, însămânțăm în destinul nostru și ale celor îmbrățișați de iubirea noastră semințele abundenței.

Atunci când suntem triști, supărați, neîmpăcați și neiertători, trăim neîmpăcați sufletește. Gândurile pe care le exprimăm, sunt cuprinse de temeri, nemulțumiri, insuficiențe, judecăți și frici. Această stare, golește forma trupului și a minții, de conținut, lăsând inima pradă decepțiilor și nefericirii, sleita de energia vitală a iubirii. Atunci când disperarea ne cuprinde, singura cale prin care ne mai putem vindeca inima de ură și deznădejde, este iertarea. Însă de mintea va dezvoltata atașamente față de convingeri și atitudini negativiste, îi va fi aproape imposibil să-și conștientizeze propria stare (dominată de carența de iubire) și propriile cauzalități emoționale, prin care își hrănește fricile, neliniștile, nemulțumirile, insuficiențele și mâniile. (Sandor Kasza)

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Tineti minte asta: povestile de dragoste se traiesc in viata reala, nu se numara in like-uri si comentarii!

Publicitate

“Se spune că o persoană are nevoie doar de trei lucruri pentru a fi fericită: cineva pe care să-l iubească, ceva de făcut și ceva la care să spere. ” – Tom Bodett

Recunosc, am facut parte din grupul celor care si-au publicat pozele in bratele persoanei iubite, crezand ca toata lumea se va bucura. La un moment dat lumea se bucura pentru relatia mea dar nu stia ca eu sufar.

Este usor sa zambesti intr-o poza, sa-i faci sa creada ca totul este roz, ca nu exista probleme, ca aveti de bifat o lista infinita de locuri pe care le veti vizita, ca nu aveti griji, ca nu va certati din cauza lipsurilor si ca totul merge ca pe roate. Este foarte usor! Este suficient un feeling loved, un tag cu numele lui sau al ei si restul este poveste. In adevaratul sens al cuvantului!

Dupa ce m-am pacalit cu chestia asta si am vazut cum mincinosii se lauda cu noua relatie dupa nici macar o luna, am realizat ca n-am sa mai iubesc in public, n-am sa arat tuturor cat sunt de iubita sau cum arata chipul omului pe care il iubesc. Probabil la ceilalti functioneaza, personal eu am doar ghinion cand fac acest lucru. In timp am realizat ca relatiile despre care n-am vorbit si n-am simtit nevoia de a le expune public… au durat mult mai mult si le-am trait mult mai bine!

Daca vreti sa va iubiti… nu o faceti pe Facebook!

Publicitate

Asa ca am decis sa-mi ascund probabila dragoste, sa nu-i cunoasca nimeni chipul si sa-l tin doar pentru mine! DOAR PENTRU MINE! Restul lumii sa stie ca sunt fericita. Atat. N-am sa-mi expun relatia doar de dragul de a dovedi altora ca iubesc, ca am trecut peste dezamagarile fostului sau pentru a ma lauda. Nu.

Am de gand sa iubesc la maxim, sa dau tot ce am mai frumos si sa-mi petrec momentele langa omul iubit uitand de telefoane, internet si alte mofturi. Nu judec pe nimeni pentru ca si eu le-am facut; problema este ca la un moment dat toti iubeau si admirau o relatie in care nici eu nu mai credeam.

Iubiti-va, dar nu pe Facebook!

Iubiti-va la maxim, calatoriti impreuna, bucurati-va de momentele voatre de intimitate, de zilele libere in care puteti pleca unde vedeti cu ochii, faceti poze impreuna, sarutati-va, lasati lumea asta virtuala si traiti momentele de dragoste! N-aveti nevoie de un feeling loved pentru a va bucura de omul iubit, nu trebuie sa postati o poza doar de dragul de a posta ceva, de a arata lumii cat sunteti de fericiti: protejati-va dragostea, nu o aratati intregii lumi pentru ca oamenii au tendinta de a distruge tot ce este frumos, de a critica tot ce este pur si dragostea este un sentiment mult prea firav pentru a fi povestit tuturor. Multi nu inteleg dragostea iar voi meritati sa aveti parte de o dragoste ca in povesti.

PS: eu am ales sa o traiesc asa, ascunsa de lume! Este minunat sa ai un secret nestiut de intreaga lume!

de Maria Cristiana Tudose

Spunea cineva odată: “Când eşti bun la ceva, vei spune tuturor. Când eşti minunat la ceva, toţi din jurul tău îţi vor spune.”

Publicitate
Alte Articole
Relatii