Curaj, femeie singura! Oricum, ce-a mai rămas din curaj le-a rămas femeilor

Publicitate

Unii bărbați te întreabă ce faci, alții te întreabă cum te simți. Unii îți spun că ești frumoasă, alții îți spun că ești om frumos. Unii te vor, alții te vor fericită. Unii te leaga, alții se leagă de tine. Unii se îndrăgostesc de tine, alții se îndrăgostesc de îndrăgosteala ta. Unora le e dor, altora le e dorință. Unii te văd pe tine, alții o văd pe EA. Pentru unii ești mijloc, pentru alții ești cale. Pe unii îi privești în ochi si adorm, pe alții îi privești și se trezesc. De la unii ai promisiuni, de la alții ai trecut. Cu unii ai poze, cu alții ai amintiri.

Unii te-au atins, alții te-au avut. Unora le-ai mângaiat orgoliul, altora le-ai mângâiat sufletul. Cu unii ai râs, cu alții ai fost fericită. Unii te-au devorat, alții s-au hrănit cu tine. Unii ți-au cerut să nu vorbești, alții ți-au cerut să taci, unii te-au ascultat vorbind, alții te-au ascultat tăcând.Unii te-au pustiit, alții te-au mistuit. Pe unii i-ai lăsat să se îndrăgostească, alții te-au iubit fără să te îndrăgostească. Pe unii i-ai vrut alții, pe alții i-ai văzut ca pe unii. Unii ți-au trebuit, altora le-ai trebuit, dar nu în același timp. De îți lipsesc vreunii, lasă-i să-ți lipsească, vor apărea alții.

Nu, nu sugerez să aștepți, mai rau, sugerez să ai răbdare. Să ai răbdare nu înseamnă sa aștepti bătând cu pixul în masă, timpul nu va trece mai repede, la fel cum nu va trece nici dacă vei aștepta prin paturi străine micul dejun la pat, nici dacă te vei cuibări în brațe ce nu doresc să te strângă, nici dacă vei prelungi conversații nocturne cu oameni ce vor să doarmă, nici sărutând fără noimă, nici îmbrățișând fără rost.

Dacă dai iubire, primești iubire, dar nu e musai să fie de la aceeași persoană și tare îmi e că ai confundat de multe ori disperarea cu iubirea. Știu, sună urât, disperare. Ai fost disperată să iubești la un moment dat, atunci când îți țipa sufletul de singurătate, atunci când evitai ieșirile unde erau numai cupluri, atunci când prietenele tale erau fericite în relații, atunci când nu știai unde faci Revelionul pentru că nu știai cu cine, atunci când ai fi vrut să aparții, să te certe cineva că fumezi prea mult sau să termini cu dietele drastice. Ai fi vrut, cu disperare, să fie cineva, dimineața, să te trezească și tu să te răsfeți, cineva care să îți aducă pastile pentru durerile mentruale și să-ti suporte toanele, cineva, cu care să ai un plan oricât de mic, cineva din cauza căruia să îți tremure genunchii de grijă, căruia să îi faci capriciile, caruia sa te daruiești toată și să te ascundă în sufletul lui.

Ai fi vrut, ți le-ai fi dorit însă, dacă nu ai făcut asta până acum, nu tinde să le cauți acolo unde nu sunt, printre unii, căci nu vei fi doar singură, vei alege să fii singură, dezamăgită și confuză. Să ai răbdare presupune doar două lucruri: să fii frumoasă și să fii deșteaptă. Nu rămâne până dimineața dacă nu simți, pleacă elegant. Nu manipula, căci ce vei obține va fi departe de adevăr. Nu construi pe iluzii, proiecții ale dorințelor tale de femeie singură. Nu te urca pe viețile oamenilor dacă ei nu simt, urcă-te pe tocuri și învață să mergi chiar și pe drum cu pietre. Nu spune cuvinte pe care nu le crezi, nu tasta purtată de val, din spatele ecranului, căci s-ar putea să te trezesești în viața ta cu oameni pe care nu ți-i dorești și pe care nu ți i-ai fi dorit niciodată, deși vei ajunge să crezi că poate îi iubești, nu pustii și viețile lor, căci viața îți va fi ca o gară, prin care se perindă mulți iar tu vei sta tot singură, pe valiza ta, aștepând trenul tău.

Lasă-i să aștepte cu tine, dacă vor, dar nu le cere sa-și schimbe biletul pentru că te vei plictisi singură pe drum, căci se vor trezi rătăciți pe drumuri pe care nu planuiseră să ajungă și tot tu va trebui să le fii hartă și nu știu câtă energie îți va mai fi rămas și pentru asta. Nu-ți face un scop din a aștepta. Scopul tau e să fii frumoasă, să fii ca un nufăr, din mâl și din întuneric să te ridici frumoasă și învidiată. Nu invidia, căci și altele tot nuferi ca tine or fi. Fii deșteaptă! Acceptă-ți furia, elibereaz-o, aleargă, pictează, scrie, redecorează casa, fă dragoste, fără să ceri dragoste, dacă știi că poți, aruncă haine, cumpără altele, mută mobila, fă curațenie, curăță-te de iluzii, nu-ți dori ce nu ține de tine. Fii conștientă.

Publicitate

Apropie-ți singurătatea căci e parte din tine și pare ciudat, dar cândva, s-ar putea să ți-o dorești în doze mici.Citește, citește mult despre orice. Fii ocupată. Abia după ce vei fi știut să fii singură vei putea fi cu cineva, abia după ce vei fi acceptat că îți ești suficientă, vei putea primi pe cineva, pentru ce e el și nu pentru că nu te lasă singură, căci atunci singurătatea nu te va mai speria, pentru că ai învățat din ea, e plină de sens dacă o conștientizezi.

Dacă ai reușit să fii cea de mai sus, te felicit pentru curaj. Da, e nevoie de curaj să aștepti și să nu știi ce, dar totuși să o faci. Să te cunoști și să crezi, fără niciun reper, că vei fi fericită. Să atârni singură globuri în brad și să zâmbești, să trimiți din suflet urări de Craciun prietenelor tale aproape căsătorite, să faci oameni să zâmbească atunci când tu nu ai motive, să te probezi cu rochii pentru Revelion prin casă, deși nu știi unde îl vei face, dar știi că vei fi elegantă, indiferent, să te privești pe tine în oglindă și nu hainele și să o faci în fiecare zi. Pentru asta a fost nevoie de curaj. Femeile care pot avea răbdare sunt femeile greu de îngenunchiat.

Sunt femeile care au învățat mult și de la care ai de învățat mult. Sunt femeile din vremea războiului după care bărbații de azi oftează resemnat. Abia aia femeie puternică, să iubească și să aștepte ce iubește și ce poate nu s-ar fi întors niciodată, dar aștepta ocupată, ocupată muncind pentru alte suflete. Abia aia femeie independentă. Este era vitezei, dar nu ar trebui să fie și în sfera emoționalului, să nu ne repezim sentimentele, să nu grăbim deciziile. Independența nu ar trebui să însemne lipsa bărbatului, ci răbdarea din lipsa lui.

Curaj. Curajul ne lipsește din ce în ce mai mult, și nouă și lor. Nu știu dacă mi-ar fi placut neapărat să traiesc în vremea în care bărbatul îmbrăca armura,lua sabia și pleca să lupte, dar mi-ar fi plăcut sigur să trăiesc în vremea în care bărbatul era recomandat de curaj sau de demnitatea de a nu arăta că nu îl are și strangea din dinți, își făcea cruce cu limba și pleca din onoare. Plecau fără să îi asigure cineva că s-ar mai întoarce, că vor apuca să își mai vadă copiii în pragul casei sau să îi vadă pentru prima dată pe cei care urmau să vină. Repet, sa îi vadă măcar o dată pentru prima dată, nu se mai punea problema când va fi acea prima dată. Și cu toate astea plecau. Iar ele aveau curajul să aștepte.Acum s-a civilizat acest curaj. S-au civilizat și valorile.

Nu mai avem curaj să venim când dorim, să plecăm când trebuie, nu mai au curaj să simtă și să îi lase pe ceilalți să simtă, ne trebuie curaj să fim onești în primul rând cu noi și apoi cu ceilalți, să lăsăm trecutul să treacă, să ne apropiem amintirile și să traim cu ele ca parte din noi, nu să le îngropăm, ne trebuie curaj să alegem ce ne face fericiți și nu ce ne-ar spune alții că ar fi fericirea. Ne trezim la facultăți care nu ni se potrivesc, ne trezim în relații cu oameni care nu ne trebuie, ne trezim în locuri pe care nu noi am vrea să le vedem, ne trezim cu joburi care ne îndobitocesc, ne trezim în haine care nu ne reprezintă, sigur că sunt mii de motive pentru care facem asta, normal că sunt, cateva explicații se găsesc, dar unul dintre motive e lipsa curajului.

Tot de aceea ne-am matematicizat chiar și sufletele și inimile, ne negociem sentimentele cu tehnici agresive, iubim algoritmic și alegem în baza garanțiilor, ne pierdem în strategii de imagine și de marketing, optimizăm orice și eficientizăm totul. În mod clar curajul s-a dus în mare parte, însă, nu știu de ce, dar îmi pare că femeile își sunt datoare lor sa-și găsească curaj, căci ei oricum nu mai îmbracă armură și nici săbii nu mai mânuiesc, dar ele tot așteaptă și război nu mai e să le învețe cum, trebuie să învețe singure.

Nu știu cum e mai rău, să îți aștepti bărbatul sau să aștepți acel bărbat printre unii și alții? Trebuie să fie greu, mai ales că atâta libertate de decizie duce la învinuire atunci când deciziile sunt greșite, la etichete și judecăți de valoare. Trebuie să fie greu să te lupți cu așteptarea, cu tine însuți și cu oamenii de lângă. Dar mai trebuie să-ți fie dor și nu dorință, să-ți fie iubire și nu frică. Trebuie să fii fericită, nu comodă.

Trebuie să alegi tu și nu societatea. Ești putermică sau te lamentezi, de fapt? Esti „independentă” sau îți negi nevoile? Ești tu sau ești ce vor ei să fii? Trebuie să fii frumoasă și deșteaptă. Atât.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

De ce ar trebui sa-i iertam pe cei care ne-au gresit…

Publicitate

În toate religiile există un aspect care marchează puterea iertării și efectul ei asupra oamenilor. Mai pregnant însă se remarcă în religia creștină, care s-a născut din iertarea Mântuitorului pentru cei ce l-au răstignit, omul dobândind prin sacrificiul Lui șansa de a duce o viață fără păcat prin Taina Botezului.

De ce să ierți celor care ți-au greșit

Credința nu are dovezi, doar fapte prin care a arătat oamenilor că printr-o putere mai mare decât a lor nu sunt uitați pe această lume, iar Dumnezeu este cu ei tot timpul vieții lor.

Viața oamenilor este plină de tentații, de intrigi care îi atrag spre păcate, alterând ființa din punct de vedere fizic și sufletesc. Oamenii aleg răul prin propriul lor discernământ, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit liberul arbitru: putem alege dacă dorim să credem în puterea Sa sau nu. Astfel, suntem liberi să facem rău, suntem liberi să dușmănim pe aproapele nostru, dar acest lucru presupune să fim conștienți de Dreptatea Judecății de Apoi. Sentința este de infinit de ori mai aspră și mai puternică decât rezultatul oricărei judecăți a oamenilor pe Pământ în această viață trecătoare.

Nu suntem singuri niciodată și trăim cu un scop

Unii se pot gândi că după ce trec cei aproximativ 70 de ani pe Pământ nu mai există absolut nimic care să le ceară socoteală dincolo de această viață. Pot considera că nerespectarea unui decalog arhaic nu aduce niciun beneficiu vieții lor bine planificate. Nimic nu este mai superficial decât acest lucru. Ce dovezi ai că nimic nu se petrece după moarte? Un om prevăzător și un bun credincios ar alege Viața veșnică și ar privi cu seninătate la păcatele acestei existențe trecătoare.

Astfel, iertarea ta este așteptată atât de vecinul care se pare că pur și simplu nu te place și dorește să-ți facă rău, până la omul care a luat de lângă tine pe nedrept o ființă dragă.

Publicitate

Trebuie să ne așteptăm ca viața să fie nedreaptă, nu răspunde obligatoriu cu bine celor care fac fapte bune. Nici chiar pentru cei care nu au văzut prea mult din ea nu are îndurare. Prin nevoia iertării, Dumnezeu testează fiecare om. El ne iubește pe toți, ca fii ai lui, chiar și atunci când ne considerăm fără șansă, prea răzbunători și păcătoși pentru a ajunge în Ceruri alături de El.

Reproșurile și învinovățirea ne răpesc din abilitatea de a ne bucura de cel mai de preț bun dăruit de Divinitate: Viața. Sacrificiul cerut unui creștin pentru a se bucura de liniștea sufletului său este enorm. Nu este ușor să ierți și, mai presus de acest lucru, să iubești un om care prin acțiunile sau inacțiunile sale ți-a răpit tot ce aveai mai drag. Ființa umană are nevoie de iertare pentru a se împăca cu sine însăși astfel, pentru a porni de la ea fără a aștepta de la alții procesul care face o lume mai bună pentru ea, copiii ei, aproapele ei, chiar și pentru un necunoscut. A ierta nu costă nimic, dar oferă o comoară asupra sufletului.

Mă vor crede slab dacă iert și îmi vor face și mai mult rău…

Te poți teme sau socoti că lumea te va crede un om slab dacă ierți. Aproape toate alegerile vieții tale le-ai făcut cu gândul la ce crede lumea. Poate ar fi timpul să te eliberezi de povară, să fii liber să faci ceea ce consideri mai bine în viața ta, fără a aștepta aprobarea celorlalți.

A crede nu înseamnă a fi sclavul aproapelui nostru. Un strop de înțelepciune spune că „trebuie să fim blânzi ca porumbeii și înțelepți precum șerpii”. A face o faptă bună dezinteresat ne costă timp și energie, dar timpul nostru e limitat aici, pe Pământ, prea scurt ca să te trezești a doua zi cu gând de răzbunare…

Iertarea ne aduce o viață mai lungă, grijile care o scurtează fiind diminuate. Chiar și grijile lumești Dumnezeu ne cere să I le lăsăm Lui, odată cu trufia care ne face să credem că putem controla mai presus de El tot ceea ce ni se întâmplă.

Sursa: yve.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet