Cum te autosabotezi si atragi stresul si nefericirea in viata de zi cu zi

Publicitate

Cele mai daunatoare obiceiuri pentru creier: cum iti distrugi sanatatea mintala si te faci nefericit fara sa-ti dai seama
Creierul este cea mai importanta parte a corpului nostru, intrucat este si cel mai complex organ din corp si reprezinta centrul personal de control. Are multe functii, responsabilitati si sarcini, pe langa faptul ca stocheaza multa informatie.

Este o structura delicata care poate fi lezata cu usurinta, si acest lucru poate cauza multiple probleme de sanatate si complicatii.

IATA CELE MAI DAUNATOARE OBICEIURI PENTRU CREIER

1. Sa nu mananci micul dejun

Auzim mereu ca micul dejun e cea mai importanta masa a zilei, dar cu siguranta stiti ca multi oameni fug de el ca de altceva. Pe de alta parte, dupa o noapte in care nu ati mancat nimic, lipsa acestuia duce la o privare de nutrienti a creierul care poate duce in timp la degenerarea creierului.

2. Sa nu dormi suficient

Lipsa somnului timp de o perioada indelungata duce la degenerarea celulelor din creier. Somnul ofera odihna necesara acestuia si repara leziunile cauzate de stress din timpul zilei. Asadar, stressul ar trebui sa fie pe lista prioritatilor!

3. Consumul exagerat de zahar

Din nefericire, zaharul exista in aproape toate alimentele din comert intr-o forma sau alta, chiar si in bauturile racoritoare care le consumam, unii in fiecare zi. Daca evitati zaharul, veti avea multe beneficii intrucat excesul de zahar distruge abilitatea corpului de absorbi nutrientii din alimente, ducand la malnutritie si afectand in cele din urma creierul.

4. Mancatul prea mult

Mancatul prea mult duce la obezitate, balonare, distruge imaginea de sine in timp, si reduce puterea mentala. Pe langa asta, duce la intarirea arterelor din creier.

5. Fumatul

Unul dintre cele mai nocive obiceiuri este fumatul, si pe langa multe alte efecte secundare, duce la degenerarea in timp a creierului, conducand la boli precum dementa, sau Alzheimer.

6. Capul acoperit in timpul somnului

Poate suna ciudat, dar acest obicei reduce aportul de oxigen din timpul somnului, si in timpul acestuia, nu putem simti deprivarea de oxigen.

7. Poluarea aerului

Pentru ca nu poti purta masca toata ziua, nu exista prea multe lucruri de facut pentru evitat acest aspect. Inspirarea multor particule poluate afecteaza negativ functionarea creierului, pentru ca acesta are nevoie de mult oxigen pentru a-si exercita functia corect.

8. Fortand creierul sa lucreze cand suntem bolnavi

Traim intr-o lume grabita, in care nimeni nu are timp de nimic, si majoritatea lumii ar prefera sa munceasca in loc sa se odihneasca. Pe de alta parte, boala este semnalul corpului ca are nevoie de o pauza, si acest lucru e valabil si in cazul creierului.

9. Vortibul rar

Vorbitul suporta dezvoltarea si cresterea creierului, asa incat conversatiile intaresc functia acestui organ.

10. Lipsa de ganduri stimulante

Ganditul extinde capacitatea creierului si intareste functia lui. Neuroplasticitatea creierului se asigura ca daca il folosim, acesta se va extinde, sau daca nu, isi va micsora capacitatea.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Autosabotajul sau cum să eviți să-ți faci rău cu mâna ta

Dacă am sta strâmb și am judeca drept, ne-am da seama că de multe ori inamicul prin­ci­pal al propriei persoane sun­tem noi înșine. Dăm vina pe unul și pe altul pentru insuccesele noastre, când de fapt există „dușmani interiori“ care nu ne dau voie să progresăm. Cu alte cuvinte, ne autosabotăm calea spre împlinire.

Ai gânduri „dar dacă aș fi făcut așa“ sau „da, dar…“, „de-aș avea mai mulți bani“, „dacă nu m-aș fi angajat la…“, „dacă șeful m-ar fi sprijinit, aș fi avansat“, „aș fi putut, dar am avut o copilărie grea“ sau „nu sunt suficient de bogată, talentată, inteligentă“? Atunci nu faci altceva decât să te obstruc­ționezi singură în obținerea succesului.

De câte ori nu ți-ai pus întrebarea: „De ce am făcut asta? Nu puteam să mai stau? Am plecat ca să rup relația, așa cum am plecat de fiecare dată“, „Aș fi putut să mă abțin aseară de la tort… Știu doar că sunt la dietă și vreau să am o greutate normală“ sau „De ce nu am cerut să mi se mărească salariul? Ceilalți au cerut și au primit răspuns pozitiv“? Ești sigură pe tine în legătură cu ce ar trebui făcut, poți să înșiruiești toate motivele logice și totuși sfârșești prin a face exact pe dos. De ce? Din cauza autosabotajului!

Publicitate

Procesul de autosabotare se referă la limitarea de la a obține ceea ce îți dorești din cauza unor frici neidentificate, a lipsei încrederii în sine și a imaginii negative. Autosabotajul include o combinație de gânduri negative, sentimente și acțiuni ce creează un obstacol către succes, luptând împotriva propriilor tale interese.

Câteva motive pentru care ne autosabotăm

1 Teama de succes – expe­rien­ța ta de viață sau a celorlalți îți condiționează mintea să te porți într-o anumită manieră. Poate că ai observat că ceilalți au devenit ostili când prietenii tăi au avut succes sau ți-e teamă că, dacă vei reuși, ceilalți vor avea de la tine așteptări și mai mari. Astfel, sub­conștientul asociază succesul cu teama sau durerea. De fiecare dată când te apropii de succes, subconștientul va stimula autosabotarea și vei eșua.

2 Lipsa valorizării de sine – ai cre­dințe că nu ești făcută pentru succes, pentru relații bune sau pentru bani, simți că nu meriți să ai toate astea, pentru că nu ești valoroasă. Această credință că nu meriți să ai tot ce e mai bun vine din stima de sine scăzută și dintr-o lipsă de apreciere a propriei persoane.

3 Lipsa încrederii în sine – nu ai încredere în propriile abilități și simți că ai obiective nerealiste. Modalitatea proprie de a reacționa la orice situație este „nu pot“ și îți vin la ureche șoapte precum „e complicat, ține-te departe“.

4 Negarea propriului eu – acest comportament se manifestă în forma „doar ca să te mulțumesc, fie“, deși tu ai vrea să spui „nu, nu vreau“. De câte ori vei face ceva pe care nu vrei să-l faci sau nu îți place să-l faci, îți negi propriul spirit, sabo­tân­du-ți propriile dorințe și dreptul de a-ți trăi viața așa cum este ea.

Cum să nu îți faci rău cu mâna ta

Identifică și acceptă toate comportamentele de autosabotare – unele au de-a face cu banii, altele cu succesul, altele cu relațiile. Faptul de a realiza care sunt domeniile vieții în care nu-ți ies lucrurile este primul pas pentru a învăța să le accepți și cel mai important pas pentru a depăși comportamentul de autosabotaj.

Încetează să îți găsești scuze și asumă-ți responsabilități – nu te mai învinovăți pe tine, pe alții sau destinul pentru toate lucrurile care nu merg bine în viața ta. Ar fi timpul să înțelegi că numai tu ești răspunzătoare pentru eșecurile tale și numai tu ai puterea de a schimba lucrurile în bine.

Vizualizează-te pozitiv și cons­tru­iește-ți un discurs interior pozitiv – odată ce ai preluat res­ponsabilitatea și ai făcut planuri de schimbare, pune-le în acțiune. Pentru a te schimba, ar trebui să treci la acțiune. Începe cu schimbarea imaginii despre tine. Imageria pozitivă este o metodă prin care creezi imagini vii cu ceea ce vrei să realizezi și ca să experimentezi plăcerea dorințelor împlinite. În mod conștient permite-i minții tale să vizualizeze această imagine de câteva ori pe zi și în curând vei crede în visul tău și vei face eforturi să se întâmple.

Ești în permanentă comunicare cu vocea ta interioară și în cea mai mare parte a timpului ea este negativă și te îndepărtează de la realizarea scopurilor tale. Fă un efort și ascul­tă vocea interioară, înlocuiește fiecare cuvânt, frază sau gând cu unul pozitiv. Treptat, vei produce schimbarea interioară și vei deveni mai încrezătoare, capabilă și cu o imagine corectă a valorii de sine.

Cere ajutor – dacă simți că nu ești capa­bilă să depășești acțiunea de autosabotaj, cere ajutor. Fie că apelezi la terapia de grup sau individuală, ai nevoie de cineva care să te ajute să identifici ce tip de comportamente specifice duc la insucces sau autodistrugere, cum îți „tai singură cra­ca de sub picioare“, să îți descoperi gândurile sub­con­ș­tiente care te subminează și să găsești căile potrivite pentru a le depăși.

Întotdeauna alege ceea ce îți dorești să faci și lucrurile în care crezi, dedică-ți apoi timpul pentru a le duce la îndeplinire.
Nimeni nu te poate opri să ai viața pe care o dorești, decât tu însăți! Așa că fii autorul de succes al propriei tale vieți! Măcar încearcă să nu te mai autosabotezi!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Simti ca viata trece pe langa tine? Trebuie sa citesti asta

Publicitate

Mulţi oameni se tem de liniştea dinăuntrul lor. Se tem că nu ar şti ce să “facă” în acel moment, pentru că au fost învăţaţi că “a face” este unul dintre verbele cele mai importante. Un alt verb extrem de mediatizat este “a avea”. Oamenii caută întreaga viaţă să îşi atingă visele, să îşi cumpere ceea ce doresc sau să aibă o anumită relaţie de cuplu şi uită că cel mai profund adevăr nu se află în afara lor, în lumea materială, ci înăuntru, în cea sufletească, şi că singurul verb care contează este “A FI”.

În majoritatea cazurilor, oamenii încep prin a “face” pentru a “avea” şi astfel a “fi” fericiţi. În realitate, procesul trebuie să fie exact invers. Pentru că a te simţi fericit e o stare interioară oricum, independent de exterior. A “fi” devine astfel momentul esenţial al “existenţei” noastre (a exista înseamnă a fi). De aceea poţi “avea” sentimente de împlinire doar după ce ai atins starea de fericire. Şi poţi “face” ceva doar dacă simţi cu adevărat că aceasta e calea ta şi ea te ajută să devii fericit.

ESENŢA

Nu e nimic rău însă în a avea ceva. Dar, dacă acesta devine sensul vieţii tale, poate fi o problemă pentru suflet. Iar a căuta mereu să fii în acţiune, să “faci” ceva în goana timpului te îndepărtează puternic de esenţa ta interioară, care e liniştea. Când parcurgem în mare viteză calea vieţii, ca pe o autostradă, cu 300 km/oră, nu mai vedem nimic din frumuseţea peisajului, iar detaliile care produc bucurie, clipele se duc prea repede şi rămân pierdute pe vecie. În plus, apăsând acceleraţia prea mult, am putea avea un accident oricând, căci la o viteză excesivă simţurile îţi rămân în urmă şi nici nu te poţi opri prea uşor în caz că apare un obstacol.

Oamenii se întreabă astfel mereu: oare când voi ajunge la capăt, să am ceea ce îmi doresc? Şi continuă să alerge cu sufletul la gură către ţelurile propuse în viitor, omiţând frumuseţea momentului prezent, care este de altfel singurul care există, singurul care nu ne părăseşte niciodată şi cel real. Chiar şi în fizica cuantică, timpul are doar o singură coordonată: prezentul; trecutul şi viitorul fiind doar iluzii ale minţii umane.

În special în oraşele mari, unde oamenii sunt preocupaţi de atingerea unui standard sau a unui ţel anume, fie el material sau nu, minţile lor sunt pline de forfota gândurilor şi grijilor, crezând că viitorul către care aleargă neîncetat le va aduce împlinirea dorinţelor. În marile capitale ale lumii, oamenii au câte două-trei slujbe pentru a putea atinge standardele financiare pe care şi le doresc, fugind de la un loc de muncă la altul, mâncând în grabă, fără să îşi mai vadă copiii sau partenerul decât în week-end, pentru că viaţa reprezintă pentru ei o goană nebunească după acel “ceva” care le lipseşte, sperând că îi va ajuta să se împlinească sufleteşte.

DEZECHILIBRE

Vedem astfel tot mai multe cupluri destrămate, oameni bolnavi şi, pe ansamblu, societăţi care nu îşi mai pot găsi echilibrul natural. Oamenii sunt din ce în ce mai nervoşi, mai stresaţi şi mai puţin conectaţi la natură şi la ei înşişi, nemaiştiind în ce direcţie merg, de ce şi cine sunt ei cu adevărat, pentru că a te opri şi a petrece un timp zilnic cu tine însuţi, a trăi momentul şi a nu proiecta mereu viitorul e prea dificil pentru ei. Aceasta poate fi o cauză datorită căreia nici nu se simt compleţi sufleteşte şi au permanent nevoie de o maşină mai mare sau mai nouă, o casă mai deosebită, un alt job, mai mulţi bani, mai multe călătorii, un alt partener etc., căutând mereu sentimentul de satisfacţie mărunt, de altfel, pe care bunurile ţi le pot da, căci aceste emoţii de înălţare a spiritului nu durează prea mult după atingerea obiectivelor dorite.

Publicitate

Dacă oamenii ar şti că sunt deja compleţi, spiritual vorbind, şi că satisfacţia pe care o caută pretutindeni o găsesc în pacea dinăuntrul lor, s-ar opri preţ de o clipă şi s-ar cunoaşte cu adevărat. Pentru că ei nu se identifică cu maşina lor, casa lor etc.; identitatea şi realizările lor sunt importante, dar nu atât de mult încât să ţină loc sentimentului natural de plinătate pe care îl atingem atunci când ne întoarcem în noi înşine. Aşa cum spunea Eckhart Tolle, nimic nu ne poate completa mai mult, nu e nevoie să adăugăm nimic în plus, material sau emoţional, pentru că suntem deja perfecţi înăuntrul nostru.

ŢELURI

Oamenii cred însă că scopul vieţii este de a “avea” ceva, a “deveni” cineva important, a “lăsa ceva în urmă” etc. Scopul existenţei noastre umane este însă mai degrabă acela de a intra în conexiune perfectă cu ceea ce suntem înăuntru – Dumnezeu. Pacea supremă. Necondiţionalitatea. Lipsa percepţiilor. Liniştea. Perfecţiunea însăşi. Spiritul, în forma sa cea mai pură.

Tolle spunea că, atunci când mintea este folosită distructiv, ego-ul preia puterea şi astfel apare competiţia, separarea de ceilalţi şi dorinţa de a trăi în viitor. Căci ego-ul nu iubeşte clipa de acum. Ego-ul are nevoie de a vedea oponenţi pretutindeni şi de a spune “nu am timp”. Sufletul este acoperit astfel aproape mereu de puterea ego-ului care îşi doreşte o maşină mai puternică decât a vecinului, o casă mai arătoasă, bani mai mulţi etc. şi care spune, oricând şi oricât ar “avea”, că “nu a reuşit încă” să atingă standardele propuse.

E chiar important să ne întrebăm din când în când “funcţionează ceea ce fac?”, “îmi oferă satisfacţia reală?”, “de câţi ani caut satisfacţia alergând după ţelurile mele fără să o ating cu adevărat?” şi “dacă nu a funcţionat, nu mă simt împlinit după tot ceea ce am realizat, sunt gata să mă schimb?”.

Adaptare

Pentru Tolle, o variantă de a trăi momentul prezent este aceea de a întâmpina formele în care ni se prezintă viaţa (situaţii, anturaj, boli etc.) cu dragoste şi acceptare necondiţionată şi a nu opune rezistenţă, adaptarea naturală şi renunţarea la tiparele mentale limitative, reprezentând astfel o cale reală de a ajunge la esenţa fiinţei noastre. Nu avem nevoie de mai mult timp pentru a atinge satisfacţia şi nici de “a face” ceva în plus. Mintea poate alege să “fim”, pur şi simplu, să mergem pe linia curentului şi nu contra lui.

De aceea, atunci când mergem împotriva sensului vieţii, de multe ori apar blocaje, accidente şi uneori boli “a opune rezistenţă acestei clipe cu tot ce îmi aduce ea mă delimitează de mine însumi, de experienţele mele şi mă proiectează în viitor mereu, şi astfel pierd procesul fundamental al însăşi existenţei mele”, momentul prezent. Prezentul este “ceea ce este”. Viitorul nu “este” niciodată. Viitorul rămâne pentru totdeauna… în viitor. Spunând “DA” clipei de acum, spun “DA” vieţii şi o trăiesc din plin, dinăuntru şi îmi încarc sufletul cu plinătatea acestui moment, oricare ar fi el. Iar când accept şi onorez prezentul, mă accept şi mă onorez pe mine şi pe Dumnezeu. Şi devin una cu el. Perfecţiunea însăşi. Şi ca să închei cu o notă de umor, aşa cum spunea Tolle, asta “nu îţi răpeşte timp deloc”.

Trei căi pentru a fi “prezent”

În cartea “Un nou pământ”, Tolle arată că există trei modalităţi prin care conştiinţa se poate alinia cu sufletul: acceptarea, bucuria şi entuziasmul. Fiecare reprezintă o anumită vibraţie de conexiune între minte şi spirit şi trebuie să fim atenţi atunci când nu ne aflăm pe aceste frecvenţe, pentru că pot apărea dezechilibre energetice, de la suferinţa emoţională şi până la cea fizică.

Pentru acceptare: să încercăm să primim totul aşa cum vine, căci fiecare moment e preţios şi aduce cu el o anumită lecţie de viaţă. Pentru bucurie să lăsăm pacea care vine o dată cu acceptarea să se transforme în fericire, căci ea este limbajul Universului. A aştepta să atingi fericirea în viitor e un proiect care acolo va rămâne pentru totdeauna: niciodată în prezent. Pentru entuziasm: cei care fac totul cu plăcere îl simt fără efort; el aduce motivaţie pentru atingerea ţelului şi senzaţia că mergi pe calea sufletului.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet