Nu ne dăm întotdeauna seama că suntem într-o stare de stres, tensionați sau experimentăm emoții negative. Apoi intervine corpul și, adesea într-un mod neplăcut, ne spune: „Ceva nu e în regulă aici, ce ai de gând să faci în legătură cu asta?”
Corpul reacționează la fiecare emoție, gând sau acțiune. În starea de stres apare procesul de somatizare. Fără motive evidente, apare disconfortul fizic sau muscular, care pare să nu aibă o legătură cauză-efect și afectează starea noastră de spirit, comportamentul și bunăstarea generală.
Ce înseamnă somatizarea?
Somatizarea este transformarea problemelor psihologice în simptome fizice, iar această transformare nu este întotdeauna bine înțeleasă și, prin urmare, nu este întotdeauna bine tratată.
Atunci când mergem la medic din cauza unei afecțiuni fizice, iar analizele nu arată nimic care să poată identifica cauza bolii și/sau boala în sine, ne putem confrunta cu procesul de somatizare. Simptomele pot fi ușoare, cum ar fi o durere de cap ușoară sau un disconfort minor în articulații, sau mai intense.
Desigur, vizita la medic ar trebui să fie primul pas pentru a exclude cauza principală, dar dacă evaluarea clinică nu dezvăluie nimic semnificativ, este necesară o evaluare psihologică a ceea ce ne afectează.
Voi vorbi despre 4 forme de somatizare, care, deși nu sunt exhaustive, acoperă o parte semnificativă a tulburărilor somatice pe care le putem experimenta.
1. Tensiune musculară
Tensiunea musculară de intensitate scăzută, care persistă pe o perioadă lungă de timp, duce la formarea „blocajelor”, care sunt o sursă comună de durere.
Să analizăm o situație tipică:
Umărul tensionat poate duce cu ușurință la dureri în gât din cauza tensiunii mușchilor care leagă zona cervicală a coloanei vertebrale cu omoplații. Sentimente de frică, nesiguranță sau o stimă de sine scăzută pot provoca involuntar acest gest, menținându-l în mod continuu, ceea ce duce la contracția mușchilor și blocarea mișcării gâtului. Acest lucru se poate manifesta sub forma unei rigidități în partea din spate a gâtului, dificultăți în a-ți întoarce capul sau dureri în umăr care se răspândesc în zona gâtului.
În aceste cazuri, poate fi de ajutor să analizăm posibilele cauze care provoacă frică sau dacă personalitatea persoanei afectate are tendința de a avea gânduri negative despre sine. Imaginați-vă o persoană cu o postură ușor cocoșată, umerii strânși și capul înclinat în față și în jos, ca și cum ar purta ceva greu pe spate – acesta este un tablou tipic pentru această problemă.
2. Emoții intense
Stările emoționale trăite cu intensitate mare determină schimbări fiziologice care pot fi măsurate, cum ar fi ritmul cardiac, frecvența și amplitudinea respirației. Astfel de emoții, precum furia și frica, provoacă cele mai mari fluctuații, pregătind organismul pentru un comportament specific, cum ar fi lupta, fuga sau pur și simplu posibilitatea de a-ți ridica vocea pentru a-ți exprima starea emoțională.
Odată ce amenințarea sau situația de stres dispare, totul revine la nivelul său obișnuit. Dar atunci când emoțiile negative se prelungesc în timp, sunt trăite prea des sau prea intens, corpul reacționează, determinând schimbări interne. S-a dovedit că persoanele predispuse la furie prelungită experimentează schimbări cardiovasculare care cresc riscul apariției simptomelor coronariene, cum ar fi aritmia sau infarctul. De asemenea, s-a demonstrat experimental că trăirea unei frici puternice poate provoca greață sau probleme stomacale din cauza disconfortului intern provocat de această experiență.
Gestionarea emoțiilor implică, în primul rând, conștientizarea a ceea ce simțiți. Recunoașterea faptului că sunteți furios pe ceea ce se întâmplă în jurul vostru sau că unele situații vă provoacă frică poate fi primul pas pentru a modula aceste emoții și a preveni influența lor negativă asupra corpului.
3. Stresul prelungit
Problemele zilnice pot fi percepute ca fiind copleșitoare, până la punctul în care simțim că nu le putem face față. Acesta este modul în care apare stresul, iar consecințele acestuia sunt legate de schimbările organice interne, inclusiv creșterea nivelului anumitor hormoni, cum ar fi adrenalina. Legătura dintre sistemul nervos și sistemul endocrin afectează și sistemul imunitar, modificând parametrii limfocitelor și celulelor care influențează modul în care facem față infecțiilor.
Din numeroase studii știm că în perioada examenelor studenții se îmbolnăvesc mai des. Afecțiunile de tip gripal apar cel mai frecvent atunci când petreceți timp gândindu-vă că nu veți putea face față circumstanțelor externe sau când vă simțiți deprimat din cauza problemelor sau sarcinilor nerezolvate la locul de muncă sau acasă. Deși acestea nu sunt afecțiuni foarte grave, suprimarea sistemului imunitar ne poate face mai vulnerabili la microorganisme patogene, cum ar fi virușii sau bacteriile, sau poate face organismul mai sensibil la condițiile meteorologice nefavorabile.
Gestionarea stresului necesită un efort special, în care tehnici precum relaxarea sau practica regulată a exercițiilor fizice, în care corpul și mintea lucrează în armonie, pot fi de mare ajutor. Soluția este ca fiecare persoană să găsească ritmul cu care se potrivește cel mai bine sau activitatea în care mintea se poate deconecta de griji cotidiene, cum ar fi desenul sau cântatul la un instrument muzical.
4. Gândurile negative despre sine
Ceea ce ne spunem nouă înșine în dialogul intern determină starea noastră mentală. Dacă ne repetăm în fiecare zi că nu însemnăm nimic, că viața noastră nu are sens sau că nu aducem nicio contribuție semnificativă, este ușor să cădem într-o stare de apatie în care nu avem motivație pentru comportamente sănătoase, cum ar fi exercițiile fizice, alimentația echilibrată sau somnul optim.
Atunci când acest lucru se întâmplă, și poate dura mult timp, organismul suferă, ceea ce devine vizibil în aspectul nostru extern și în modul în care ne mișcăm, ne exprimăm sau pur și simplu ne aflăm în societate. Este vorba despre un proces de somatizare prelungit, care poate dura ani sau chiar decenii și care implică schimbări profunde în gândire și percepția mediului înconjurător.
În aceste cazuri, este necesar să facem primul pas pentru a începe procesul de transformare individuală și pentru a inversa această tendință. Acest lucru nu este întotdeauna ușor, deoarece implică schimbarea modelelor de gândire și comportament care sunt adesea adânc înrădăcinate în conștiință. De aceea, este important ca persoana să depună eforturi proprii, indiferent de orice ajutor extern la care poate apela.
Problemele somatice sunt naturale, ele reprezintă modul în care corpul nostru comunică cu noi atunci când simte că există o “problemă” în conștiință. Prin urmare, somatizarea nu este doar “ceea ce mintea face corpului”, ci și “ceea ce corpul reflectă de la minte”.
Articolele de pe revistasufletului.net sunt destinate doar scopurilor informative și educative și nu înlocuiesc consultările medicale profesionale, diagnosticul sau tratamentul. Consultați întotdeauna medicul cu privire la orice întrebări care pot apărea legate de starea dumneavoastră de sănătate.
