Trauma din copilărie poate fi rezultatul violenței psihologice sau fizice, a unui stres puternic sau a pierderii unei persoane dragi. Ea are un impact semnificativ asupra formării personalității, a modelării comportamentului, a atitudinii față de sine și față de cei din jur.
Consecințele sale pot urmări o persoană mulți ani, iar ea poate să nu știe de unde au crescut rădăcinile problemelor sale. Cum puteți descoperi dacă viața voastră este guvernată de o traumă din copilărie nerezolvată și cum puteți scăpa de ea?
Iată 7 semne că sunteți marcat de o traumă din copilărie
1. Nu vă puteți aminti evenimentele din copilărie
Dacă amintirile voastre despre perioada timpurie a vieții sunt neclare, fragmentate și apar doar sub formă de imagini legate de un eveniment emoțional specific, este foarte probabil să fiți afectați de o traumă psihologică din acea perioadă uitată.
Momentul este semnificativ atunci când cineva cunoscut vă întreabă despre un eveniment la care ați fost prezent, dar nu înțelegeți despre ce vorbește. Uneori, în astfel de situații, se întâmplă să nu vă amintiți un an sau întreaga copilărie.
2. Vă aflați în relații nesănătoase
Un copil care nu primește dragoste și susținere în copilărie, care este martor la violență în familie sau devine chiar o victimă a acesteia, devine un adult cu reprezentări distorsionate despre relații.
În mod inconștient, el reproduce modelele de comportament nesănătoase pe care le-a învățat în familie, deoarece acestea îi par a fi normale. Ca rezultat, astfel de oameni aleg adesea parteneri toxici și tolerează cruzimea, gelozia și tendința de manipulare în numele dragostei.
3. Credeți că nu meritați iubirea
De asemenea, persoanele cu traume din copilărie pot dezvolta un tip anxios de atașament, în care fie vor evita complet relațiile romantice, fie vor căuta o fuziune completă cu partenerul.
În primul caz, frica de respingere este atât de mare încât persoana evită cu toată puterea atașamentul și momentele de vulnerabilitate, chiar dacă de fapt își dorește iubirea partenerului. În cel de-al doilea caz, aceeași frică îi face să facă absolut orice pentru a-și păstra partenerul.
Oamenii cu tipul anxios de atașament cer atenție la fiecare secundă, sunt geloși, controlează, pun mereu la îndoială sentimentele partenerului și îl suspectează de indiferență și nepăsare.
4. Aveți tendința de agresiune pasivă
Dacă un copil este crescut într-un mediu în care adulții manifestă constant furie față de el sau unul față de altul, la vârsta adultă, acesta poate continua să se teamă de aceste emoții și să-și interzică să le arate în mod deschis.
De asemenea, acest lucru se poate întâmpla și din cauza faptului că părinții transmit copilului ideea că emoțiile și nevoile lui nu contează, că nu are dreptul să fie furios în fața adulților, etc. Ca rezultat, persoana nu dobândește experiența de a-și exprima direct sentimentele și continuă să le reprime și la vârsta adultă.
5. Aveți o stimă de sine scăzută
În copilărie, părinții trebuie să ne învețe pe toți să ne iubim și să ne acceptăm pe noi înșine. Dacă părinții nu oferă iubire necondiționată copilului și îi transmit ideea că poate fi acceptat doar dacă corespunde unei imagini ideale, atunci acesta nu va avea șansa de a dezvolta o stimă de sine puternică.
6. Aveți tendința de instabilitate emoțională
Trauma din copilărie adesea duce la tulburări în sfera emoțională, făcând o persoană impulsivă, predispusă la schimbări bruște de dispoziție și la izbucniri nejustificate de furie.
7. Aveți dificultăți în auto-definire
Nu vă înțelegeți pe voi înșivă. Procesul de auto-identificare este complicat în sine, dar atunci când este afectat de consecințele traumei din copilărie, devine și mai complicat. Majoritatea oamenilor se definesc prin rolurile sociale: prin profesie, locul în familie, credință (profesor, mamă, creștin).
Dar acestea sunt doar statuturi sociale. Adevărata înțelegere de sine vine atunci când răspundeți la întrebări despre aspirațiile și valorile voastre, despre ce doriți de la viață, despre trăsăturile voastre de caracter. Trauma din copilărie adesea împiedică o persoană să-și vadă sinele și să devină autorul propriei vieți.
Dacă vă regăsiți în majoritatea descrierilor de mai sus, este posibil ca în copilărie să fi fost supuși unor evenimente care vă afectează și acum. Pentru a scăpa de influența traumei, aceasta trebuie să fie discutată.
Cel mai ușor este să faceți acest lucru cu ajutorul unui psihoterapeut. Decizia de a face acest pas este dificilă, dar să trăiești cu o asemenea povară nu este mai ușor. Totuși, puteți începe procesul de vindecare prin conștientizarea a câtorva lucruri:
Nu sunteți vinovați de nimic. Dacă ați avut parte de violență în familie sau ați fost martorii acesteia, vina pentru comiterea acesteia aparține agresorului.
Nu sunteți singuri. Ar putea părea că necazurile vi se întâmplă doar vouă, dar nu este așa. Din păcate, multe persoane sunt supuse violenței. Ei vă pot înțelege și susține.
Puteți cere ajutor. Tăcerea care învelește trauma nu ajută cu nimic la depășirea ei. Încercați să împărtășiți experiențele voastre cu persoanele în care aveți încredere și vă veți simți mult mai ușurați (poate nu imediat).
Amintiți-vă că voi sunteți cel mai important lucru pe care îl aveți. Aveți grijă de voi, de sănătatea voastră mentală și fizică și de bunăstarea voastră emoțională.
