“Dacă bărbatul este cel care construiește drumurile, femeia este cea care trasează direcțiile.” – Andre Levy
Stiu ca doare. Doare inzecit, doare albastru inghetat, doare cu ecou. Toate amintirile s-au trezit acum si-si cer portia la durere. Ai fost atata timp a lui, iar acum iti esti doar a ta. Si nu stii ce sa faci cu tine.
Ai fugi daca ai putea, dar n-ai cum sa te lasi in urma. Ai zbura, dar esti lipita de tot ce-ai trait. Durerea pe care o simti esti tu. E acolo, in mijlocul pieptului, apasa uneori mai greu, uneori mai surd, alteori arde palpaind pe dinauntru. S-a intins ca o umbra peste toata viata ta. Nimic nu se mai intampla fara sa vezi valul despartirii prin care treci. Ca o casa in care intr-o camera cineva a lasat deschis un radio. Si-l auzi. Si-l auzi. Si-l auzi.
Stiu ca doare. Dar o sa treaca. O. Sa. Treaca. O sa taca. Durerea.
Draga mea, n-ai incotro decat sa te vindeci. Sa-ti traiesti durerea pana la capat, ca un pahar de medicament pe care, ca sa te faci mai bine, trebuie sa-l dai pe gat. Si nu merge decat cu inghitituri mici, noduroase, sfredelitoare. Are un gust mizerabil, aspru, dar face bine. Ai incredere. Cauta punctele propozitiilor neterminate din povestea ta. Incheie conversatii, incheie amintiri, incheie de formulat raspunsul tuturor intrebarilor. Stiu. Ai multe intrebari, asta doare cel mai tare. Ele apasa cel mai greu.
Da-ti timp. Ai sa gasesti raspunsuri in oamenii care te iubesc. Oamenii care te-au iubit si inainte sa-l cunosti pe el, oamenii care te iubesc si dupa ce relatia voastra s-a frant. Ai sa gasesti raspunsuri in vorbele mamei tale, ale tatalui tau, ale prietenei celei mai bune, ale fratelui, ale profei de chimie din liceu, ale bunicii, ale vreunul scriitor care, desi nu te cunoaste, iti vorbeste printr-o hartie.
Ai sa gasesti raspunsuri intr-o melodie, ai sa gasesti raspunsuri in bucuria cu care catelul tau face aceleasi lucruri ca si pana acum, inconstient de furtuna din viata ta, ai sa gasesti raspunsuri intr-un film, intr-un cuvant, intr-o cutie de acrilice, intr-o plimbare intr-un parc oarecare. Asta e primul lucru de care trebuie sa te apuci cand traiesti o despartire. Sa-ti gasesti raspunsurile, ca sa poti trece mai departe. ”Closure”, i-a spus englezul. Si-ai sa vezi, unele nu vor avea nicio noima, altele nu vor fi foarte clare si cateva nici nu le vei putea intelege pe de-a intregul. Acum. Ia-le ca atare. Candva, vei pricepe clar, simplu: tot. Dar da-ti timp.
Despartirile dor. Nu stiu cati ani ati fost impreuna, nu stiu ce s-a rupt in voi, nu stiu ce ziduri au crescut intre toate rasariturile si apusurile pe care le-ati impartit. Dar stiu ca, in timp, nu va mai conta. Ai crescut. Acum esti un copac un pic mai inalt, un pic mai vanjos, cu radacinile un pic mai puternice. Nu te mai ating aceleasi vanturi, nu-ti mai pasa la fel de mult daca ploua, nu te mai indoi ca sa mirosi orice floare. Si, cel mai important, acum esti mai aproape de soare.
Va veni o zi in care te vei uita in urma, si, la umbra crengilor noi care ti-au crescut, iti vei admira scoarta trunchiului. Si-n interior, cercurile-ti vor trada toate incercarile care te-au perpelit, dar peste care ai trecut. Cu bine. Deasupra tuturor durerilor a crescut un tesut protector, o scoarta puternica, frumoasa, cu mici crestaturi imperfecte. Numai tu vei sti ce-i dedesubt. Caci ai sa vezi, asta inseamna despartirile, un ragaz in care sa stai de vorba cu tine insati. Sa te cunosti. Sa te intelegi. Sa te iubesti.
Iti promit. Va veni o zi in care ii vei da dreptate lui Marin Preda. ”Ce este o despartire? O simpla separare de corpuri.” Si omul pe care l-ai iubit nespus va deveni un simplu corp. Caci nu ti-a fost gara. Nu ti-a fost tarm. Nu ti-a fost farmec. N-a fost el, desi ai fi vrut sa fie. Desi erai sigura ca e. Insa, iti spun, Omul tau nu te-ar fi ranit niciodata atat de mult. Omul care-ti va fi gara, tarm, farmec, echilibru, soare, meterez si dimineata, omul acela e undeva in lume. Mama imi spunea mereu cand ma vedea in relatiile gresite: ”Si daca omul potrivit pentru tine e langa tine, dar nu poti fi cu el pentru ca esti a altcuiva?”
Haide, odihneste-te, ridica-te si porneste mai departe. Da-ti timp. Si-ai sa vezi ca intr-o zi, toate astea vor pali in fata minunilor care te asteapta. Iti promit.
de Laura Baban
