Cum sa trecem peste greutatile din viata noastra. Patru moduri care ne vor ajuta sa ne ridicam atunci cand greutatile de doboara

Se spune că mântuirea sufletului este cea mai importantă pentru un creștin, însă drumul până la puritatea absolută este de cele mai multe ori plin de obstacole, ispite și neputințe. Conform dogmelor bisericești,omul vine pe lume încărcat cu păcatul strămoșesc,și,la rândul său,săvârșește păcate pe tot parcursul vieții,prin natura firii sale. Însă nu acestea sunt cele mai grave,ci păcatul pe care îl înfăptuiește cu bună știință. Sunt considerate capitale 7 păcate,cele care îngreunează cel mai mult calea credinței și apropierea de Dumnezeu. Mândria Omul care se prețuiește mai mult pe sine decât ar trebui cade cu ușurință în păcatul mândriei. Nu poate iubi cu inima curată,crezându-se vrednic de lauda celorlalți,indiferent de faptele sale. Dumnezeu îi ajută doar pe cei smeriți și cu sufletul curat. Însuși diavolul a fost izgonit din Rai din cauza mândriei,de aceea aceasta este considerată de Biserică un păcat capital. Iubirea de arginți Orice preot le explică credincioșilor că setea după lucrurile materiale împietrește inima omului,făcându-l nepăsător,zgârcit și crud față de suferințele altora. Așa cum Dumnezeu poate da din belșug,tot așa poate și lua,iar omul nu trebuie să cadă în ispita goanei după bani,care îl conduce doar către pierzanie. Desfrânarea Un alt păcatcapital,condamnat de Biserică,este desfrânarea sau venerarea plăcerilor trupului. Trupul omenesc este considerat „templul Duhului Sfânt“ iar necinstirea lui atrage după sine egoismul,înstrăinarea și dezumanizarea. Preoții îndeamnă ca acestă patimă să fie lecuită prin post și rugăciune,care ajută la înfrânarea inimii și a dorințelor necuviincioase. Invidia Se spune că invidia naște în inimă lipsa de iubire,căci nu poate avea nimic în comun cu dragostea. Atunci când omul poftește la un bun al aproapelui său,ajungând chiar să îi dorească răul,se îndepărtează de Dumnezeu. „Să îți iubești aproapele ca pe tine însuți“,îi îndeamnă Biserica tot timpul pe credincioși,iar invidia sau părerea de rău pentru fericirea altuia este cu atât mai periculoasă cu cât din ea iau naștere o serie de alte păcate,precum ura aproapelui,clevetirea,ocara,înșelăciunea și chiar uciderea. Invidiosul se distruge atât pe sine,lăsându-se devorat de viermele invidiei,cât și pe celălalt,căruia îi provoacă o stare de tulburare știind că cineva îți dorește ceea ce este al lui. Lăcomia Bolile sufletești sunt considerate de Dumnezeu mai importante decât cele trupești,iar vindecarea lor e mai anevoioasă. Lăcomia îl face pe om avar,în permanență nemulțumit cu ceea ce are. Ea îndeamnă către nedreptate,pentru a obține cât mai multe caștiguri și conduce către căi necinstite. Mai mult,lăcomia sufocă mila,cea care ajută la mântuirea sufletului. Omul lacom disprețuiește de fapt lumea,urându-i pe cei săraci care îi cer ajutorul și râvnind la avuții nemeritate. Mânia Se consideră că mânia este o consecință a inimii mândre. Cel mânios va ține minte răul,iar în loc să aleagă iertareasemenilor,își încarcă conștiința cu ură și gânduri de răzbunare. Preoții îi îndeamnă pe cei cuprinși deseori de mânie să meargă la spovedanie,să postească și să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Revolta sufletească i-a fost oferită omului pentru a se împotrivi răului și a lupta împotriva păcatului,și nu pentru a fi îndreptată împotriva aproapelui său. Preoții mai spun și că,dând prea multă hrană și odihnă trupului,îi furnizăm energia care alimentează agresivitatea,așa că o viața cumpătată poate să ferească omul de acest păcat. Lenea Cel din urmă păcat capital este lenea sau trândăvia. Cel leneș profită de cei din jur și nu apreciază eforturile altora. Lenea se poate tămădui doar prin ascultate și muncă,pentru că lui Dumnezeu nu îi plac cei risipitori. Leneșul nesocotește darurile primite,lăsându-le nefolosite. Talentul său rămâne necultivat și poate cădea cu ușurință în alte patimi precum cârtirea,nemulțumirea,cearta și furtul,pentru că este gata să mintă și să înșele pentru a își câștiga existența. Știai că… …după învățătura Bisericii noastre,păcatul s-a născut o dată cu neascultarea lui Adam,care a mâncat din pomul oprit,cel al cunoașterii binelui și răului? Păcatul acesta a trecut la toți oamenii și astfel a intrat în lume. Numai prin Taina Sfântului Botez se poate ajunge în împărăția lui Dumnezeu și șterge păcatul strămoșesc. Sursa: clickpentrufemei.ro Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Noi toti am simtit acel sentiment de esec. Cand stim ca am incercat tot ce ne sta in putinta si cu toate acestea ni se spune ca nu este indeajuns, aceasta poate fi o experienta dureroasa si dezamagitoare. Cu toate acestea, cu un pic de intelegere si cu o schimbare a perceptiei, putem depasi esecul rapid si usor.

Esecul se bazeaza exclusiv pe perceptie. Este rezultatul unei asteptari create de noi sau de o alta persoana. Cand simtim ca nu am intalnit acea asteptare, atunci vom experimenta sentimentul de esec. Fie ca este vorba de o relatie, de o situatie financiara sau legata de munca, sentimentul de esec gaseste intotdeauna o modalitate de a declansa emotiile in mod negativ.

Pentru a depasi sentimentul esecului, trebuie ca mai intai sa ne schimbam perceptia. Privind situatia intr-un mod diferit, putem intelege mai bine motivele din spatele ei. Acest lucru ne va permite sa progresam cu incredere si sa depasim esecul.

Acestea sunt cele PATRU moduri sigure prin care poti depasi esecurile din viata ta:

Pasul 1 – Ai incredere in Ingerul Pazitor

Esecul ar putea fi un mod prin care Ingerul Pazitor comunica cu noi. Cu totii avem un Inger Pazitor si in anumite momente ne ajutam sa inaintam pe calea aleasa. Cand ne confruntam cu o situatie in care ne confruntam cu esecul, poate ca nu este vorba de un esec, ci de succes.

Poate ne spune “hei, e momentul sa privesti in cealalta directie.” Suntem impinsi in afara zonei noastre de confort, dar intotdeauna pentru binele nostru cel mai inalt. Aceste “sovaieli” pot uneori sa se simta ca fiind lovituri de marginea unei staci. Necunoscutul poate fi intimidant, dar increderea deplina si constanta in soarta, ca ne indreapta intr-o directie corecta ne poate ajuta sa simtim pe deplin in siguranta. Avand acest sentiment de securitate va ajuta la usurarea stresului pe care il intalnim cand ne confruntam cu sentimentul de esec.

Pasul 2 – Elibereaza-te de “cum ar fi fost daca…”

Cand simtim ca am esuat, putem crea atat de multe scenarii “cum ar fi fost daca…”. Daca am fi raspuns diferit sau daca am fi incercat mai tare, sau daca…sau daca! Poate continua la nesfarsit. Predarea si increderea in cunoasterea faptului ca am facut tot ce ne sta in putinta poate ajuta la aducerea pacii in aceasta situatie. Cand ne permitem sa acceptam imprejurarile si sa ne predam modului in care s-au desfasurat, ne eliberam de nevoia de a ne intoarce in trecut. De asemenea, ne ajuta sa evitam regretul pe masura ce ne vom ocupa de alegerile facute. A deveni constient de situatie ne poate ajuta in ceea ce priveste anxietatea creata de dorinta unui rezultat diferit. Cand suntem prezenti, ne aflam in mod natural intr-o stare mai linistita si mai increzatoare.

Publicitate

Pasul 3 – Da tot ce ai mai bun

Cand dam tot ceea ce avem mai bun si cand cineva ne spune ca “nu este indeajuns de bun” ne putem simti devastati, sub-apreciati sau intelesi gresit. Cand simtim aceste emotii, putem pur si simplu sa facem un pas inapoi si sa ne intrebam “Am dat tot ce aveam mai bun?”. Daca raspunsul este da, atunci opreste-te; nu e nevoie sa mergi mai departe. Trebuie sa avem incredere ca “tot ce avem mai bun” este suficient. Cand suntem capabili sa ne uitam in oglinda si sa stim ca am facut tot ceea ce puteam, ne vom simti mandri si vom zambi reflectiei noastre.

Permitandu-i cuiva sa dicteze daca am dat sau nu tot ce aveam mai bun este echivalentul cu eliberarea de puterea personala. Cu atatea persoane si situatii dierite, daca ne vom concentra pe raspunsurile si pe asteptarile altora pentru a ne masura valoarea de sine, atunci cu siguranta ne vom afla intr-o stare constanta de flux. Ca rezultat, ne vom lupta intotdeauna pentru un sentiment de auto-valoare. Trebuie sa avem incredere in busola noastra. Daca stim ca am facut tot ce am putut in conditiile date, atunci putem fi siguri ca totul isi urmeaza cursul care trebuie.

Pasul 4 – Nu lua personal

Cand suntem in mijlocul tulburarii emotionale din cauza esecului nostru, putem simti instabilitatea increderii noastre. Intreaga noastra fundatie devine discutabila si pierdem capacitatea de claritate. Credem atunci cand cealalta persoana ne-a spus, fie din cauza personalitatii, actiunilor sau lipsei de actiune, ca nu suntem suficient de buni. In starea noastra de “vulnerabilitate”, ii credem. Incepem sa ne intrebam cine suntem si cum am fi putut sa facem totul “corect”. Cuvintele ne pot rani cu adevarat. Asta este adevarat, dar cand ne amintim sa nu luam in nume personal si sa ne tinem de adevarul nostru, atunci ne eliberam de cele ale lor. Toata lumea are dreptul la sentimente proprii. Ei, desigur, au o perceptie. Cu toate acestea, perceptia lor nu trebuie sa fie realitatea noastra. Daca suntem acuzati de un comportament pe care stim ca nu l-am avut in intentie, atunci trebuie sa ne reamintim cine suntem si cum lucram. Aceasta atitudine de a nu lua nimic personal ne va ajuta sa stam pe calea proprie si sa nu fim deturnati de punctul de vedere al altcuiva.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole