Cum sa-ti speli parul corect, in functie de tipul sau

"Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă neputincioşi: ‘De ce?’. Eu visez la lucruri care n-au fost niciodată şi spun: ‘De ce nu?’." - George Bernard Shaw Orice gând se manifestă printr-un conţinut energetic la nivel vibrator. Un gând, odată emis, se propagă în spaţiu şi este în continuare acceptat sau respins de alţi oameni, care au gânduri de aceeaşi natură. Gândul determină întotdeauna în emitent o stare de receptivitate pentru energiile specifice de acelaşi fel. De aceea, viaţa omului este rezultatul gândurilor sale. Indiferent de situaţia în care se află, fiinţa umană dispune întotdeauna de o forţă de care nu este întotdeauna conştientă: aceasta este puterea formidabilă a gândirii pozitive, care o va pune instantaneu în rezonanţă cu puterile benefice, minunate ale Universului. Care a fost primul gând care v-a apărut în minte în această dimineaţă? A fost un gând frumos, spre exemplu, v-aţi gândit la o persoană dragă sau v-aţi bucurat că aţi văzut soarele pe cer? A fost un gând negativ, de genul: "Sunt atât de obosit şi n-am nici un chef să mă scol"? Amintiţi-vă acum care au fost următoarele gânduri, care a fost starea generală pe care o aveaţi când v-aţi început propriu-zis activitatea. Remarcaţi că întreaga "programare" pe care aţi făcut-o în imaginaţie pentru această zi a fost de natură să vă susţină de-a lungul zilei sau, dimpotrivă, să vă aducă numai necazuri. Un mare filozof spunea: "În voi se află cauza a tot ceea ce vi se petrece în viaţă." Fiecare om este creatorul propriului său destin, el este cel care îşi construieşte propria sa existenţă alcătuită din lumini şi umbre, din urcuşuri şi coborâşuri. Noi suntem cei care ne alegem ţelul şi depinde numai de noi să ţintim spre abisuri sau spre înălţimi, iar ecoul năzuinţei noastre reverberează la nivelul întregului Univers, căci: "Orice suflet care se înalţă, înalţă lumea." Să începem, aşadar, fiecare zi impunându-ne să gândim pozitiv. A gândi pozitiv înseamnă a ne amplifica cu putere încrederea în noi înşine şi în Dumnezeu şi a fi în toate acţiunile noastre în armonie cu legile divine ale Universului. Dacă privim cu atenţie la noi înşine şi la oamenii care ne înconjoară şi urmărim să observăm atitudinea lor faţă de evenimente, vom remarca existenţa a trei atitudini fundamentale în faţa vieţii, aflate într-o strânsă legătură cu orientarea predominantă a gândurilor: atitudinea fatalist-pesimistă, atitudinea pseudo-idealistă şi atitudinea activ-optimistă. Atitudinea fatalist-pesimistă "Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta … De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?" (Tudor Arghezi) Aceasta este atitudinea ce se manifestă prin frica faţă de viitor, sentimentul de inutilitate, disperare, nelinişte şi nesiguranţă. Este cel mai adesea întâlnită în rândul oamenilor dezorientaţi, nefericiţi, dezechilibraţi. Am cunoscut probabil cu toţii indivizi care ratează în mod sistematic ocaziile favorabile, care întotdeauna se găsesc în faţa unor dificultăţi, care se consideră victime ale evenimentelor negative. Ei sunt cei care, la primul obstacol întâlnit, concluzionează: "Ştiam că nu voi reuşi! Nu pot să fac nimic, nu pot să schimb nimic!". Când au de rezolvat o problemă importantă, primul gând care le apare în minte este că această muncă nu li se potriveşte. Imediat devin nemulţumiţi şi neinteresaţi şi cred cu tărie că în alte circumstanţe, cu alte mijloace ar fi putut să rezolve totul mult mai bine şi mai repede. Din această cauză, soluţiile problemei le scapă şi încep să capete convingerea că nu o vor putea rezolva. Toate eşecurile trecute sunt reamintite, iar posibila reuşită dispare în faţa unui munte de dificultăţi. Şi toate acestea pornind de la un singur gând negativ. Şi totuşi, nu se poate spune că ei nu doresc să acţioneze. Am auzit de atâtea ori unii oameni afirmând: "Îmi voi reface viaţa", "Voi reîncepe pe noi baze", "Îmi voi schimba norocul" dar, cu toate acestea, ei reiau aceleaşi comportamente, aceleaşi atitudini negative, acelaşi mod de a privi lucrurile, chiar dacă situaţia exterioară este alta. Tendinţele conflictuale, incapacitatea de a depăşi obstacolele, de a privi situaţiile cu obiectivitate, de a-şi pune în valoare calităţile, de a trăi şi de a resimţi permanent acel sentiment indescriptibil de calm şi armonie interioară sunt reluate mereu şi mereu. Atitudinea pseudo-idealistă "Nimic măreţ nu a fost niciodată dobândit de altcineva decât de aceia care au îndrăznit să creadă că ceva din interiorul lor era superior circumstanţelor." (Bruce Barton) "Mintea, în felul său propriu şi prin ea însăşi, poate face din paradis un infern şi din infern un paradis." (John Milton) Cea de-a doua atitudine fundamentală este caracterizată de fuga de responsabilitate şi de tendinţa de a fugi din faţa realităţii într-o lume iluzorie, în care obligaţiile şi necesităţile cotidiene sunt ignorate în numele superiorităţii spiritului. Întâlnim în această categorie falşii filozofi, veşnicii nemulţumiţi, eternii visători. Ei sunt cei care cedează imediat în faţa proastei dispoziţii; îi găseşti mereu visând la ceea ce ar putea avea, fără a face niciodată nimic pentru ca visele să devină realitate; se enervează din lucrurile cele mai mărunte şi găsesc defecte la toţi cei din jurul lor, dar niciodată la ei înşişi. Atitudinea pseudo-idealistă nu este, de fapt, decât un mijloc fals de auto-protecţie, de punere la adăpost în faţa realităţii şi a destinului propriu. Pseudo-idealiştii acceptă o manieră pasivă de a lăsa lucrurile să evolueze la voia întâmplării, de a evada în reverii despre lumi ideale, care nu vor exista niciodată, deoarece nu se întreprinde nimic pentru ca ele să existe. A nu acţiona reprezintă, în acest caz, un mod de a acţiona, dar unul negativ şi care duce la rezultate negative. Dacă atitudinea pseudo-idealistă se transformă într-o atitudine autentic-idealistă, ceea ce presupune ca teama de responsabilitate şi fuga din faţa realităţii să se transforme în încredere în sine şi în viaţă, atunci apare cea de a treia atitudine, cea activ-optimistă. Contemplarea poate deveni, în acest caz, un mijloc de a gândi corect, de a trăi cu adevărat şi de a deveni stăpânul vieţii. Atitudinea activ-optimistă
"Istoria lumii este aceea a câtorva oameni extraordinari care au avut credinţă deplină în ei. Această credinţă face să se manifeste Divinul care este totdeauna în spatele nostru. O fiinţă umană care are o credinţă mare poate orice; acesteia îi este totul cu putinţă. O asemenea fiinţă umană va eşua numai când nu-şi va mai da în mod suficient osteneala să manifeste puterea subtilă infinită a Universului. Cel ce va înţelege aceasta va realiza cât de important este să credem, înainte de toate, în forţele noastre proprii." (Swami Sivananda)
A treia atitudine fundamentală, cea activ-optimistă, este caracteristică celor care evaluează cam tot ceea ce există în jurul lor ca fiind pozitiv. Atitudinea profund pozitivă a minţii este credinţa fermă, de nezdruncinat, că lucrurile evoluează în bine şi că orice problemă sau dificultate poate fi depăşită. Viaţa e plină de împrejurări asupra cărora nu putem acţiona direct; ceea ce se poate face este modificarea modului de a le privi. Activ-optimiştii îşi construiesc o stare de spirit pozitivă, fiind astfel capabili să facă faţă evenimentelor şi să-i influenţeze, astfel, în bine, pe cei din jur. Ei îşi învăluie toate relaţiile personale într-o căldură afectuoasă, fermecătoare. Aceşti oameni ştiu că dificultăţile reprezintă necesităţi ale vieţii, care ne ajută să înţelegem profund viaţa şi să ne depăşim propriile limite. Activ-optimiştii ştiu că nu sunt jucării în mâna destinului, ci creatorii propriei fericiri. Ei fac din starea lor permanentă de entuziasm o adevărată artă şi trezesc astfel capacitatea de a trece cu uşurinţă peste toate obstacolele. Ei nutresc aproape întotdeauna şi din toate puterile gânduri pozitive şi acţionează mai mereu în bine, fiind din plin şi prompt susţinuţi de forţele benefice captate prin rezonanţă din Macrocosmos. Aceşti oameni sunt deschişi către tot ceea ce îmbogăţeşte spiritul, sunt gata să înveţe totul din orice şi cred cu tărie că cel mai revoluţionar act pe care îl pot realiza în lumea aceasta este să fie fericiţi. Şi tocmai pentru faptul că ei afirmă binele în tot, evenimentele şi fiinţele le reflectă cea mai bună parte a lor. Cu alte cuvinte: "Spune DA Vieţii şi Viaţa îţi va spune DA!" Sursa: suntsanatos.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Nu ignora nicio etapa din ingrijirea corecta si invata cum sa iti speli eficient parul, pentru ca acesta sa arate impecabil, sanatos si stralucitor.

Samponul

Nu folosi orice sampon iti pica in mana. Alege un sampon potrivit tipului tau de par: normal gras, uscat, subtire, electrizat sau colorat. Trebuie sa faci acest lucru pentru ca ingredientele active din sampon sa actioneze in functie de tipul folicului capilar.

Parul gras

Parul gras inseamna o productie prea mare de sebum, care irita scalpul. Ce trebuie sa faci este sa iti speli parul in mod regular, dar cu delicatete, incarcand sa nu iriti si mai mult pielea capului. La fiecare spalare, maseaza usor scalpul, pentru a elimina impuritatiile de la baza firului de par si pentru a regla pH-ul pielii, scrie lyla.ro.

PARUL USCAT

Parul uscat inseamna ca organismul tau nu produce suficient sebum, ceea ce determina deschiderea foliculilor, iar firul de par devine aspru, in loc sa fie moale. In acest caz, scalpul tau are nevoie de hidratare, la fel ca si firul de par. Foloseste masti hidratante, balsam pe lungimea firului de par, si uleiuri hranitoare (ulei de masline, ulei de cocos), pentru scalp.

PARUL COLORAT

Publicitate

Odata vopsit, parul devine mai sensibil si are nevoie de un regim special. Foloseste sampoane speciale pentru par colorat, pentru a mentine culoare si a-i reda stralucirea.

CAT DE DES SA TE SPELI

Parul trebuie spalat regulat, insa nu in fiecare zi, pentru ca spalarea zilnica inseamna si distrugerea uleiurilor naturale ale pielii si distrugerea firului de par. Ideal este sa iti speli parul de 2-3 ori pe saptamana.

REGULA DE AUR:

Daca iti speli parul des, nu folosi prea mult sampon, pentru ca, in timp, acesta va distruge capilarele firului de par.

SPALAREA CORECTA A PARULUI

Uda-ti parul cu apa calduta, apoi pune sampon in palma si freaca-ti palmele intre ele, pana obtii o spuma fina. Aplica samponul pe par si maseaza usor cu buricele degetelor, in sens circular. Clateste cu apa calduta, apoi realizeaza cea de-a doua samponare, dar cu mai putin produs. La final, clateste-l cu apa rece pentru a inchide foliculii si a da stralucire firului de par.

USCAREA PARULUI

Cu ajutorul unui prosop de bumbac, tamponeaza-ti parul, pentru a elimina surplusul de apa. Evita sa il freci cu prosopul, pentru ca s-ar putea rupe si varfurile firelor de par s-ar putea despica mai repede.

Daca timpul iti permite, lasa parul sa se usuce in mod natural. In caz contrar, foloseste o ser de protectie termica, apoi usuca-l cu un foehn.

Publicitate
Alte Articole
Sanatate
"Ceea ce ne par a fi încercări amare sunt adesea binecuvântări deghizate." – Oscar Wilde Iată o listă cu cele mai frecvente cauze ale stării de oboseală permanentă: Nu faci sport când eşti obosit. Cel mai probabil, atunci când eşti obosit nu eşti dispus să faci exerciţii fizice, pentru că ai impresia că vei obosi şi mai mult. Un studiu din cadrul Universităţii Georgia a arătat că participanţii (adulţi sedentari) care au adoptat un program de 20 de minute de exerciţii pe zi, 3 zile pe săptămână, după 6 săptămâni s-au simţit mai puţin obosiţi ca înainte şi mai plini de energie, notează health.com. Exerciţiile fizice regulate îmbunătăţesc rezistenţa fizică, funcţionarea sistemului cardiovascular şi furnizează mai mult oxigen întregului organism, făcându-l să beneficieze de mai multă energie. Faci prea mult sport. Reversul medaliei de asemenea poate fi dăunător. Atunci când faci prea multe exerciţii şi în special sporturi de rezistenţă, oboseala permanentă şi extremă, care te poate împiedica să ai un somn odihnitor, poate fi un semnal de alarmă din partea organismului tău, care a ajuns la limită. Dacă nu există un echilibru între sport şi odihnă, poţi suferi de stres fizic, care provoacă oboseală permanentă, potrivit prevention.com. Nu bei suficientă apă. Deshidratarea provoacă reducerea volumului sangvin, lucru care îngroaşă sângele. Prin urmare, inima pompează cu mai multă dificultate, ceea ce înseamnă că oxigenul şi nutrienţii ajung cu o viteză mai mică la ţesuturi şi organe, sabotând în felul acesta nivelul de energie. Ai o carenţă de fier. Carenţa de fier afectează în mod special femeile, mai ales în perioada fertilă, dar nu sunt scutiţi nici bărbaţii. Fierul este implicat în producţia de hematii, care sunt responsabile de înmagazinarea şi transportarea oxigenului în sânge. Dacă numărul lor nu este cel corespunzător, organele şi ţesuturile nu vor beneficia de cantitatea necesară de oxigen, potrivit nhs.uk. Carenţa de fier se traduce într-o stare permanentă de somnolenţă, oboseală, lipsă de energie sau irascibilitate. Pentru a o evita, se recomandă alimentele bogate în fier şi cele în vitamina C, care contribuie la absorbţia şi asimilarea fierului. Eşti perfecţionist. Persoanele perfecţioniste tind să lucreze mai mult şi mai asiduu decât celelalte, pentru a-şi atinge scopurile fixate, care, de cele mai multe ori, sunt nerealiste. Neatingerea acestora duce la un simţământ de frustrare, insatisfacţie sau stres, care privează de odihnă adecvată. Exagerezi. Dacă eşti una dintre persoanele care pun înainte întotdeauna ce e mai rău, imaginându-şi tot felul de scenarii negative care ar putea avea loc în viaţa lor, probabil experimentezi din plin anxietatea. Aceasta te paralizează şi te epuizează din punct de vedere mintal, lucru care contribuie la starea de oboseală permanentă. Sari peste micul dejun. Micul dejun este esenţial pentru a asigura „combustibilul” necesar începutului unei zile. Un mic dejun sănătos îţi oferă energie pentru o bună perioadă din zi, lucru care îţi sporeşte randamentul. Consumi junk food. Produsele junk food conţin cantităţi mari de zaharuri şi carbohidraţi simpli, care contribuie la creşterea rapidă a glicemiei, oferind o doză semnificativă de energie într-un timp foarte scurt. Însă, imediat ce glicemia scade, te simţi extrem de obosit; creşterile şi scăderile repetate ale nivelului de glicemie provoacă oboseală. Surmenare pe bază de stres. Există persoane care nu ştiu să spună „nu”, motiv pentru care se angajează în multe activităţi şi sarcini şi au o listă interminabilă cu lucruri de făcut. Acest fapt, de cele mai multe ori, produce stres. Cortizolul, hormonul stresului, creşte excesiv când stresul devine cronic, menţinând organismul în stare de alertă tot timpul. În consecinţă, apar tulburări de somn, atât în ceea ce privește durata, cât şi calitatea. Foloseşti dispozitive digitale înainte de culcare. Lumina acestor dispozitive îţi poate tulbura ritmul circadian, prin reducerea nivelului de melatonină. Experţii recomandă evitarea folosirii dispozitivelor tehnologice cu cel puţin 2 ore înainte de culcare. Acestea sunt doar câteva dintre cauzele care pot fi în spatele unei oboseli permanente. Există cazuri în care este vorba de factori mult mai importanţi şi mai gravi, care prevestesc anumite afecţiuni sau boli. În orice caz, se recomandă un stil de viaţă sănătos, care să includă ore suficiente de odihnă, o alimentaţie de calitate şi exerciţii fizice regulate. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!