Cum sa te feresti de persoanele care vor sa te santajeze emotional!

Despre teama de singurătate Ce e până la urmă teama de singurătate? Ca să-ți răspunzi la întrebarea asta, te-aș sfătui să-ți pui alte câteva întrebări la care să răspunzi sincer: De ce nu ai plecat chiar dacă simțeai că ești prins/ă într-o relație fără viitor? De ce ai continuat să lupți cu morile de vânt când, în nopțile fără somn, îți șopteai până spre zori „Nu mai are niciun rost! Cred că o să renunț de mâine”? Multe relații se termină înainte de o ruptură definitivă Multe relații se termină cu mult înainte să ne dăm cu adevărat de asta. De ce? Poate pentru că nu mai avem timp să ne mărturisim sentimentele celui de lângă noi. Suntem atât de încurcați în treburile cotidiene încât uităm să iubim. Sau, dimpotrivă, iubim atât de mult încât nu ni se pare firesc să spunem ce ne deranjează. Indiferent de motiv un lucru e cert: nu suntem fericiți. Și atunci de ce nu plecăm? Să fie oare obișnuința de a împărți patul și traiul zilnic cu cineva? Sau se poate oare vorbi despre iubire? Sau e ceea ce am putea numi teama de singurătate? Poate că, de fapt, nu ne este teamă că nu vom mai iubi, cât ne temem de a ne trezi în fiecare dimineață singuri, fără acel mesaj de „Bună dimineața” și că vom adormi fără acel apel de „Noapte bună.” Ne temem că am investit prea mult într-o relație de lungă durată, prea multe sentimente, gânduri, secrete, amintiri de neuitat, planuri de viitor și ne sperie ideea că toate vor fi date uitării. Ne promisesem o lună de miere în Paris, poate, iar dacă ne despărțim ce se va alege de planul nostru? Și câte și mai câte: copii la care le alesesem deja numele împreună după zeci de discuții și planificări ale vacanțelor împreună și cum va arată nunta și pe cine vom invita… Dar dacă nu se mai poate realiza visul, de ce să rămâi? Cea mai inteligentă decizie este să accepți sfârșitul unei relații, nu să trăiești o suferință fără sfârșit. Nu spun că nu doare să pleci când nu ești sigur dacă iubești sau nu, dacă vei putea trăi fără el/ea sau nu, dacă nu cumva de vei întreba la 60 de ani de ce ai lăsat-o/l-ai lăsat să plece. Dar, te asigur, doare mai tare să rămâi într-o relație fără viitor, când discuțiile prelungite de plictisesc de moarte și atingerea degetelor lui/ei pe pielea ta nu-ți mai dă nicidecum fiori. Teama de singurătate este și cea care te împinge să revii la vechi iubiri, consumate deja și sufocate de incertitudine. Așa te amesteci în jocuri stranii, jucate, dacă ai noroc, în doi, și ți se pare că ceea ce ai avut este acum mult mai prețios fiindcă vezi că face o altă persoană fericită. Te temi ca nu cumva să fii dat cu piciorul fericirii și încerci să recapeți iubirea pierdută. Nu știu să existe leac pentru această teamă de-a lua de la zero de unul singur. Dar pot să-ți spun cu siguranță că tu știi mai bine ca mine dacă ai rămas într-o relație doar din cauză că ți-era teamă de singurătate. Așează-te în fața oglinzii și privește-te cu atenție! Ești mai degrabă nefericit/ă în ultimul timp? Crezi sincer că ai putea trăi fără el/ea? Dacă răspunsul este, în ambele cazuri, da, cred că ar trebui să închizi ușa ce dă spre trecut și să privești cu încredere spre viitor. Trecutul nu-ți va oferi niciodată nimic nou, viitorul este imprevizibil! Sursa: https://blogpentrusuflet.ro/2014/01/04/teama-de-singuratate/ Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.” – Octavian

Poate cineva exercita un control mai mare asupra altcuiva? Desigur. Deosebit de vulnerabili sunt aceia care manifesta o intelegere exagerata fata de anumite persoane, admitand astfel, din start, fara sa vrea, ca intr-o anumita situatie ar putea accepta, constient sau inconstient, manipularea sub forma santajului emotional.

Daca esti constienta ca o persoana are o simpatie exagerata pentru tine, un atasament deosebit, acest lucru te poate face sa ai un ascendent asupra ei si, daca ai vrea, te-ai putea folosi de aceasta slabiciune, pentru a obtine ceea ce doresti: o poti determina sa te invite acasa la ea, o poti influenta pentru a te casatori cu ea sau o poti determina sa lucreze intr-un anumit domeniu etc.

Manipularea functioneaza perfect, intrucat ai deplina colaborare a persoanei respective.

Am intalnit chiar multe cupluri care s-au casatorit pentru ca el sau ea ameninta intr-un fel sau altul.

Pe de alta parte, cate cupluri nu s-au putut casatori deoarece unul dintre parinti era pe cale de a face o depresie la ideea acestui proiect? Cati parinti nu si-au obligat copiii sa locuiasca acasa la ei pana la o varsta inaintata, numai pentru ca nu voiau sa stea singuri? Si exemplele ar putea continua.

Sunt cateva fapte deosebit de importante pe care trebuie sa le ai in vedere, daca vrei sa eviti santajul emotional:

1. Oricat de abatuta ar fi o alta persoana din pricina comportamentului sau planurilor tale, nu te invinui de starea acesteia.

Oricine te-ar santaja emotional, de fapt, se indispune singur. Este nevoie sa-i comunici lucrul acesta, ca semn ca nu te impresioneaza si nici nu ii accepti influenta.

Publicitate

2. Cand o persoana incearca sa-ti spuna ca face totul din afectiune fata tine, este mai bine sa nu o crezi.

Ea nu are nicio dorinta reala de a te lasa sa fii o fiinta independenta. Va fi fericita numai cand va reusi ceea ce si-a propus. Spera sa te tulbure atat de mult cu lacrimile sale, cu nelinistea sa, incat ti se va face mila de sarmanul sau suflet si-i vei face pe plac. Persoana respectiva urmareste exclusiv interesele sale, nu pe ale tale.

3. Nu permite sa fii doborata, indiferent de cine, prin amenintarea suprema.

Daca recurge la aceasta arma, spune-i in fata ca refuzi sa te simti raspunzatoare de acest lucru. Stai linistita: aceasta atitudine a ta nu este atat de cruda pe cat pare. Daca o sa-i spui foarte clar ca regreti faptul ca adopta o asemenea atitudine si asiguri persoana ca ii lasi libertatea de alegere, vei fi surprinsa de cat de repede va inceta cu aceste ineptii.

4. Nu incerca sa-i compatimesti pe ceilalti, deoarece ii face pe acestia vulnerabili; in loc sa li se ridice moralul, asa cum ai putea crede, sentimentalismul tau le arata, pur si simplu, ca ii consideri niste deznadajduiti si ca intelegi perfect de ce trebuie sa se simta nefericiti.

O asemenea persoana isi spune descurajata: “Biata de mine, nu sunt in stare sa rezolv aceasta problema!”. Iar tu adaugi compasiunea ta si ii confirmi: “Biata de tine, esti intr-adevar incapabila sa te descurci in aceasta problema!”. Oare cum ar putea deveni aceasta persoana mai puternica, printr-un asemenea tratament? Categoric, in niciun fel.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
“Fiecaruia i se da o cheie catre rai ; aceeasi cheie deschide si portile iadului.” – Proverb antic Ne-am intrebat vreodata de ce alegem sa gandim intr-un mod negativ, desi stim ca avem optiuni mai bune? Un posibil motiv ar fi ca aceasta gandire negativa - a ne astepta la “ce este mai rau”, a vedea partea goala a paharului si, poate, chiar in mod direct, a ne astepta la esec - formeaza un fel de gandire intoarsa pe dos, un fel de polita de asigurare emotionala. Ar putea sa sune cam in felul urmator: “Daca ma astept ca un lucru tragic sa se intample, atunci nu voi fi dezamagit/a cand se va intampla.” Dorinta noastra de a avea dreptate este un alt motiv care ne determina de cele mai multe ori sa gandim negativ, fara sa ne dam seama. Cateodata, oricat de ciudat ar suna, se pare ca am prefera sa avem dreptate cu predictiile negative decat sa avem parte de un rezultat pozitiv, care sa ne dovedeasca ca nu am avut dreptate. De vreme ce o gandire negativa conduce la actiuni de aceeasi natura, sau la lipsa vreunei actiuni, in cele mai multe cazuri fiindca ne setam gandurile in aceasta directie, creste astfel sansa ca ele sa devina adevarate. Desigur, nu ne dorim nimic din toate acestea in vietile noastre. Si atunci… care ar fi solutia care sa ne tina departe de aceste capcane mentale? Haide sa mergem mai adanc si sa exploram cum putem sa reducem la tacere autosabotarea: Sa ne indreaptam atentia catre ceea ce se afla intre cele doua extreme In viata lucrurile nu sunt albe sau negre: “Mereu”, “Niciodata”, “Intotdeauna”, “Doar mie”, “Imposibil”; totul sau nimic. Daca te obisnuiesti sa gandesti in extreme, deja mergi pe autostrada catre amaraciune, pentru ca acest tip de gandire negativa are tendinta sa catalogheze fiecare situatie care este mai putin decat perfecta ca fiind extrem de rea. De exemplu, in loc sa ne gandim ca ploaia ne-a incetinit in timp ce mergeam spre casa, ne gandim ca ne-am irosit toata dupa-amiaza si ne-a disparut orice chef de a mai face ceea ce ne-am planuit. Sau, in loc sa acceptam emotiile care mai apar atunci cand cunoastem un grup nou de oameni, ne gandim ca suntem siguri/e ca acesti oameni nu ne vor placea. Avand in vedere ca 99,8% din situatiile din viata nu sunt perfecte, sa gandim doar in alb si negru are tendinta sa ne indrepte atentia catre drama, esec si scenarii negative. Desigur ca se mai intampla lucruri nefericite ocazional, insa, contrar a ceea ce vedem la stiri, cele mai multe evenimente din viata se situeaza intre cele doua extreme, ale unei vieti de vis si ale uneia dezastruoase. Daca ducem o lupta in care incercam sa observam situatiile din viata noastra intr-un mod echilibrat, atunci ar trebui sa luam loc si sa scriem pe o foaie de hartie urmatoarele trei lucruri: cel mai bun scenariu, cel mai rau scenariu si cel putin un scenariu realist care cade intre cele doua extreme. Sa presupunem ca ne ingrijoram in legatura cu o noua relatie intima. Cele trei variante ar putea suna asa: Cel mai rau scenariu (extrema negativa): “Relatia va fi un dezastru total si sigur se va termina ajungand ca amandoi sa suferim”. Cel mai bun scenariu (extrema pozitiva): “Toata relatia va decurge absolut perfect si nu vom avea niciodata certuri, pana cand moartea ne va desparti.” Scenariul realist (unul dintre cele probabile): “Vor fi momente speciale, placute si unele nu chiar bune, insa, vom lucra impreuna ca totul sa fie bine, ne vom respecta si vom da relatiei noastre o sansa reala, inainte de a trage orice concluzie.” Al treilea scenariu, cel realist, il putem face oricat de detaliat dorim, sau si mai bine este sa scriem mai multe astfel de scenarii. Atunci cand ii oferim mintii noastre mai multe optiuni pe care le poate lua in considerare, acest lucru ne va ajuta sa reducem emotiile extreme si sa gandim mult mai clar si realist. Sa ne invatam mintea sa gandeasca pozitiv. Prea multi oameni rateaza momentele frumoase pentru ca se asteapta la lucruri perfecte. Sa gandim pozitiv nu inseamna sa ne asteptam sa se intample doar ce-i mai bine, ci sa acceptam faptul ca orice se intampla este ceea ce este cel mai bine in acel moment. Asa ca sa ne amintim sa zambim si sa ramanem conectati cu interiorul nostru. Intr-o zi, vocea critica ce ne facea necazuri nu va mai avea ce sa zica. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!