Există energia vieții – Eros. Există energia morții – Thanatos. Fiecare om are aceste energii. Însă unii au mai multă energie a vieții, în timp ce alții au mai multă energie a morții. Oamenii cu o energie dominantă a morții își răspândesc influența asupra altora. Aceasta este o descriere simplificată a biofililor și necrofililor, conform lui Fromm.
Odată, am plecat în natură cu toată firma unde lucram. Colegii s-au adunat și au decis să facă un picnic. Ne-am dus lângă un lac.
Acolo am aprins un foc. Am cules fructe și ciuperci. Am mâncat bine în aer liber. Și am lăsat locul curat în urma noastră, deoarece suntem oameni responsabili. Nimeni nu s-a îmbătat sau nu s-a certat, toți ne-am relaxat. Însă șeful acestei mici organizații a observat un tânăr angajat promițător.
Acest angajat energic era întotdeauna precis, ordonat, urma diverse cursuri de pregătire și se dezvolta personal, adesea spunea citate motivaționale. Dar ceva îl neliniștea pe șef. Il deranja. Nu putea înțelege ce se întâmpla cu el. Și a început să observe tânărul într-un cadru mai relaxat.
Aveam nevoie de crengi pentru foc, iar pădurea era plină de ele. Însă angajatul avea cu el un topor ascuțit și a început să taie ramurile de pe copaci. Cu bucurie! L-au oprit și i-au arătat cum să adune lemne uscate. A acceptat. Apoi, a cules un buchet mare de flori din pădure și i l-a oferit cu un zâmbet unei fete. A scos florile cu tot cu rădăcină. De ce? Abia ce sosiserăm. Florile de pădure se usucă repede și își pierd farmecul. E mai bine să le admirăm pur și simplu…
Fata i-a spus asta. Tânărul s-a enervat, dar s-a abținut. Apoi a mers să arunce pietre la gărgărițe. Hopa! Se gândea la ceva și arunca pietre. Încerca să lovească în mijloc. L-au oprit din nou. Și din nou s-a enervat, dar s-a controlat.
Aceste gesturi mărunte au alertat șeful. Și nu degeaba. Ulterior, acest angajat s-a adresat superiorilor și s-a oferit pentru funcția de șef, pentru că șeful era în vârstă și bolnav. Boala de care suferea era una fără tratament și putea oricând să moară. Așa arăta statistica morților la vârsta aceasta. Și cine va continua să lucreze și să îndeplinească planurile?
“Eu sunt foarte eficient, bine pregătit”, spunea el. “Da, eficiența mea este mai mare. Luați-mă. Și trimiteți-l pe el la pensie sau pur și simplu concediați-l. Nu e nimic personal, este doar mai util așa. Oamenii mor, nu-i așa? Și cei bătrâni și bolnavi mor mai des.”
În plus, cu acest angajat energic, nimeni nu voia să lucreze în același birou. Toți începeau să se simtă rău. Și problemele începeau să apară. Oamenii evitau să vorbească cu el cât mai mult posibil, vorbea politicos, dar în principal despre subiecte precum crime, moarte, accidente, catastrofe, boli incurabile și altele. Asemenea știri îl atrăgeau.
Apoi, acesta a plecat de bună voie. A găsit un loc de muncă mai bun, la un crematoriu. Și se spune că a avut succes acolo. Arăta minunat, cu obrajii roșii și plin de viață. A iubit foarte mult munca sa nouă, vorbea numai despre ea când se întâlnea cu oamenii. Descria în detaliu toate noutățile.
Dacă cineva reduce toate conversațiile la accidente, distrugeri, decese, evenimente nefericite, dacă discută în mod obsedant despre moarte sau boala, dacă se amuză de emoții și sentimentele profunde, ceva nu este în regulă cu acea persoană. Thanatos, zeul morții, îl guvernează pe aceasta.
Acești oameni nu sunt răi. Dar sunt puțin diferiți, știți. E greu să lucrezi cu ei. Rămâne doar să sperăm că vor găsi o profesie bună și social utilă. Sau își vor dedica viața scrierii de cărți științifice seci, care demonstrează că nu există nimic miraculos. Nu există viață după moarte. Există doar moartea, care încheie totul…
