Cum sa ne dam seama daca ceea ce facem in viata este corect

Acesta este mesajul pe care ni-l transmite frumoasa poveste cunoscuta sub numele de ‘Inima perfecta.’

Inima perfecta

Intr-o buna zi un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca el are cea mai frumoasa inima din lume. In scurta vreme, s-au strans in jurul lui o multime de curiosi si trecatori. Inima lui nu avea nicio crapatura, nici cea mai mica zgarietura nu se vedea pe ea. Da, au cazut cu totii de acord… Era cu adevarat cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Cu cat oamenii ii admirau inima mai mult, cu atat tanarul se lauda si mai tare cu inima sa frumoasa. Era tare mandru de ea… Deodata, un batranel isi face loc in fata multimii si spune cu o voce linistita, ca pentru sine: “Si totusi, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasa ca inima mea”. Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a a tanarului, s-au indreptat catre inima batranului. S-au uitat cu totii la inima ce batea in pieptul batranului. Intr-adevar, inima batranului batea cu putere, insa era plina de cicatrici. Avea locuri de unde bucati din ea fusesera smulse si alte bucati puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine si se puteau vedea si cateva margini crestate. Ba mai mult, in anumite locuri ale inimii erau scobituri adanci din care bucati intregi lipseau. Oamenii se uitau muti de uimire la batran. “Cum poate sa spuna ca inima lui este mai frumoasa?”, sopteau intre ei. Tanarul s-a uitat si el atent la inima batranului, a vazut in ce stare se afla si a inceput sa rada. “Probabil ca glumesti”, a spus acesta. “Uita-te la inima ta si uita-te si la inima mea. Inima mea este perfecta, pe cand a ta este toata numai cicatrici si lacrimi.” “Da”, a spus cu blandete batranul. Inima ta arata perfect, insa nu as schimba-o niciodata cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am dat dragostea mea – smulg o bucata din inima si le-o dau lor, iar ei adesea imi dau o bucata din inima lor care se potriveste in locul gol din inima mea. Dar fiindca bucatile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colturoase si aspre pe care le pretuiesc deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o.”

Iată dovada lui Albert Einstein că Dumnezeu există! Toată lumea trebuie să citească asta.

Un profesor de filosofie ateu le vorbea studenților despre dezacordul științei cu ideea existenței unui Dumnezeu atotputernic. Acesta l-a rugat pe unul dintre studenții săi creștini nou-veniți să se ridice în picioare, și iată ce a urmat: Profesorul: Ești creștin, așa-i băiete? Studentul: Da, domn' profesor. Profesorul: Așadar, crezi în Dumnezeu? Studentul: Desigur, domn' profesor. Profesorul: Ce părere ai, DUMNEZEU e bun? Studentul: Cu siguranță. Profesorul: DUMNEZEU e ATOTPUTERNIC? Studentul: Da. Profesorul: Fratele meu a murit de cancer, deși s-a rugat necontenit la DUMNEZEU că să îl vindece. Noi, oamenii, facem tot ce ne stă în putere să ne ajutăm aproapele, cel puțin majoritatea dintre noi, dar DUMNEZEU n-a făcut nimic în cazul meu. Cum mai poți considera un astfel de DUMNEZEU ca fiind unul bine-intenționat? Ă? (Studentul nu a răspuns nimic.) Profesorul: Nu știi să răspunzi, așa-i? Nu-i nimic, tinere, îți repet întrebarea, e DUMNEZEU bun sau nu? Studentul: Da. Profesorul: Dar Diavolul, o fi și el bun? Studentul: Nu. Profesorul: Ia zi-mi, Diavolul de unde provine? Studentul: Tot DUMNEZEU l-a creat... Profesorul: Bun. Atunci ia zi-mi, băiete, pe lume există și rău? Studentul: Da. Profesorul: Răul e omniprezent, am dreptate? Iar DUMNEZEU a creat tot ce există, nu? Studentul: Ba da. Profesorul: Pai și-atunci, cine a creat răul? (Studentul nu a răspuns nimic.) Profesorul: Boli există? Dar imoralitate? Ură? Urâțenie? Întâlnești în lume toate astea, nu? Studentul: Da, domn' profesor. Profesorul: Și-atunci, pe-astea cine le-a creat? (Studentul a tăcut.) Profesorul: Potrivit științei, percepem lumea prin intermediul celor 5 simțuri. Așa că ia spune-mi tu mie... l-ai văzut vreodată pe DUMNEZEU? Studentul: Nu, domn' profesor. Profesorul: L-oi fi auzit, atunci?! Studentul: Nu, domn' profesor. Profesorul: L-ai simțit vreodată pe DUMNEZEU, I-ai simțit gustul, sau L-ai mirosit? Ai trăit vreo formă de percepție de orice fel legată de DUMNEZEU? Studentul: Nu, domn' profesor. Mă tem că nu. Profesorul: Și totuși crezi în El? Studentul: Da. Profesorul: Știința oferă dovezi palpabile, demonstrate empiric, că DUMNEZEU nu există. Poți să infirmi asta? Studentul: Nu. Eu cred în El, și-atât. Profesorul: Da, crezi în El. Credință... Știința vine cu dovezi, și tu ai credință. (Din acest moment, studentul începe să-și confrunte el profesorul.) Studentul: Domn' profesor, dar căldura există? Profesorul: Da. Studentul: Dar frig există? Profesorul: Da. Studentul: Vă-nselați, domn'profesor. Nu există așa ceva. (Sala de curs a amuțit, surprinsă de întorsătură neașteptată a discuției.) Studentul: Domn' profesor, întâlnim căldură puternică, supracăldura, megacăldura, căldură incandescentă albă, căldură slabă sau căldură zero. Dar niciodată frig. Putem avea temperaturi cu 272 de grade sub punctul de îngheț, dar nu avem mijloacele de a investiga temperaturi mai joase de atât (n.r.: temperatura cea mai scăzută măsurată vreodată în Univers, respectiv temperatura Nebuloasei Bumerang). Pur și simplu nu există conceptul de frig. Este doar o denumire inventată pentru a desemna absența căldurii. Nu putem măsură frigul. Căldură este energie. Așadar, ar fi aberant să considerăm că frigul este opusul căldurii, domn' profesor, când de fapt frigul este absența căldurii. (Audienta din sală a rămas încremenită, iar tensiunea plutea în aer.) Studentul: Dar despre întuneric ce părere aveți, domn' profesor? Există întuneric? Profesorul: Normal. Apune soarele, se face beznă, doar vezi cu ochii tăi. Studentul: Vă înșelați din nou, domn' profesor. Întunericul este absența unui lucru, respectiv a luminii. Întâlnim lumina slabă, lumina normală, lumina puternică, lumina intermitentă... Am putea vorbi despre conceptul de întuneric doar dacă ar există momente când lumina lipsește complet. Iar așa ceva nu există. Dacă ar exista întuneric, în mod normal am putea să creștem și gradul de întuneric, am avea o scală valorică și pentru asta, nu? Profesorul: Bun, am înțeles. Spune-mi odată unde vrei să ajungi, tinere. Studentul: Domn' profesor, astfel vă pot demonstra ușor că premisele dumneavoastră științifice sunt eronate. Profesorul: Eronate? Poți să-mi explici de ce? Studentul: Speculați premisa dualității. Dacă susțineți că există viață și moarte, în mod logic afirmați că există un DUMNEZEU bun și un DUMNEZEU râu. Pentru ca două lucruri să fie diametral opuse, cele două trebuie să fie concepte finite, măsurabile. Iar știință nu poate să explice un gând, domn' profesor. Deși folosește electricitatea și forțele magnetice, știința n-a văzut niciuna dintre acestea, ce să mai vorbim despre înțelegerea lor în profunzime. Ca să ne raportăm la conceptul de moarte că fiind opus conceptului de viață, ar însemna să considerăm că moartea este ceva palpabil. Iar moartea nu este ceva ce se opune vieții, moartea desemnează de fapt absența vieții și nimic mai mult. Având în vedere aceste lucruri, spune-ți-mi, vă rog, domn' profesor, îi învățați pe studenți că se trag din maimuță? Profesorul: Dacă te referi la procesul natural al evoluției, atunci da, desigur. Studentul: Ați observat vreodată evoluția cu ochii dumneavoastră atunci? (Profesorul a scuturat din cap că nu și pe fată i-a încolțit un zâmbet, uimit și impresionat de concizia discursului argumentativ al studentului său) Studentul: Din moment ce nimeni n-a observat vreodată procesul evoluționist în plină desfășurare, și nimeni nu poate dovedi că acest proces ar avea un caracter continuu, de fapt dumneavoastră nu faceți altceva decât să vă impuneți punctul de vedere. Și în acest caz, domn' profesor, nu sunteți mai degrabă predicator decât profesor? (Sala a izbucnit în urale) Studentul: Există printre noi cineva care să fie observat creierul domnului profesor cu proprii ochi? (Sala a fost cuprinsă imediat de hohote de râs) Studentul: Există cineva care să fie auzit, simțit, atins sau mirosit creierul domnului profesor?... Nu?! Se pare că nu! Și-atunci, potrivit prescripțiilor științei empirice, demonstrabile și atât de exacte, putem desprinde concluzia că dumneavoastră, domnule profesor, nici nu aveți, de fapt, creier! Vă rog să-mi scuzați îndrăzneală, dar, în aceste condiții, cum puteți să ne pretindeți să mai ascultăm măcar ceea ce ne spuneți? (Sala a amuțit din nou. Năucit, profesorul și-a fixat studentul cu privirea și, fără să schițeze vreun gest, a replicat moale...) Profesorul: În cazul asta, va trebui să mergeți pe încredere, băiete. Studentul: Întocmai, domn' profesor! Încredere și credință! Legătură dintre Om și DUMNEZEU este tocmai CREDINȚĂ! Asta este tot ce pune lucrurile în mișcare. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Fiecare dintre noi intalneste greutati in drumul sau in viata. insa acest lucru este normal, iar tu trebuie sa cauti modalitati prin care sa le faci fata, pentru a te privi pe tine si viata ta dintr-un alt unghi. Uneori nu dam atentie detaliilor. De fapt, doar daca nu esti un milionar, nu traiesti intr-un castel si nu conduci un bolid, nu inseamna ca esti un ratat. Lucrurile stau cu totul si cu totul altfel.

1. Relatia ta nu este atat de dramatica cum ar putea fi

Drama nu este o trasatura a maturitatii. Odata ce inaintam in varsta, devenim mai „copti” la minte, intelepti si intelegatori. Daca anterior relatiile tale erau pline de drama, iar acum acestea sunt mai stabile, inseamna ca esti pe calea corecta.

2. Nu iti este frica sa ceri ajutor si sprijin

Sa ceri ajutor – nu este o demonstrare de slabiciune. Niciun om nu a devenit de succes fiind singur. Pentru a atinge un scop ai nevoie de munca de echipa. Cererea ajutorului este semnul care demonstreaza ca ai crescut ca personalitate.

3. Ai standarde inalte fata de propria persoana

Nu vei tolera niciodata un comportament agresiv, nici de la societate, nici de la propria persoana. Faci apel catre tine si catre ceilalti oameni sa fie raspunzatori pentru actiunile lor. Acum nu iti mai pierzi timpul cu „vampirii energetici”, care existau anterior in viata ta.

4. Ai scapat de tot ce te nemultumeste

S-ar putea sa ti se pare asta a fi narcisism. insa nu este asa. Sa te iubesti pe tine insuti – este o regula de baza a succesului. Iubeste-te intr-atat incat sa spui NU la tot ce te face nefericit, ce te impiedica sa obtii ce iti doresti.

5. Te mandresti atunci cand te privesti in oglinda

Trebuie sa pretuiesti fiecare moment. Chiar daca nu faci asa cum iti doresti, incearca sa fii mandru de ceea ce vezi in oglinda. Iubeste-te, pentru ca esti unic.

6. intelegi ca esecurile si greselile sunt parti componente ale succesului

Nu orice reuseste sa fie intotdeauna la inaltime. Viata este alcatuita din victorii si esecuri. Priveste-ti esecurile ca pe niste trepte spre mai bine. De fapt, o asemenea idee ca „ghinion” nu exista. Trebuie sa inveti sa accepti aceste momente ca fiind parti ale calatoriei tale interesante.

7. Ai propria echipa de sustinatori, alcatuita din oameni care sunt gata sa te ajute in orice moment

Daca ai prieteni care sunt gata sa te ajute in orice moment, inseamna ca ai reusit. invatand sa recunosti semnele tradarii, vei putea sa scoti din anturajul tau pe cei care te pot lasa balta in orice moment.

Publicitate

8. Te plangi rar

Pentru ca chiar intelegi ca nu ai motive pentru a te jelui. Daca anterior ai trecut printr-o experienta ingrozitoare, daca ai suferit pierderi, atunci ceea ce va urma in viata ta nu va mai fi atat de dureros. Oamenii de succes stiu acest lucru.

9. Te bucuri pentru succesele celorlalti

Daca cineva a obtinut succes inaintea ta, asta nu inseamna ca tu esti un ratat. Aplauda oamenii care ajung pe culmi. Cu cat mai multa energie pozitiva oferi oamenilor, altor succese, cu atat mai multe sanse ai ca sa devii si tu un invingator.

10. Ai scopuri pe care vrei sa le atingi

Daca nu ai un vis pe care sa il urmezi, tu pur si simplu mori incet incet. Oamenii de succes isi identifica noi scopuri pentru, se lasa atrasi in acest joc si le transforma in realitate.

11. Ai visuri care se indeplinesc

Indiferent de „esecurile” din viata, trebuie sa-ti continui drumul lung spre visurile tale. Trebuie sa faci tot posibilul pentru a o realiza.

12. ii compatimesti pe altii

Un om fara mila este un om mort in interior. Cu empatie vei furniza lumii energie pozitiva si iubire. Oamenii de succes stiu despre acest lucru.

13. Iubesti si esti iubit

Iubirea este periculoasa, si chiar ingrozitoare pentru oameni. Este unicul sentiment pentru care luptam mereu, insa alaturi de aceasta emotie este legata teama de a fi respins. Daca ti-ai deschis inima pentru a iubi si a fi iubit, inseamna ca ai succes.

14. Nu iti pasa ce cred altii

stii ca nu poti fi pe placul tuturor. stii ca nu trebuie sa fie standarde dupa care societatea sa ii judece pe oameni. Ai incredere in tine si in partenerul tau si nu te mai intreba ce o sa spuna altii.

15. Analizezi situatiile pozitiv

Viata poate sa fie plina de dezamagiri – asta in cazul in care tu o vezi asa. Daca nu, atunci priveste-ti esecurile ca pe niste lectii din care sa inveti.

16. Accepti ceea ce nu poate fi schimbat

Accepta realitatea, in viata sunt o multime de lucruri care nu pot fi schimbate. Tot ce poti tu sa faci este sa iti schimbi viziunile. Daca stii sa iti schimbi atitudinea fata de momentele negative, esti un om de succes.

17. Esti fericit

Cred ca acesta este singurul indicator care arata succesul tau. Nu conteaza cati bani ai in cont, cat de luxoasa este casa ta si in ce tari mergi in vacanta. Daca esti fericit, ai reusit in viata, arata dozadesucces.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Dezvoltare Personala
„Uita-te la lucrurile pe care le iubesti: iti plac foarte mult ? S-a legat foarte tare de ele inima ta? Leapada-te de ele. Domnul cere de la tine aceasta lepadare, El, Care a asezat legea iubirii nu ca sa te lipseasca pe tine de iu­bire si de cele iubite, ci ca tu, lepadand iubirea tru­peasca, sa primesti iubirea duhovniceasca, nepriha­nita, sfanta, care este cea mai mare fericire. Cela ce a simtit iubirea duhovniceasca va cauta cu scarba la dragostea trupeasca, va privi la ea ca la o schimonosire hada a iubirii. Intrebi cum sa te lepezi de cele ce le iubesti, caci ele au prins, parca, radacini in inima ta ? Spune despre ele lui Dumnezeu: “Aces­tea, Doamne, sunt ale Tale, iar eu cine sunt ? Zidire neputincioasa, care nu are nici o insemnatate”. “Astazi, inca mai calatoresc pe pamant, inca mai pot fi de folos cu ceva celor iubiti ai mei; maine, poate, voi pieri de pe fata pamantului, si nu voi mai fi nimic pentru ei !”. “Voiesc sau nu voiesc, va veni moartea, vor veni alte cumpene, smulgandu-ma in chip silnic de cei pe care ii socoteam ai mei, iar ei deja nu vor mai fi ai mei. De fapt, nici nu erau ai mei; intre mine si ei era o oarecare legatura; amagindu-ma cu aceasta legatura, eu ii numeam, ii socoteam ai mei. Daca ar fi fost cu adevarat ai mei, ar fi ramas ai mei pentru totdeauna”. “Zidirile sunt numai ale Ziditorului: El este Dumne­zeul si Stapanul lor. Ceea ce este al Tau Iti dau, Doamne al meu: acestea mi le-am insusit pe nedrept si in zadar”. Pentru ei este lucru mai de nadejde sa fie ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Vesnic, Pretutindenea ­Fiitor, Atotputernic, cu nemarginire Bun. Pentru cel care este al Sau, El este Cel mai credincios, Cel mai de nadejde Ajutator si Acoperitor.”  - Sfântul Ignatie Briancianinov „Oare ai fost la ţarină când se treiera grâul? Când e zăpuşeală şi linişte, se stă şi se aşteaptă să bată vântul. Căci fără vânt nu se poate despărţi pleava de grâu. Iar când vântul începe să bată, toată lumea se umple de bucurie. Căci vântul îi ajută cel mai bine la curăţat. Într-o clipită vântul ia pleava şi rămâne grâul pe ţarină. Însuşi Domnul nostru Iisus, Mântuitorul şi Învietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu că este slobod: Duhul unde voieşte suflă. /Io. 3:8/ Cu adevărat, unde vrea şi când vrea.” - Sfântul Nicolae Velimirovici ”Cel mai important e să fii acolo, pe calea cea strâmtă. Ce credeţi, că trăitorul este musai cel ce face paraclise şi acatiste şi crede că face mare ascultare, ignorând adevărurile de bază ale Bisericii? Ascultarea se face până la măntuire. Adică, când ţi-a periclitat starea de mântuire, nu mai asculţi. – Şi cum îţi dai seama? – Foarte simplu. Când trăieşti puţin, Dumnezeu îţi descoperă mult. Tu să-ţi faci datoria ta de creştin, că-ţi dă El înţelepciunea căreia nu-i vor putea sta împotrivă toţi potrivnicii.” - Parintele Iustin Parvu  
”Cat priveste sectele, sunt linistit. Ei sunt ca niste lupi care curata padurea de hoituri. Iar daca sunt si platiti, e si mai grav.” - Parintele Arsenie Papacioc
 
”În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.” - Sfântul Apostol Ioan
”Sa te razbuni tu personal, este o foarte mare greseala, pentru ca atunci ramai dator tu. Dar, daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine. Pentru ca la El este toata razbunarea, la El este tot. Dar ai voie sa te aperi. Ai voie sa te aperi de rau­facatori, caci spune Mantuitorul: Daca stii ca vine furul, nu-l lasa sa-ti sparga casa! Si sigur, inseamna ca te vei lupta cu el. Nu sta numai cu mainile intinse, sa nu-i faci loc, ca el da peste tine. Sigur ca si tu trebuie sa te aperi, si din toata treaba aceea el poate iesi ranit. Deci, este voie sa te aperi cu orice chip. Dar razbunarea nu este crestineasca si nu te rezolva. Din contra, dupa ce te-ai razbunat, ramai mai departe dator la Dumnezeu, foarte mult. Dar asa, ramane Dumnezeu dator la tine…” - Parintele Arsenie Papacioc ”… l-am vazut pe satana unde a cazut din cer pe pamant, a cazut printre oameni si – a ramas. El, razvratitul cerului, a vestit: „cel mai bine ma simt printre oameni; si eu am raiul meu, acesta sunt ei: oamenii…” - Sfantul Iustin Popovici” Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!