Cum sa identificam persoanele negative din jur care ne trag in jos! In primul rand au mereu ceva impotriva cand tu ai o idee!

"Fiecare persoana trebuie sa se accepte, sa se pretuiasca si sa se trateze cu aceeasi grija cu care ar trata pe cineva pe care il iubeste." Vreau să-ţi amintesc că viaţa unui om nu mai e viaţă dacă nu e în echilibru şi că partea sufletească merită la fel de multă grijă şi atenţie ca celelalte aspecte. Nu te amăgi că mâine o să ai timp şi pentru tine, că după ce vei fi împlinit din punct de vedere material atunci te vei ocupa şi de ceea ce contează cu adevărat. S-ar putea ca mâine să fie prea târziu, sau mai bine zis eşti deja în întârziere, ce mai aştepţi? Am cunoscut oameni care după ce s-au dedicat cu trup şi suflet scopurilor materiale şi după ce au acumulat tot ce îşi doreau, şi-au dat seama că nu asta îi împlineşte, şi-au dat seama că le lipseşte ceva, un gol pe care ei încercau în zadar să-l umple cu bucuriile scurte şi trecătoare oferite de bani. Oare este nevoie ca fiecare om să experimenteze bogăţia şi sacrificiul pentru bani pentru a-şi da seama că nu asta îl împlineşte? Nu, nu este nevoie. In adâncul tău ştii că ai deja tot ceea ce ai nevoie pentru a fi fericit, deoarece doar acolo se află ceva ce nu ai cum să găseşti în lumea de afară - liniştea interioară. Criza prin care trece omenirea nu e neapărat financiară, e o criză de iubire şi de compasiune. Am uitat să ne iubim unii pe alţii pentru că am uitat că şi ceilalţi sunt suflete ca şi noi, cu aceleaşi nevoi sufleteşti. Foamea oamenilor nu e doar una de natură fizică, oamenilor le este foame de divin, pentru că într-un fel sau altul fiecare om ştie că natura lui adevărată este una spirituală. Setea de informaţie nu exprimă altceva decât nevoia de a ne linişti mintea, pentru că dacă mintea nu primeşte ceea ce caută ea nu va înceta niciodată să ne chinuie. Însă nu putem afla liniştea cu mintea, nu e posibil, istoria ne-a arătat de atâtea ori că până în prezent omenirea nu a căutat unde trebuie. Şi atunci de ce ne încăpăţânăm să repetăm istoria? Scrisoarea mea e ca o rugăciune intensă pe care sufletul tău ţi-o adresează, aceea de a-l asculta, de a-l iubi şi de a-i acorda locul pe care şi-l merită în viaţa ta. În caz contrar, durerea lui nu va trece neobservată şi se va răsfrânge asupra ta şi a celor dragi ţie, fără să înţelegi de ce nu-ţi merg lucrurile şi te vei amăgi că împlinirea unor dorinţe va ţine loc stării de nelinişte pe care ai tot ignorat-o. Ştiu că e greu, dar indiferent ce te doare acum, indiferent cu ce griji te chinuie mintea, opreşte-te puţin. Opreşte-te şi ridică-te deasupra vieţii tale, ridică-ţi ochii spre cer şi înalţă-te asemenea unei păsări care vrea să-şi vadă de sus cuibul. Priveşte-te cum te zbaţi, pentru ce anume te zbaţi, observă-ţi fricile, încercările, coşmarurile şi, fără a te critica, întreabă-te dacă merită şi dacă nu cumva tocmai din cauza lor nu vedeai soluţia până acum. Pentru a găsi răspunsul la orice frământare e nevoie să te aşezi pe un alt nivel decât cel în care erai când te-a lovit frâmântarea. De fapt, e nevoie să înveţi să urci sau să zbori, cu efort şi voinţă, cu alte cuvinte să-ţi asculţi sufletul. Adela Haru @ Sursa: LifeinBalance.ro Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Prieteniile autentice sunt greu de legat, dar sunt extrem de preţioase. Unii dintre noi ajung să le aprecieze numai după ce au cunoscut şi cealaltă latură, mai puţin frumoasă, a unei relaţii de prietenie. Psihologii spun că putem să aflăm singuri dacă avem prietenii “toxici” fără prea mare efort, însă trebuie să rămânem perseverenţi în a ne respecta decizia.

O zicală veche spune: “Cu asemenea prieteni, cine mai are nevoie de duşmani?”, cam aşa se simt şi cei care sunt mereu înconjuraţi de persoane care pretind că le sunt prieteni, însă prin atitudinea şi comportamentul lor nu fac decât să demonstreze contrariul.

De obicei, nu ajungem să recunoaştem numai dupâ câteva discuţii dacaă aveam de-a face cu o astfel de persoană, fiind nevoie de o perioadă de timp pentru a afla dacă persoana respectivă este deschisă să lege o relaţie de prietenie autentică,sinceră sau nu vrea decât să profite de condiţia socială, de situaţia financiară sau de faptul că suntem într-un anumit grup pentru a ne face să credem că putem fi prieteni.

Aşteptările pe care le avem şi încrederea pe care o acordăm acestor persoane pot fi în timp motive de dezamăgire dacă nu ne alocăm suficient timp pentru a vedea care sunt motivele pentru care ne-am dori să investim timp şi energie într-o relaţie cu o asemenea persoană. “Atunci când legăm o relaţie de prietenie facem multe proiecţii asupra celuilalt ca urmare a ceea ce ne spune, însă nu putem ştii încă de la început care sunt adevărate intenţii şi ce gândeşte. Abia după ce trece o perioadă, ne dăm seama ce avem în comun, dacă este o relaţie sinceră şi persoana este de încredere”, spune psihologul Alina Perşa.

Cum recunoaştem o prietenie toxică?

Unele persoane au avut ocazia încă din adolescenţă să aibă astfel de prietenii care pentru unii au însemnat o schimbare drastică a comportamentului, în sens pozitiv sau negativ. Unele persoane pot reacţiona drastic atunci cât observă că persoanele în care au avut încredere şi cărora le-au împărtăşit secrete despre băiatul drăgut din clasa paralelă sau divorţul părinţilor. De cele mai multe ori, astfel de prietenii toxice apar încă din adolescenţă şi pot fi destul de periculoase mai ales dacă cei în cauză nu îşi dau seama la timp pe cine au alături. Pe de altă parte, aceşti prieteni toxici au grijă să copieze temele, să îi mintă pe părinţi, având o susţinere solidă pe spatele celorlaţi, să se folosească de anumite lucruri pentru a obţine beneficii în scop personal.

Publicitate

“Când ieşi din copilărie, câmpul se lărgeşte. Conştientizezi poate într-un mod dureros că nu eşti stăpânul Universului cum erai până atunci regele asupra căruia se revărsau iubirea şi atenţia părinţilor. Începi să îţi faci prieteni şi începi să înveţi lucruri despre cei din jur, dar şi despre tine în raport cu ceilalţi, ce îţi place, ce nu, cu ce ai putea să fii de-acord”, explică psihologul.

Ulterior, când devenim adulţi, aceste prietenii toxice sunt mai uşor de identificat, însă asta nu înseamnă că nu pot apărea şi la această vârstă dezamăgiri, mai ales dacă vorbim despre legături care durează de o perioadă lungă de timp. Există câteva indicii care ne pot semnala faptul că prietenul nostru face parte dintr-o astfel de categorie:

1. Trăsăturile de personalitate – acestea se dezvăluie în timp, însă dacă suntem cu băgare de seamă pot fi identificate mai ales când persoana sau relaţia trece printr-o situaţie de criză sau are o problemă. De obicei, prietenii toxici vorbesc doar despre persoana lor, propun o rezolvare care să fie numai în beneficiul lor, încercând să ne convingă contrariul, ne fac să ne simţim vinovaţi pentru ceea ce ni se întâmplă, fără a-şi asuma vreo responsabilitate, nu dau prea multe explicaţii pentru comportamentul lor încercând să exagereze alte aspecte care ţin de alte persoane.

2. Se compară mereu cu noi sau cu cei din jur – construiesc în mintea noastră afirmaţii care ne fac să ne simţim inferiori, să nu avem respect faţă de propria muncă, de propriul corp prin compararea cu ceilalţi care au sau sunt cu un nivel mai sus din punct de vedere profesional sau personal. Au pretenţia ca prin munca celorlalţi ei să se realizeze ca şi cum cineva le-ar datora ceva subliind că aşa se procedează sau asta ar trebui să faci dacă eşti un “bun prieten”.

3. Acţionează în cele mai multe situaţii ghidaţi de impulsul de moment şi nu în funcţie de sentimente şi emoţii, bazându-se pe credinţa fermă că li se vor ierta toate greşelile.

Psihologii ne recomandă ca să ţinem cont de următoarele aspecte atunci când ne alegem prietenii: “Prietenia înseamnă ajutor reciproc, sprijin afectiv, susţinere în procesul de integrare socială. Relaţia de prietenie se sprijină pe trăirea sentimentului similarităţii în idei, credinţe, apartenenţa socială. Ea apare şi se dezvoltă în timp, prin cunoaştere reciprocă, prin parcurgerea împreună a unor evenimente deosebite, prin probe care trebuie mereu reîntărite”, încheie psihologul.

Sursa: adevarul.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Trăieşte fara sa te prefaci. Iubeşte fara sa depinzi. Asculta fara sa judeci. Vorbeste fara sa jignesti! În timpul războiului, viaţa era tare grea şi oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil şi asta fără niciun ban. A doua zi, încă din zori, mulţi prichindei se strânseseră în faţa casei care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros că prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie … Dar omul a observat că undeva, la marginea curţii, aştepta cuminte o fetiţă. După ce toţi ceilalţi copii şi-au ales ce pâini au vrut şi au plecat cu ele, fetiţa s-a apropiat şi ea de primul coş şi s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat şi în cel de-al doilea coş, dar şi acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coş a găsit o pâinică mică, mică, pe care niciun copil nu o băgase în seamă. Fetiţa a luat-o, a mulţumit frumos pentru pâine şi a plecat spre casă. Toată ziua a stat omul şi s-a gândit la cum se purtase acea fată şi, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puşi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineaţă, a aşezat pâinica deasupra celorlalte pâini şi a ieşit iarăşi cu toate coşurile în curte, unde copiii deja se strânseseră şi aşteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit şi s-au luat la harţă. La sfârşit, fetiţa noastră, care aşteptase cuminte, ca şi în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Şi de această dată, i-a mulţumit frumos omului şi s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aştepta. Când s-au aşezat la masă şi femeia a rupt pâinea, ce să vezi?!, galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt. – Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu aceşti bani? Dacă banii au ajuns din greşeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i şi du-i imediat înapoi! S-a întors fetiţa la casa omului şi i-a dat acestuia toţi banii; spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns: – Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare şi cum te-ai mulţumit chiar şi cu mai puţin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut şi cât eşti de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineaţă când vei veni să iei şi tu o pâinică, vei primi şi câte zece galbeni. Doamne, ce bucuroasă a fost fetiţa! Nu ştia cum să-i mulţumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fugă la mama ei şi i-a dat bănuţii, după care i-a povestit totul, iar mama a povăţuit-o şi de această dată, iar fata i-a urmat sfatul. Aşa se face că, de atunci, în fiecare dimineaţă, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalţi copii şi împărţea cu ei toţi bănuţii. Ştia că şi ceilalţi au nevoie de milostenie la fel de mult ca şi ea. “Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate învinge şi sărăcia şi bogăţia” (Sfântul Ioan Gură de Aur) Facebook arata articolele doar persoanelor care sunt interesate. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!