Cum sa gasesti fericirea adevarata

”Mama pentru-al ei copil are scumpe dezmierdări, Are inimă cu ochi, are ochi cu sărutări” (Sofocle) O vorbă populară spune, că ,,Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, așa că a creat mamele.’’ A creat mamele ca pe niște îngeri păzitori pentru fiecare copil și le-a trimis pe pământ să fie izvoare de iubire pură şi necondiţionată. Şi ce mai este oare mama, cu ce o mai putem compara? Mama este o icoană sfântă pe care o purtăm cu toţii în sufletul nostru. Mama este un ocean nemărginit de iubire, care se revarsă din belşug asupra noastră. Mama este o floare înmiresmată, cu petale de iubire, bunătate, dăruire, hărnicie, sacrificiu. Mama e soarele, luna, stelele ce luminează viaţa copiilor ei. Mama e ploaia caldă care ne picură în suflet cu stropi de zâmbet şi iubire. Mama e curcubeul ce apare după orice furtună din viaţa noastră. Mama e foc ce arde pe altarul iubirii pentru noi, mama e foc ce încălzeşte copiii ei, înfrigurați de vântul răutăților de tot felul, din lumea de azi. Mama e candela ce arde mereu cu flacăra speranţei, cu flacăra prieteniei sincere şi curate. Mama e cântecul duios de leagăn, cu cuvinte de iubire ce rămân imprimate pentru veșnicie în sufletul nostru. Mama e basmul spus la gura sobei în nopțile friguroase de iarnă. Mama e cufărul plin de amintiri frumoase, pe care îl deschidem ori de câte ori ne e dor de iubire și frumos. Mama e apa vie ce adapă setea noastră de iubire necondiționată, de pace și liniște sufletească. Mama e pâinea caldă și gustoasă, cu gust de iubire ce potolește foamea copiilor ei. Mama e izvor nesecat de răbdare, bunătate, blândeţe și sacrificiu. Mama e stânca peste care nu se poate trece când e în joc binele copilului ei. Mama este o războinică aprigă, cu mult curaj și cu putere nebănuită, gata de atac când copilul ei e în pericol. Mama e banca pe care ne aşezăm când suntem obosiţi și doborâți de povara problemelor vieții. Mama este refugiul nostru cald și primitor când suntem trişti şi dezamăgiți de cei din jurul nostru și de noi înșine. Mama este spitalul unde găsim vindecare și alinare pentru multe răni trupești și sufletești. Mama este rugăciune curată și fierbinte, ce se înalță ca tămâia la Cer și pe care Doamne, Doamne o împlinește îndată, fiindcă El iubește rugăciunea izvorâtă din iubire și sinceritate. Mama este locul de joacă cel mai frumos pentru copiii ei, indiferent de vârsta lor. Mama este Acasă, locul cel mai minunat din lume, unde întotdeauna suntem primiți cu brațele deschise, încărcate de iubire și dor. Mama e albinuţa harnică şi neobosită care muncește cu drag și spor, pentru a asigura ce e mai bun pentru copiii ei, pentru a le asigura un viitor sigur și luminos, pentru a le oferi tot ce ei i-a lipsit în viață. Mama e zâna din poveşti cu baghetă fermecată, ce transformă lumea copiilor ei într-o lume minunată, într-o lume de basm în care întotdeauna binele învinge răul, frumosul învinge urâtul, adevărul învinge minciuna, iubirea învinge ura, pacea învinge războiul, ș.a.m.d. Mama e cartea cu slove de înţelepciune din care copilul ei învaţă cum să fie un om cu un caracter frumos, un om de nădejde, un om adevărat. Mama e universul copiilor ei. Mama e Raiul, mama e o minune a Lui Dumnezeu. Mama ţine lumea întreagă pe umerii ei, fiindcă ea e un model de iubire, de dăruire, de jertfă, fiindcă ea e însăşi Viaţa. Am putea vorbi la nesfârşit despre mama, cea mai minunată fiinţă de pe pământ, despre mamaînger, cu aripi de lumină şi iubire infinită. Să fim, așadar, recunoscători Bunului Dumnezeu pentru că ne dăruiește fiecăruia pe drumul vieții un înger păzitor, care să ne vegheze la toți pașii și să ne iubim sincer și cu recunoștință mama, să-i arătăm în fiecare zi iubirea noastră, să-i dăruim fără zgârcenie, nu numai lacrimile și durerile noastre, ci și zâmbetele, îmbrățișările, împlinirile, dragostea noastră. Și dacă nu am avut o mamă – înger, cu aripi de iubire și lumină, să fim recunoscători și iubitori față de ceilalți îngeri pe care Bunul Dumnezeu ni i-a trimis pe drumul vieții ca să suplinească rolul mamei pe care aceasta nu a putut sau nu a dorit să și-l împlinească. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Daca vrei sa fii fericit o ora – trage un pui de somn.’

Daca vrei sa fii fericit o zi — mergi la pescuit.

Daca vrei sa fii fericit un an — mosteneste o avere.

Daca vrei sa fii fericit o viata intreaga — ajuta pe cineva.”

Ai ajuns in acel punct al vietii tale in care simti ca ai totul, si totusi ceva iti lipseste? Desi, in anumite situatii, succesul nostru exterior ar trebui sa fie suficient, totusi nu suntem fericiti. Lucrurile pe care le-am acumulat, statusul social si acumularile profesionale par dintr-o data sa fie mult prea fragile, prea goale.

Vrem ceva mai mult, insa acel ceva este intangibil. Libertate, dragoste. Suna ca niste cuvinte mari, catre care nu stim cum sa ne apropiem, sa le facem sa devina realitate.

Perceptia comuna a libertatii pare denaturata, atunci cand reusim sa gustam libertatea adevarata. Credem ca libertatea inseamna sa-ti fie permis sa faci ceea ce vrei si sa te duci unde alegi sa te duci. Aceasta definitie a libertatii nu tine cont insa de faptul ca persoana care ne controleaza si ne judeca cel mai mult suntem noi insine.

Adevarata libertate nu este ceva care sa-ti poata fi garantat sau furat de altcineva. Doar tu ai puterea de a-ti garanta tie insuti adevarata libertate.

Libertatea este acceptare de sine. Inseamna sa-ti permiti tie insuti sa fii, sa te eliberezi de nevoia disperata de aprobare din exteriorul tau, care ne determina sa ne limitam si sa ne controlam, si sa adoptam norme sociale neconfortabile pentru a ne potrivi in ele. Aprobarea din exterior nu va fi niciodata suficienta daca noi vom continua sa nu ne aprobam pe noi insine. Din cauza acestui lucru, incercam sa obtinem de la altii aceasta aprobare.

Publicitate

Cum sa umplem un gol din interior prin recunoastere si apreciere din exterior? Cum va putea aprecierea celorolalti sa inlocuiasca critica de sine? A inlocui iubirea de sine cu aprobarea din exterior e ca si cum ai da televizorul mai tare pentru a acoperi tipetele unui bebelus – un lucru care nu ajuta absolut deloc in situatia respectiva.

A deveni constient de acest lucru insemna sa faci o schimbare fundamentala de perceptie: de la a fi victima la a-ti asuma responsabilitatea.

In asta consta adevarata responsabilitate: sa preiei controlul asupra singurului lucru pe care il poti controla: alegerea pe care o faci in acest moment. Pe ce te concentrezi in acest moment?

Te poti concentra pe ceea ce cred oamenii despre tine sau te poti concentra pe a te iubi pe tine insuti. In asta consta puterea noastra ca oameni si asta este singura putere pe care o avem: puterea de a alege. Cand devii constient de asta, vei realiza cat de importante sunt alegerile tale din fiecare moment si cum cresc lucrurile pe care te concentrezi in fiecare moment.

Adevarata libertate inseamna eliberarea de vicitmizare. Inseamna sa-ti asumi responsbilitatea pentru ceea ce esti, sa te iubesti si sa ai incredere in vocea ta interioara. Cand gasesti libertatea adevarata, nimeni nu ti-o poate lua.

Sursa: aimee.ro

Nu te baza pe altcineva pentru propria fericire si apreciere. Numai tu poti fi responsabil pentru asta. Daca tu nu te iubesti si nu te respecti pe tine insuti – nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine. Accepta-te asa cum esti – cu totul, cu bine si cu rau – si fa schimbarile pe care TU le consideri potrivite – nu pentru ca altcineva vrea sa fii diferit.” – Stacey Charter

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate