“Viziunea fără acţiune este doar un vis. Acţiunea fără viziune este doar timp pierdut. Viziunea însoţită de acţiune poate face cu adevărat o diferenţă pozitivă” – Joel Barker
Trebuie sa fim constienti de faptul ca aceasta calatorie spirituala pe care o parcurgem in aceasta viata este o continuare a tuturor calatoriilor spirituale pe care le-am parcurs de-a lungul existentelor noastre anterioare, fiind mai mult sau mai putin constienti de acest lucru.
In zilele noastre cei mai multi oameni sunt preocupati de cunoasterea si intelegerea fenomenelor fizice si a aspectelor materiale cu care se confrunta in viata de zi cu zi, dar sunt aproape complet ignoranti in ceea ce priveste propria fiinta si potentialul benefic extraordinar ce este adormit in ei insisi. Pentru ei, lumea in care traiesc si exista este cea exterioara, ceea ce se vede si ne inconjoara.
Daca ar fi sa-i intrebam cine sunt, ei ar incepe sa se descrie prin numele lor, prin ocupatia, forma sau starea in care se gasesc in acea perioada a vietii, prin ce au fost sau vor sa devina, sau prin diferite aspecte neesentiale cu care se identifica mintea lor. Altii, interesati intr-o anumita masura de aspectele spirituale, vor spune ca sunt spirit divin sau suflet nemuritor, sau se vor descrie folosind alte concepte mai mult sau mai putin interesante sau spirituale, pe care mintea lor le-a adoptat si cu care au ajuns sa se identifice, fara insa a le cunoaste in profunzime.
Tocmai de aceea, asistam la o situatie paradoxala – fiintele umane sunt capabile sa calatoreasca in spatiul cosmic, dar ignora ceea ce se afla in profunzimea fiintei lor, sau se scufunda in cele mai adanci oceane, dar nu reusesc sa plonjeze in ele insele, ramanand insensibile la comorile ce zac in strafundurile sufletului. Identificandu-se complet cu personalitatea egotica limitata, efemera, nici nu banuiesc cine sunt in realitate ele insele, care este natura lor esentiala. Din aceasta perspectiva, putem spune ca cele mai multe fiinte umane, chiar aflate in stare de veghe, sunt profund adormite.
Egoul ne da iluzia ca avem o anumita personalitate, ca suntem limitati de timp si spatiu, desi tot el ne impinge sa actionam ca si cum am avea la dispozitie tot timpul din lume si ne face sa credem ca nimic nu poate sta in calea implinirii dorintelor noastre lumesti. In mod obisnuit, egoul este cel care gandeste, vorbeste, el isi insuseste trairile si actiunile noastre si tocmai de aceea este absolut necesar sa-i cunoastem mecanismele de functionare, pentru a nu mai cadea iar si iar in capcana identificarii cu el, considerandu-l adevarata noastra natura.
Atunci cand incepem sa observam starea de inconstienta ce ne caracterizeaza, starea de adormire in care ne aflam, cea care ne face sa realizam aceasta observare este chiar constiinta noastra, ce va determina gradat procesul de trezire spirituala. Tot ceea ce trebuie sa facem atunci este sa lasam lumina constiintei sa ne patrunda intreaga fiinta.
Astfel, vom realiza ca de fapt noi suntem una cu acea lumina, vom incepe sa cautam adevaratul sens al existentei noastre si vom descoperi adevaruri spirituale divine. Treptat, omul vechi se va transforma intr-un om nou ce va pune bazele unei umanitati intelepte. Ceea ce veti percepe va fi diferit, va fi intr-o lumina mai buna si va scoate din voi tot ceea ce este mai bun.
Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
