Fiecare dintre noi, în anumite perioade ale vieții, se adresează într-un fel sau altul lui Dumnezeu. Indiferent că este vorba despre o gospodină, un om de afaceri sau doar o persoană cu neliniște în suflet, toată lumea își înalță rugăciunile către Dumnezeu.
Dar cum putem să ne dăm seama dacă Dumnezeu ne-a auzit? Cum răspunde El chemărilor noastre? Unii oameni spun că rugăciunile noastre dispar în neant și că nu sunt auzite.
Primul lucru pe care trebuie să-l învățăm cu toții este că Dumnezeu aude toate rugăciunile noastre, fiecare dintre ele!
Dacă credeți că în răspuns la rugăciunea noastră trebuie să ni se arate, sau să ne vorbească, atunci vă voi dezamăgi – nu veți vedea și nu veți auzi nimic de genul acesta. El ne răspunde cu tăcere și liniște.
Probabil ați observat că atunci când vă înălțați sincer rugăciunea către Dumnezeu din inimă, pentru o clipă sufletul devine luminos și apare o senzație de liniște în voi. O liniște care vă calmează. Vocea minunată a Domnului nu o putem auzi, el comunică cu noi doar prin fapte.
Conștiința noastră este umplută de gânduri agitate despre treburile lumii și amintirile care curg într-un flux interminabil și se agită în diferite direcții. Simțurile noastre sunt atât de stimulate, încât în loc de o melodie a liniștii, răsună în cap un zgomot asurzitor al realității.
Dacă Dumnezeu vede că atenția copiilor Săi este absorbită de agitația lumii și organele lor de simț sunt aranjate să primească apeluri doar din lumea exterioară, și nu au timp pentru El, atunci El se retrage din viața acestor oameni.
Îi este trist să vadă că Templul Său, care ar fi trebuit să devină o slavă a puterii și măreției Sale, a devenit un zgomotos târg public, unde gândurile se mișcă fără încetare și fragmentele de energie divină se schimbă în bunuri materiale.
Dar chiar și în acel moment, El nu-și abandonează copiii, ci le trimite un înger ca ajutor, care ține în mână biciul auto-controlului și înlătură din templu gândurile despre îmbogățire.
Dacă o persoană este puternic concentrată pe ea însăși și pe succesul material, atunci va rămâne aproape surdă la vocea lui Dumnezeu și la rugăciunile celor din jur. Apoi doar îngerul poate să îi readucă pe astfel de oameni pe calea dezvoltării spirituale.
În primul rând, viața îl “bate” dur, și dacă aude vocea ei, atunci în calea lui va apărea un înger care-i va întinde mâna și-l va scoate din labirintul vieții pe drumul către Dumnezeu.
Dar observați că succesul poate fi diferit. O persoană poate urma calea dezvoltării spirituale și să aibă în același timp parte de succes în viață, doar dacă aduce beneficii și altora!
Așadar, orice ați face în viață, nu uitați să fiți buni, nu uitați să fiți milostivi și să respectați poruncile lui Dumnezeu. Încercați să ajutați oamenii din jurul vostru, fie că îi dați o mână de ajutor, fie că îi ajutați cu un ban, cu un lucru material, cu o vorbă bună, cu o îmbrățișare, cu un compliment pentru a-i înveseli, continuați să răspândiți bunătate.
