Lipsa iubirii de sine este începutul tuturor suferințelor. Iubirea de sine este fundația solidă a fericirii. Prin iubirea noastră față de noi înșine, întregul Univers se construiește în jurul nostru, nu invers.
Eroarea constă în faptul că oamenii s-au obișnuit să-și definească iubirea de sine prin intermediul altora. De exemplu: dacă o femeie este iubită de un bărbat ales de ea, înseamnă că și ea se iubește pe sine. Dar dacă acel bărbat dispare, ea încetează imediat să se iubească.
Cu alte cuvinte, această femeie își definește iubirea de sine prin relația cu bărbatul respectiv. Ea își oferă controlul iubirii de sine și al întregii vieți în mâinile altora.
Când te atașezi de această percepție a lumii, în care iubirea de sine trebuie să provină neapărat de la altcineva, survine o cădere în abis. Ideea este că modul în care ne raportăm la noi înșine determină modul în care ceilalți se vor raporta la noi. Nu invers.
Prin propriul nostru comportament, învățăm pe ceilalți cum să ne iubească. De aceea, femei care sunt percepute de toți drept „egoiste” pot avea relații bune. Nu din cauza faptului că bărbații sunt creduli, ci pentru că aceste femei le arată de la început cum trebuie să fie iubite, iubindu-se pe sine.
Cum putem identifica lipsa iubirii de sine?
Universul veghează asupra fiecăruia dintre noi. Ne plănuiește întâlniri cu oameni, ne supune la teste și ne oferă indicii. Se poate întâmpla ca unele persoane să nu fie iubite la fel cum iubesc ele. În astfel de cazuri, persoana poate deveni în mod natural tristă și poate suferi.
În realitate, nu este nimic înfricoșător în această situație. Această întâlnire este necesară pentru a reevalua valorile și concluziile, pentru a înțelege că fiecare are dreptul la propria alegere și propriile preferințe.
Înfricoșător este atunci când te arunci singur în relații în care ți se spune metodic și regulat că nu ești suficient de bun(ă) așa cum ești. Aici se ascunde semnul puternic al universului că nu te iubești pe tine însuți.
Această persoană nu ți-a fost dată în zadar. În loc să îți epuizezi energia și nervii în lupta pentru iubirea altcuiva, este foarte important să te axezi pe tine însuți.
Faptul că accepți să nu fii iubită este o consecință a lipsei iubirii de sine. Faptul că accepți să fii tratată mai prejos decât meriți arată că tu nu te iubești pe tine însuți.
Ce să faci în această situație?
Preia responsabilitatea deplină asupra ta, folosind semnul universului în beneficiul tău. Calibrează măsura iubirii de sine în funcție de propriul tău gust și dorințe: începe să te iubești pe tine însuți.
Iubirea de sine înseamnă respectarea limitelor personale, înseamnă încredere, înseamnă posibilitatea de a te exprima fără a schimba ceva la tine pentru a satisface dorințele altora.
Atunci când te iubești pe tine însuți, este puțin probabil să ai lângă tine o persoană care să-ți spună cu ușurință că nu ești așa cum trebuie să fii.
Cu toate acestea, e posibil! Într-un coșmar înfricoșător. Nu e înfricoșător dacă cineva nu te-a iubit în schimb și a plecat pe propria cale în viață.
E înfricoșător dacă prin lipsa iubirii de sine, vei cădea într-o captivitate tristă și vei rămâne cu o persoană care consideră că nu ești destul de bun(ă).
Ține minte: tu însuți, prin iubirea de sine le arăți și îi înveți pe alții cum să te iubească.
