Cu totii ne dorim sa fim apreciati de cei din jur! Cum ne afecteaza viata dorinta noastra de a fi apreciati de cei din jur si lipsa aprecierii!

Publicitate

“De îndată ce ţi-ai înlocuit gândurile negative cu unele pozitive, vei incepe să obţii rezultate pozitive.” – William Nelson.

Sa ne privim retrospectiv viata! Fiecare pentru el. Nu e greu, ne dam seama unde am gresit, unde am fi putut face lucrurile altfel, ce situatii puteam evita, ce trebuia sa zicem si lista poate continua.

Poate ai observat, sau poate nu ca nu m-am referit la lucrurile pozitive; in mintea mea, acum, lucrurile pozitive sunt cele ce trebuia facute.

Dar m-as putea gandi ca le-as fi putut face mai bine si mai usor? Da, normal! Insa majoritatea dintre oameni se gandesc la trecut ca la ceva negativ: “Daca as fi facut alfel, e… alta ar fi fost viata mea acum…” ai putea zice.

De ce ne chinuim noi pe noi astfel?

De ce in loc sa ne bucuram de viata asta minunata, ne-o intunecam cu amintiri negative? Probabil exista o explicatie stiintifica, in mod categoric s-au mai gandit si altii la asta. Opiniile mele sunt doar ale mele si le interpretez asa cum vreau eu.

De aici si explicatia logica, normala, naturala a acestei intrebari. Omul este liber sa aleaga ce doreste sa-si aminteasca despre trecut. El si numai el poate decide in fiecare secunda a vietii lui ce sa faca cu gandurile, cu faptele, cu toate calitatile si defectele lui.

El si numai el, omul, unicul, poate decide azi daca il afecteaza un trecut negativ sau daca il calauzeste un trecut pozitiv.

In fiecare zi a vietii mele mi-am dorit sa realizez cate ceva, orice, sa simt ca nu traiesc degeaba, sa simt ca am un rost in aceasta viata, sa simt ca ii pot ajuta si pe altii si, mai ales, intotdeauna mi-am dorit sa fiu apreciata.

De curand, insa mi-am dat seama ca asta e ceea ce caut de ani de zile, aprecierea.

Trist, dar adevarat. Insa niciodata nu este prea tarziu.

Publicitate

Rasfoind file din trecutul meu, realizez ca tot ceea ce am facut a fost in mare parte pentru a fi apreciata: fie ca am facut curatenie, mancare, temele de la scoala, ajutorul dat prietenilor si colegilor, familiei, felul in care ma imbracam, vorbeam sau mergeam, totul cersea aprecierea celor din jur.

Oare asta este un lucru pozitiv sau negativ despre trecutul meu?

Eu zic ca e un lucru bun pentru ca m-a ajutat sa cresc frumos, sa fiu mai buna, sa citesc si sa-mi dezvolt calitati si abilitati pe care altfel nu le-as fi dezvoltat.

Atunci cand vrei sa fii apreciat, devii mai bun, mai deschis la ce este nou, mai dornic sa asimilezi informatii si, nu in cele din urma, un om care merita sa fie APRECIAT.

Pana la urma fiecare om cred ca isi doreste asta. Aprecierea este un element important in viata noastra, de nelipsit as putea spune.

Insa sunt oameni care inteleg gresit asta. Daca nu reusesc nicicum sa obtina aprecierea celorlalti, atunci sigur vor face parte din categoria persoanelor care isi amintesc negativ trecutul.

Dar si asta se poate schimba cu putina vointa si cu multa onestitate.

Fii onest cu tine insuti si recunoaste ce-ai gresit, invata din acea greseala si fa mai bine data viitoare. Doar asa poti avea un viitor mai bun si cu mai putine regrete.

Fii perseverent si invata intotdeauna din trecut, insa traieste mereu in prezent. Viitorul va fi sigur mai bun si pentru tine!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență. E doar viața care ne învață lecții în fiecare secundă a ei.

Publicitate

Viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei. Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență! Orice ni se întâmplă are un scop bine definit.

Este alegerea noastră cum și ce vrem să vedem, ce credem și cum vom proceda în viitor. Putem alege să evităm sau să omitem să vedem și altceva decât că totul e o eroare a Universului.

De obicei alegem varianta care ne place, ni se potrivește cu dispoziția din acel moment și cu gradul de prezență a noastră în propria existență.

Putem opta să vedem peste tot semne și semnale, chiar și pe cele care nu sunt ale noastre. – Putem înțelege mesajele, sau le putem interpreta astfel încât să se adapteze după ego-ul nostru. Sau putem, pur și simplu, să tăcem și să privim cu ochi obiectiv ce ni se întâmplă.

Ca de obicei, totul este o alegere. – În loc să alegem să fim supărați pe viață, pe oameni, pe situații, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de câștigat dacă am sta puțin să vedem ce avem de învățat din cele ce ni se întâmplă?

Furia, supărarea, disperarea, dezamăgirea, frica, sunt consumatoare de energie și ocupă atât de mult loc în mintea umană încât blochează accesul la conștiință, la orice „voce” a rațiunii.

Hai să ne imaginăm că am luat o hotărâre neinspirată, iar consecințele ei au fost foarte neplăcute. – În loc să stăm, să vedem unde am greșit, de ce, când, și cum, pentru a nu se mai repeta situația, ne lăsăm invadați de furie, regrete, păreri de rău, mustrări de conștiință pe care nu numai că nu le oprim, dar începem să le hrănim, să le amplificăm, până ce devin atât de mari în ochii noștri încât ne blochează să mai vedem și altceva.

Ca și cum în fața ne-a apărut brusc un obstacol atât de mare încât ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Și, în loc să-l ocolim, să-l evităm, să găsim o altă cale, ne oprim și ne plângem de nenorocirea ce s-a abătut peste noi transformându-ne viața în calvar.

Alegerea reacției și a comportamentului în fața acestor probleme apărute ne aparține. – Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța pentru a deveni mai buni, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem învăța pe alții, să-i îndrumăm atunci când vor ajunge în fața unor obstacole (aparent) de netrecut ale vieții.

Nimic nu se întâmplă pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil, victime sau învinși ai sorții, vieții sau Universului. Lucrurile nu se întâmplă cu dedicație specială numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine să încetăm să ne mai credem atât de speciali încât să ne imaginăm că totul ni se întâmplă numai nouă.

Publicitate

Nimic nu ni se întâmplă fără ca noi să fi generat acea situație prin hotărârile și deciziile luate de-a lungul anilor. – Dacă vom susține non-stop că noi nu avem nicio vină pentru ce ni s-a întâmplat, ne vom înconjura voit de obstacole ce ne vor împiedica să luăm hotărâri optime pentru devenirea noastră, ca oameni.

Iar dacă nu ne oprim să vedem unde și ce am greșit, vom atrage în viața noastră disperarea, ura și disprețul față de viață.

Și din această stare, cum vor arăta hotărârile pe care le luăm pentru viitor? – Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obține înțelepciune. Regretele nu generează stare de bine și de deschidere către viitor; mustrările de conștiință nu vor conduce către alegeri inspirate. Din stările negative rezultă doar trăiri negative, iar hotărârile rezultate nu pot fi decât la fel.

Dar dacă ne-am folosi înțelepciunea, pe care (se presupune că) o avem, putem opri expansiunea furiilor și a regretelor stând și analizând situațiile și dizolvând, astfel, pesimismul.

Acceptarea situațiilor trecute, a emoțiilor și gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trăiri, la rezolvarea și acceptarea situațiilor neplăcute, și la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clară a viitorului.

Doar așa se poate învăța ceva din experiențe, și nu acumulând disperare, nemulțumire, dispreț față de viață, de semeni și de noi înșine, sau învinuind în dreapta și în stânga pentru nenoroc.

Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța lecția acceptării și a pășirii mai departe, în ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le întâlnim pe drumul vieții.

Putem alege între a ne irosi timpul și energia cu furii inutile, care nu rezolvă nimic, sau să vedem care este lecția de învățat și de ce tocmai acum ne-a fost scoasă în cale.

Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. – Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență. E doar viața care ne învață lecții în fiecare secundă a ei.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Articole